Forbes. De ce ne era teamă nu am scăpat: TVA, copilul nedorit

Majorarea bruscă a taxei pe valoare adăugată cu cinci puncte procentuale dă peste cap strategiile de politică monetară şi prelungeşte recesiunea economică. 

Dintre reducerea punctului de pensie cu 15% şi majorarea fiscalităţii, Guvernul a fost obligat de Curtea Constituţională să aleagă cea mai neinspirată măsură: creşterea taxei pe valoare adăugată (TVA) de la 19% la 24%. Pentru o economie aflată deja în criză, împovărarea suplimentară nu face decât să adâncească recesiunea pe termen scurt şi să prelungească perioada de recuperare cu cel puţin un an de zile. „Dacă până acum speram că în maximum un an şi jumătate economia va putea intra pe făgaşul normal, acum perioada de relansare o să se dubleze", spune Alexander Milcev, partener al firmei de consultanţă Ernst&Young.

Profesorul de economie Bogdan Glăvan este şi mai sceptic: „Mă aştept la o recesiune de 2%, chiar 3% anul acesta". Cea mai mare parte a scăderii economiei va fi generată de consumul privat, care s-a diminuat în prima jumătate a anului cu 4,5%, potrivit ultimelor declaraţii ale lui Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR).

COTA UNICĂ, ÎN PERICOL. Măsura de majorare a TVA este văzută de mediul economic ca fiind insuficientă pentru acoperirea deficitului bugetar de 6,8% în acest an şi de 4,4% în 2011. „Ipotetic, dacă se colectează toată creşterea TVA, veniturile bugetare ar creşte cu aproximativ 2%", spune economistul Bogdan Glăvan. Practic, efectele descurajatoare ale acestei măsuri (creşterea evaziunii, scăderea economică) vor duce la colectarea unei sume sub acest prag. Iar cifrele susţin această ipoteză.

Potrivit bugetului general consolidat, încasările de TVA după primele cinci luni ale anului au scăzut cu aproape 8%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, la nivelul de 13,2 miliarde de lei (vezi grafic Încasările din TVA). Un alt argument că majorarea fiscalităţii nu duce neapărat la creşterea veniturilor îl reprezintă şi evoluţia încasărilor din accize.

De exemplu, majorarea acestora de la 1 ianuarie 2010 ca urmare a deprecierii cursului de schimb a determinat reducerea încasărilor bugetare din accize cu aproximativ 1,6% în ianuarie-aprilie 2010, faţă de aceeaşi perioadă din 2009. Toate aceste cifre arată că majorarea taxei pe valoare adăugată este doar o soluţie de moment care nu rezolvă deficitul grav în care se află sistemul de pensii şi cel de asistenţă socială. Deficitul bugetar a ajuns la sfârşitul lunii mai la 16,7 miliarde de lei, reprezentând 3,1% din PIB.

Pericolul ar putea veni tot dinspre zona fiscală. Începând de anul viitor, pare tot mai probabilă creşterea cotei unice sau introducerea impozitului progresiv. Chiar ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, a recunoscut că modificarea cotei unice sau trecerea la un sistem de impozitare progresivă a veniturilor reprezintă variantele de lucru pentru elaborarea bugetului pentru 2011.

MUTĂRILE LUI ISĂRESCU. Soluția aleasă de Guvern de creştere a TVA i-a iritat pe cei din BNR, care s-au văzut puşi în situaţia de a-şi regândi politica monetară. De la o tendinţă de relaxare a dobânzii cheie începută anul trecut, banca centrală a fost obligată să păstreze nivelul de 6,25%, după cinci scăderi consecutive (vezi graficul Rata dobânzii de politică monetară).

Decizia a survenit după ce leul a suferit cea mai mare cădere faţă de moneda europeană, iar prin definiţie, creşterea inflaţiei creează presiuni de depreciere asupra cursului de schimb, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe 1 iulie, chiar în ziua în care s-a aplicat TVA majorat, BNR a anunţat un curs de referinţă de 4,3688 lei/euro, cel mai mare nivel istoric.

Dacă până în urmă cu două luni se discuta despre relaxarea politicilor monetare, iar bancherii se aşteptau în acest an chiar şi la o reducere a rezervelor minime obligatorii, în acest moment cele două variante ies din discuţie. „O majorare de dobândă cheie nu trebuie exclusă", avertizează Florian Libocor, economistul-şef al BRD-SocGen.

