Forbes. Unde şi de ce greşesc previziunile economice?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De doi ani încoace suntem bombardaţi cu tot felul de previziuni şi rectificări privind indicatorii macroeconomici care dau peste cap planurile de afaceri. De ce dau greş prognozele economice şi de ce sunt atât de diferite de realitate? 

Cu orice om de afaceri te-ai întâlni, primele două probleme pe care le invocă sunt fiscalitatea mult prea ridicată şi lipsa unei perspective clare asupra viitorului economiei. Şi, pe bună dreptate. Cum poţi să-ţi stabileşti o strategie şi să-ţi planifici investiţiile fără să ai o viziune asupra traiectoriei pe care o va avea economia, în ansamblul ei?

Prognozele macro ar trebui să reprezinte un element esenţial în orice proces decizional care vizează planul de dezvoltare şi afaceri pentru orice companie. Dar, din păcate, nicio instituţie, fie ea guvernamentală (Comisia Naţională de Prognoză), financiară (bănci comerciale) sau internaţională (Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană), nu a reuşit să surprindă, prin estimările anunţate în ultimii doi ani, evoluţia economiei. Previziunile au fost şi sunt din ce în ce mai îndepărtate de realitate.

VIITOR INCERT.  În 2009, toate prognozele indicau o contracţie a economiei cu până la patru procente, pentru ca, în final, scăderea Produsului Intern Brut (PIB) să fie mai mult decât dublă (7,1%). În 2010, analiştii anticipau, fără excepţie, că economia avea în sfârşit să „decoleze", dar realitatea a demonstrat contrariul. Plusul văzut la începutul acestui an s-a transformat rapid în minus. Până şi cele mai negre estimări s-au dovedit, în final, a fi mult prea blânde. Nicolae Chidesciuc, economistul-şef al ING Bank, se numără printre pesimiştii pieţei. „Ni s-a pus această etichetă, dar realitatea a demonstrat că şi la noi prognozele au fost destul de optimiste", spune el. La începutul anului trecut, ING Bank anticipa pentru 2009 o scădere a PIB-ului cu 3,5%, la jumătate faţă de cifra finală, iar pentru 2010 au prognozat iniţial o creştere a economiei cu 1,5%, pentru ca apoi cifra să fie rectificată în jos până la minus 3%.

Diferenţa majoră este pusă pe seama incertitudinii cauzate pe de o parte de criza economică globală şi pe de altă parte de incapacitatea guvernanţilor de a lua măsuri concrete pentru repornirea economiei. În realizarea prognozelor, condiţiile externe contează în proporţie de 50%. Procentul este mult mai mic (20-30%) atunci când vorbim despre reluarea creşterii economice, unde factorii interni sunt determinanţi.

„În România, componenta externă a fost exagerată", spune Nicolae Chidesciuc, care avertizează, în acelaşi timp, că „este doar o amăgire să ne închipuim că doar exporturile ne vor scoate la lumină". Practic, economia României nu va reuşi niciodată să-şi revină exclusiv datorită comerţului exterior, în condiţiile în care acestea ocupă o pondere redusă în PIB, de aproximativ 30%. Prin urmare, nu putem spera la o revenire sănătoasă a economiei fără a rezolva mai întâi dezechilibrul intern dintre veniturile şi cheltuielile bugetare.

EROAREA DIN PROGNOZE. Atunci când încep să realizeze o prognoză a PIB-ului, economiştii pornesc de la un model economic în care sunt strânse date statistice din trecut (în cazul PIB, datele statistice vin cu o întârziere de 70 de zile). „Apoi, pe baza unor ipoteze, se creează scenarii economice şi este identificată traiectoria variabilei de prognozat pe un anumit orizont de timp", explică Laurian Lungu, managing partner la compania de consultanţă Macroanalitica. De aici şi gradul de incertitudine al prognozelor economice, în condiţiile în care se lucrează cu date statistice trecute, iar factorii luaţi în calcul se pot influenţa reciproc.

De exemplu, concedierile reprezintă o variabilă importantă în capitolul venituri şi care pot influenţa consumul privat şi, automat, întreaga activitate economică. Atunci când realizează prognoze, economiştii se feresc să dea un interval foarte clar al marjei de eroare. „De regulă, se merge cu plus, minus două deviaţii standard", spune Nicolae Chidesciuc. În opinia lui Laurian Lungu, nu se poate vorbi de o marjă de eroare general acceptată. Orice previziune macroeconomică depinde foarte mult de orizontul de timp pentru care se face, dar şi de experienţa celui care realizează şi interpretează datele respective.

Evoluţia economiei româneşti este văzută diferit de specialişti. Dovadă stau prognozele anunţate periodic de instituţiile financiare interne şi internaţionale care indică diverse cifre privind perspectivele de creştere sau de scădere ale Produsului Intern Brut. Pentru anul în curs, toate estimările au fost deja revizuite în sens negativ între două şi trei procente. Bătălia cifrelor se dă acum pentru anul 2011. În timp ce guvernanţii susţin, la fel cum au făcut-o şi anul trecut, că economia îşi va relua creşterea, au apărut deja prognoze care indică faptul că şi prima jumătate a anului viitor va fi una de contracţie.

Cei de la ING Bank se află din nou printre pesimişti şi estimează pentru anul viitor o scădere a PIB cu 2%, în condiţiile în care măsurile fiscale şi concedierile din sectorul public îşi vor produce efectele. De cealaltă parte, Banca Comercială Română a previzionat un avans al PIB de 1,2% în 2011. De ce apar diferenţe aşa de mari? „Din cauză că interpretăm nişte date din trecut, iar factorii luaţi în calcul şi impactul acestora ne dau o imagine diferită asupra viitorului", explică Nicolae Chidesciuc. El spune că mult mai importantă este fundamentarea variantelor posibile. „Atunci când citeşti o prognoză trebuie să analizezi ce motive are fiecare analist în parte când înaintează o cifră şi să-i dai crezare în funcţie de cât de bine sunt argumentate".

IMPOSIBIL DE PREVĂZUT. Prognoza nu urmăreşte neapărat să vină cu o cifră exactă, ci încearcă să identifice direcţia în funcţie de care clienţii pot lua decizii de afaceri. Tocmai de aceea, în realizarea unei prognoze de PIB, interacţiunea cu mediul de afaceri, factorii decizionali, schimburile de idei cu economişti din alte ţări sunt esenţiale pentru a avea o imagine de ansamblu despre perspectivele economiei. Chiar şi aşa, economiştilor le este aproape imposibil să surprindă căderile şi revenirile bruşte ale economiei. „Modelele macro se bazează pe date din trecut şi sunt curbe de extrapolare", spune sociologul Alin Teodorescu. Practic este aproape imposibil să surprinzi întoarcerile de trend.

Citiţi mai multe despre scăderea economică prognozată pentru 2011 în numărul 39 al revistei Forbes România.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite