Forbes: Cum ar putea ajuta deversarea din Golful Mexic industria petrolieră?

Şeful companiei petroliere britanice BP, Tony Hayward, crede că deversarea din Golful Mexic ar putea ajuta industria petrolieră. Să aibă dreptate? 

În ciuda ameninţărilor cu moartea, directorul executiv al BP, Tony Hayward, spune că doarme bine zilele astea. Şi se cunoaşte: arată odihnit, aproape relaxat, în biroul său provizoriu din cadrul centrului de răspunsuri în caz de urgenţă din Houston, aparţinând companiei. El insistă că firma a avut un „succes extraordinar" în ceea ce priveşte gestionarea deversării (din 20 aprilie şi până în prezent, mai mult de 100.000 de barili de petrol s-au scurs în Golful Mexic, ameninţând turismul şi pescuitul din Florida şi până în Texas).

Până la mijlocul lunii mai, 13.000 de muncitori şi 500 de nave încercau să oprească scurgerea uriaşă. Lăsându-se pe spate în scaunul său, Hayward compară operaţiunea cu D-day (în termeni militari ziua în care un atac sau o operaţiune urmează a fi iniţiate). El îl citează pe Winston Churchill: „Atunci când mergi prin iad, continuă să
mergi înainte".

Nu că ar avea de ales. Înaintea primului efort eşuat de a pune capac gheizerului de petrol, BP s-a confruntat cu un ocean de probleme. Un grup de 200 de avocaţi ai reclamanţilor s-au întâlnit în New Orleans pe 6 mai pentru a-şi uni forţele cu scopul de a da în judecată compania.

Senatorul Barbara Boxer a solicitat o interdicţie permanentă în ceea ce priveşte forajul pe Coasta de Vest. Acţiunile BP au scăzut foarte mult, fiind înregistrate pierderi de 25 de miliarde de dolari, în ciuda câştigului de şase miliarde de dolari din primul trimestru, dublul rezultatelor obţinute cu un
an în urmă.

Hayward în­cear­că să priveas­­că partea bună a lucrurilor. „Fo­­­­­­­rarea în ape adânci va fi transformată după acest eveniment", spune acesta. „Dacă vom putea câştiga inimile şi minţile comunităţilor care au suferit în urma acestui nefericit eveniment, atunci vom avea potenţialul de a ne crea o reputaţie bună mai degrabă decât una proastă".

Să aiureze oare? Experţii sunt de acord cu faptul că industria se va schimba în urma acestui dezastru. „Regulile nu au ţinut pasul cu schimbările tehnologice", spune Beverly Sauer, profesoară la Şcoala de Afaceri McDonough din Georgetown.

Ea vede acest lucru oscilând. Timp de 20 de ani, industria petrolieră s-a orientat din ce în ce mai departe de ţărm, forând 14.000 de puţuri în ape ale căror adâncimi depăşeau 200 de metri, avântându-se la rezerve din ce în ce mai complicat de scos, în zone cu presiuni şi temperaturi mai înalte (şi fără accidente serioase). Ceva rău aştepta să se întâmple.

Şi totuşi, în ciuda pagubelor pe care deversarea continuă să le cauzeze mediului, forarea în ape adânci nu va dispărea, la fel cum nici transportarea petrolului pe mare nu a fost oprită după dezastrul provocat de vasul Exxon Valdez. Apa adâncă oferă un milion de barili pe zi în zona Golfului, 20% din producţia SUA. Până în 2015, aceasta ar putea creşte la 30%, raportează IHS-CERA. Dacă există o parte bună a lucrurilor, aceea este că oamenii cei mai competenţi din industrie lucrează împreună.

La centrul de răspunsuri al BP, 470 de ingineri şi manageri din 70 de companii, inclusiv ExxonMobil, Shell, Chevron şi Petrobras, precum şi agenţii guvernamentale, lucrează în ture de câte 12 ore, după ceas. Într-o cameră este monitorizat traficul din jurul locului unde a avut loc deversarea; alţii îşi dedică timpul astupării găurii prin diverse mijloace cunoscute sub denumirile de Top Hat, Junk Shot, Top Kill.

Hărţi şi scheme se regăsesc pe fiecare perete; idei şi elemente de ajutor pentru această acţiune sunt aliniate pe fiecare tablă. Într-o cameră întunecată, un ecran cât peretele arată clipuri video surprinse de submarinele robotizate care cotrobăie printre ruinele din jurul zonei afectate; în timp ce un muncitor de pe navă schimbă uneltele din braţele robotizate ale submarinului, un inginer îl ghidează, urmărindu-l cu ajutorul camerei video. Proviziile de mâncare sunt constant alimentate; maseuzele oferă masaje.

Coasta Golfului era deja suficient de bine pregătită pentru o calamitate. În 24 de ore, la locul accidentului se aflau 32 de nave, 304.800 metri de tangoane de izolare şi şase nave care să se lupte cu focul. Industria îşi permite să devină şi mai bună la acest capitol. Noi echipamente pentru prevenirea exploziilor, inclusiv valve operate prin radio le vor înlocui pe cele vechi.

Cei angajaţi pentru forare vor fi mai atent supravegheaţi de guvern - dar şi de Serviciul de Management al Mineralelor al SUA - poate chiar şi în ceea ce priveşte tehnicile standardizate pentru crearea unei structuri a puţurilor şi cimentarea lor la presiune ultraînaltă.

Deja BP a implementat testări mult mai scumpe pentru echipamentele de prevenire a exploziilor în locurile unde apele sunt mai adânci, iar Hayward promite să fie mai atent la alegerea contractorilor şi să cerceteze mai mult înainte de a angaja companii precum Transocean (sursele dau drept sigur faptul că BP o va da în judecată pentru neglijenţă  gravă).

Totuşi, dacă încercaţi să aflaţi mai multe detalii de la Hayward sau de la oficiali din cadrul altor companii, aceştia vă vor spune că e prea devreme să ofere un răspuns, din moment ce nu ştiu ce anume nu a funcţionat corespunzător în cazul Deepwater Horizon. Aceştia se tem, de asemenea, că informarea publicului cu privire la planurile de schimbare a procedurii de operare standard ar putea sugera că practicile din trecut nu erau bune - riscând să fie „atacaţi" de noi reglementări şi de avocaţi.

Citiţi mai multe despre problemele reale ale BP şi despre parteneriatul public-privat pentru intervenţie rapidă în situaţii de criză precum cea din Golful Mexic în numărul 33 al revistei Forbes România.