FORBES TRAVEL Oraşul olandez Delft atrage turiştii datorită ,,fetei cu cercel de perlă"
0Delft, capitala porţelanului olandez, îşi trăieşte a doua tinereţe datorită „fetei cu cercel de perlă".
,,N-am să uit niciodată priveliștea Delftului care se întindea în fața noastră - casele înguste de cărămidă cu acoperiș roșu, canalul navigabil verde și poarta orașului, toate s-au întipărit pentru totdeauna în mintea mea".
Pentru oricine iubeşte deopotrivă cărţile şi călătoriile, acest citat din cartea lui Tracy Chevalier, „Fata cu cercel de perlă", este un îndemn mai convingător decât oferta oricărei agenţii de turism.
De fapt, Delftul mai are nevoie de marketing? Pe lângă faptul că apare de trei sute de ani în celebrul tablou al lui Vermeer, „Priveliște din Delft", în ultimii zece ani micul târg olandez a devenit personaj secundar în cărţi şi filme cu succes la public. Susan Vreeland şi-a imaginat povestea unui tablou fictiv de Vermeer, care capătă o viaţă proprie de-a lungul secolelor („Girl in Hyacinth Blue"), în timp ce Tracy Chevalier i-a dat un nume şi o soartă fetei cu cercel de perlă: Griet. Iar Hollywoodul i-a dat şi un chip, al lui Scarlett Johansson.
ORAȘUL în HIBERNARE. Spre norocul turiştilor veniţi să viziteze piaţa centrală din Delft, unde „dalele formau o stea cu opt colțuri în interiorul unui cerc, iar fiecare vârf al stelei arăta spre o parte diferită a orașului Delft", Delftul zilelor noastre nu s-a schimbat fundamental faţă de cel din Olanda secolului al XVII-lea, abia eliberată de sub ocupaţie spaniolă. În cartea „The World of Vermeer: 1632-1675", Hans Konigsberger explică modul în care declinul economic din cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea a lăsat Delftul într-o stare de hibernare până în secolul al XIX-lea şi conchide că „o hartă a oraşului Delft din 1648 are suficientă acurateţe pentru a fi folosită cu succes şi în prezent".
„Nu ne duseserăm niciodată în direcția arătată de unul dintre vârfurile stelei din piaţa centrală: în colțul Papistașilor, unde trăiau catolicii"- îşi începe Griet povestea. Colţul Papistaşilor, de fapt zona Oude Langendijk, avea pe vremea lui Vermeer doar 15 case, nefiind nici pe departe un „ghetou", ci o zonă prosperă, o insulă într-un oraş la fel de bogat, dar de rit protestant.
Deşi convertit la catolicism, mormântul pictorului se păstrează în Oude Kerk, cea mai veche parohie protestantă din oraşul transformat de turişti într-un „Stratford-upon-Avon" olandez. Spre deosebire de orăşelul lui Shakespeare, unde turiştii se pot plimba prin grădina în care Marele Will şi-a scris sonetele, Delftul nu mai păstrează indicii despre casa Mariei Thin (soacra lui Vermeer) în care a locuit întreaga familie a pictorului.
Citiţi mai multe despre orăşelul lui Johannes Vermeer în suplimentul ,,Forbes Travel", oferit gratuit împreună cu numărul 32 al revistei Forbes România.
Se încarcă comentariile...
