Călătorie în Bucegi

De o zi aveţi nevoie ca să atingeţi cel mai înalt vârf calcaros de peste 2.400 de metri din Bucegi – Vârful Scara – şi să coborâţi pe cea mai frumoasă vale glaciară a masivului muntos – Valea Gaura. Cristi Şeitan, ghidul călătoriei de săptămâna aceasta, recomandă o bună pregătire fizică pentru acest traseu.

Pentru început, o precizare cu privire la finalul acestei călătorii: este posibil să nu vă mai simţiţi o bună parte din picioare, iar când vă veţi întinde în pat sau în cort, se poate să simţiţi o dulce epuizare. Cu mine, cel puţin, aşa s-a întâmplat. Apoi a început să mi se deruleze filmul zilei, şi erau foarte multe culori, şi verde şi albastru, mi-am amintit de florile de colţ de pe Vârful Scara, pe care am avut grijă să nu le calc, am revăzut căderea Cascadei Moara Dracului şi superba deschidere panoramică a Văii Gaura. Nimic spectaculos nu se poate întâmpla în acest text, pentru că muntele, cu ce-ţi dăruieşte el, se întâmplă atunci când vă întâlniţi unul cu celălalt.

Aveţi grijă totuşi să nu fiţi doar voi doi: traseul de pe Valea Gaura, din Masivul Bucegi, este de dificultate medie şi este bine să-l parcurgeţi împreună cu cineva care îl cunoaşte. Poate fi un prieten sau poate fi un ghid. Se poate şi invers, aşa cum am păţit eu: iei un ghid şi acesta îţi devine prieten în aceeaşi zi. Cristi Şeitan merge pe munte de când avea 5 ani.

Coborârea pe Valea glaciară Gaura, formată de-a lungul timpul prin eroziunea gheţarilor

Cele mai multe trasee pe care le parcurge împreună cu turiştii le-a traversat de zeci de ori. Dar când le vedeţi pentru prima oară, bucuria lui are
aceeaşi prospeţime cu a voastră. În această călătorie de o zi, se porneşte din Bran, se ajunge în satul Poarta (aflat în comuna Bran) şi se începe urcarea de la baza pârtiei Zănoaga. În dreapta este un pârâu- este vorba despre Urlătoarea Mică, ţineţi cursul apei şi începeţi să urcaţi pe drumul forestier până ajungeţi la refugiul Salvamont Bran. În faţa lui se deschide o pârtie, pe care iarna se schiază. Traseul este marcat cu triunghi galben şi de aici încolo nu aveţi decât de urcat şi de urmărit cu privirea acest triunghi. Pare simplu, nu? Aşa şi este, numai că după o oră şi vreun sfert de urcat prin pădure, chiar trebuie să vă opriţi să vă trageţi sufletul. S-ar putea să vă spuneţi c-a meritat urcarea asta, pentru că tocmai aţi ajuns la marginea pădurii, într-o poiană care se deschide larg cu primul „aperitiv" muntos: muchia culmii Ciubotea. De aici încolo îi spuneţi la revedere pădurii, pentru că încep pajiştile alpine. Sunteţi acum la 1.195 de metri, în Poiana Ciubotei, spune Cristi, locali­zându-ne pe hartă.

Ne apropiem de vârf

Şi încă mai este de urcat. Începe escalada unei porţiuni cu grohotiş, cu 300 de metri diferenţă de nivel şi, după ce-aţi dat-o gata şi pe asta, ajungem la o nouă privelişte: de jur-împrejur, cât vezi cu ochii, stâncării. Urmăm în continuare triunghiul galben (n-aţi uitat de el, da?) şi ne apropiem de Vârful Scara. „Este unul dintre cele şapte vârfuri de peste 2.400 de metri din Bucegi, singurul de formaţiune calcaroasă. Se află la 2.422 de metri", spune Cristi, şi aici chiar că trebuie să vă opriţi un pic. Deja se simte aerul rarefiat al altitudinii, mult mai rece, iar vârful se ghiceşte în stânga, ascuns în ceţuri.

Cine doreşte să mai noteze ceva în carneţelul de escaladă poate s-o facă: din punctul acesta până la Vârful Omul (2.505 metri) mai este doar o oră de mers, dacă faceţi stânga. Noi am făcut dreapta şi ne-am îndreptat înspre Valea Gaura, traseul de coborâre fiind de acum încolo marcat cu obişnuitul triunghi galben, plus o cruce roşie. Situată pe versantul vestic al Bucegilor, Valea Gaura este o vale glaciară tipică, care are pregătite câteva „diapozitive" senzaţionale pentru cine trece pe la ea: eşti ca într-un amfiteatru, încercuit de jur împrejur de stânci imense, cu privelişte deschisă asupra pasului Bran şi a Munţilor Piatra Craiului.