Efectele stopării relaxării monetare se vor vedea în creditare, aceasta continuându-şi evoluţia negativă, în termeni reali, începută anul trecut când s-a contractat cu 3,4%. În ceea ce priveşte economisirea lucrurile nu sunt atât de clare. Scăderea consumului ar putea determina o creştere a tendinţei de a pune un ban deoparte, însă din cauza inflaţiei (revizuită în acordul cu FMI la 7,9% de la 3,5%), la care se adaugă introducerea impozitului pe câştigurile generate de depozitele bancare, vor descuraja economisirea în moneda naţională.

PRESIUNI INFLAŢIONISTE. Deşi teoretic, inflaţia n-ar trebui să fie afectată de majorarea TVA (preţurile sunt determinate de masa monetară aflată în circulaţie). În realitate, autorităţile o preferă ca pe o metodă de reducere a deficitului bugetar. Inflaţia permite statului să-şi plătească mai uşor datoriile pentru că dispune de mai mulţi bani.

Dacă BNR va rezista presiunilor de a tipări suplimentar monedă pe care să o pună în circulaţie, preţurile vor reveni în câteva luni la nivelul anterior majorării TVA, dictat de nivelul cererii şi ofertei de pe piaţă. Exact aceeaşi tendinţă a avut loc şi în Ungaria, după ce autorităţile de la Budapesta au majorat TVA cu cinci puncte procentuale la 1 iulie 2009.

Prin mişcările pe care le-a făcut în domeniul politicii monetare, BNR pare decisă să limiteze cât mai mult efectele negative ale creşterii bruşte a fiscalităţii. Pentru a menţine sub control inflaţia, BNR va gestiona cu atenţie lichiditatea din piaţă, sacrificând o perioadă sprijinul acordat pentru creşterea economiei, prin majorarea dobânzii cheie dacă este cazul.

Anunţul surprinzător de majorare a TVA cu cinci puncte procentuale a ridicat volatilitatea pieţei monetare. Dacă leul ameninţa să treacă de pragul de 4,4 unităţi pentru un euro, cursul a scăzut la fel de rapid cum a crescut, ajungând sub nivelul de 4,3 lei pentru un euro. Florian Libocor, economistul-şef al BRD-SocGen, consideră că impactul fiscalităţii asupra cursului va fi transmis prin mai multe canale, între care cel mai important este dobânda. El anticipează că spre sfârşitul anului, leul îşi va reveni în jurul valorii de 4,2 unități pentru un euro.

Dacă leul slab ajută statul să-şi finanţeze mai uşor deficitele, acest aspect creează în acelaşi timp dificultăţi pentru plata datoriei externe. Din acest motiv, banca centrală va continua să menţină un curs cât mai stabil.

IMPOZIT PE VENIT. La prima vedere, principalul efect al înăspririi politicii fiscale îl constituie reducerea consumului, o soluţie mai puţin dureroasă pentru populaţie decât micşorarea nominală a veniturilor. Această teorie este contrazisă de Bogdan Glăvan, care demonstrează că taxa nu este în fond decât un nou impozit pe venit. El pleacă de la faptul că preţul unui produs este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă, producătorul urmărind maximizarea profitului.

Prin urmare, un nou impozit nu poate să ducă la scumpire prin transferul în plata cumpărătorului. O urcare a acestuia i-ar reduce, în mod paradoxal, profitul producătorului, întrucât ar scădea consumul şi, implict, cererea. Taxa pe valoarea adăugată, explică Glăvan, nu este un adaos artificial la preţ, ci face parte integrantă din preţ şi trebuie privită ca o cotă pe care statul o prevalează în timpul tranzacţiei comerciale. Astfel, orice modificare a cotei va afecta implicit producătorul. În consecinţă, acesta va căuta să taie din costurile de producţie pentru a putea ceda mai mult la bugetul de stat.

Asta înseamnă restrângerea activităţii, mai puţini furnizori, reducerea personalului şi salarii mai mici. În final, toţi participanţii, direcţi sau indirecţi, la procesul de producţie vor suporta această diminuare. Din acest motiv, majorarea TVA funcţionează ca un impozit pe venit.

Citiţi mai multe despre importanţa TVA în cadrul motivelor pentru care investitorii ne întorc spatele, în numărul 35 al revistei Forbes România.