Marcajele traseului trebuie respectate cu stricteţe  Foto: Emi Cristea, Galeria foto Alpinet.org

E binevoitoare cu voi: de aici încolo s-a terminat chinul urcării şi începe coborârea. Mereu atenţie la marcajul de pe stâncă, nu-l scăpaţi din ochi! Tot coborând aşa, ajungeţi la ceea ce se cheamă Cascada Moara Dracului, una dintre cele mai frumoase din Bucegi, graţie pereţilor imenşi de calcar, de jur-împrejurul căderii de apă. Continuaţi să coborâţi până la Stâna Văii Gaura, punctul de unde traseul se desparte în două: pe cel marcat cu triunghi galben veţi ajunge în satul Şimon (comuna Bran), iar pe cel cu cruce roşie reveniţi pe traseul de la începutul călătoriei, înapoi pe Valea Poarta.
Când m-am trezit a doua zi de dimineaţă, încheiasem a doua oară traseul, în vis. M-am dat jos din pat şi am început să mă pregătesc: astăzi servim de la micul dejun până la cină Masivul Piatra Craiului! Ne auzim săptămâna viitoare.

Concurs de sprint montan

Pentru cei mai sportivi dintre voi, traseul de la baza pârtiei Zănoaga până la Vârful Scara şi înapoi poate fi încercat pe 30 iulie. Outdoor Romania propune o cursă de sprint montan, Hit the Top Challenge, o competiţie pe un traseu total de 17 kilometri, în alergare. Pentru mai multe detalii, accesaţi www.outdoorromania.ro.

Părerea specialistului
Cristi Şeitan
Ghid montan

Nu plecaţi singuri la drum!

Traseul descris se parcurge într-o zi, de dimineaţă până seara, ne spune ghidul montan Cristi Şeitan, care avertizează că accesul turiştilor iarna este interzis. Aveţi nevoie de echipament special: „E nevoie de bocanci de munte, ceva confortabil la picioare, care să nu te bată şi să nu permită umezelii să pătrundă. Şi de un tricou termic, care nu ia din căldura corpului atunci când apare transpiraţia. Foarte importantă este şi o pelerină de ploaie", explică Cristi. Să nu uitaţi să luaţi la voi de-ale gurii, aveţi o zi întreagă de urcat şi coborât pe munte, deci aveţi nevoie de energia luată din alimentaţie. Cristi recomandă sandviciuri, ciocolată, fructe uscate, nuci, alune de pădure şi neapărat apă. Şi încă o dată: nu plecaţi singuri în această drumeţie. Este o zonă mai sălbatică a Bucegilor şi vă puteţi lesne rătăci.

"E nevoie de bocanci de munte, ceva confortabil la picioare, care să nu te bată."
Cristi Şeitan
ghid

Pastila de călătorie: "Un voiaj, o poveste"
Roxana Lupu

Voiaj e un cuvânt muzical, inventat de francezi. Este uşor ca o briză răcoroasă, dar are şi forţă în acelaşi timp, şi o anume delicateţe, şi semnifică o „deplasare făcută de o persoană într-un loc îndepărtat", spune la dicţionar. Mă întreb dacă există cineva căruia să nu-i placă să călătorească, să voiajeze, să plece departe de casa lui ca să respire alt aer, să se împrietenească pentru o oră sau pentru o zi cu un om pe care poate n-o să-l mai întâlnească niciodată. Călătoriile în care plecăm nu cred că au legătură cu locurile în care ajungem, ci cu ceea ce ni se întâmplă pe drum. În aceste opt pagini care urmează sunt descrise destinaţii, dar numai dacă ajungeţi acolo le puteţi transforma într-o poveste.

Dacă aveţi chef de munte, găsiţi aici trasee de drumeţii - săptămâna asta am fost în Masivul Bucegi, i-am vizitat cel mai înalt vârf calcaros de peste 2.400 de metri, Vârful Scara, şi cea mai spectaculoasă vale glaciară din masiv, Valea Gaura. Dacă aveţi chef de mare, găsiţi în paginile de litoral topul celor mai bune plaje de pe litoralul nostru şi o agendă cu evenimente care să vă scoată din moleşeala căldurii. La „Colţ de Rai" o să aflaţi că puteţi da o fugă la fostul conac al lui Ceauşescu, în comuna Mărăcineni - unde vine asta? - la 15 kilometri distanţă de Piteşti. Şi pentru că voiaj presupune, nu-i aşa, plecare într-un loc îndepărtat, avem pentru voi Tunisia, unde a fost deja Ciprian Enea - că el a fost peste tot, a făcut turul celor mai frumoase 100 de destinaţii ale lumii - şi ne povesteşte de acolo.  Aşadar, luaţi-vă valiza şi plecaţi fluierând într-un voiaj, ca să aveţi cum spune o poveste.