Forbes: Viaţa de după FMI

Decizia Ungariei de a renunţa la acordul cu FMI a avut efecte pozitive pentru economia din ţara vecină. Forintul s-a apreciat, iar recenta emisiune de obligaţiuni s-a bucurat de un real succes.

Guvernul de la Budapesta a refuzat adoptarea de noi măsuri de austeritate pentru a se încadra în ţinta de deficit impusă de Fondul Monetar Internaţional şi a rupt acordul cu instituţia financiară. Premierul Orban a recunoscut că este posibilă o creştere a deficitului la 4,1% faţă de ţinta de 3,8% în acest an. În plus, pentru 2011 deficitul bugetar ar putea ajunge la 4,5% din PIB în condiţiile în care se doreşte o creştere economică de 2,6%.

Este adevărat că o depăşire a ţintei de deficit poate avea efecte negative în ochii reprezentanţilor UE şi ai investitorilor de pe pieţele financiare, de care Ungaria este dependentă oarecum pentru a-şi asigura finanţarea.

Cu toate astea, cotaţiile forintului în raport cu euro şi-au revenit, la sfârşitul lunii iulie, la nivelul de dinaintea anunţului privind ruperea acordului cu FMI (17 iulie 2010). În aceste condiţii, socoteala de acasă a premierului Orban pare să se potrivească deocamdată cu cea din piaţa financiară.

Emisiunile de obligaţiuni lansate la doar două săptămâni după ce misiunea FMI a fost trimisă la plimbare s-a bucurat de un real succes, valoarea totală a titlurilor vândute depăşind cu şapte miliarde de forinţi (245 de milioane de euro) oferta iniţială de 20 de miliarde de forinţi (circa 700 de milioane de euro).

Dobânzile pentru emisiunile cu maturi­­tăţi cuprinse între trei şi zece ani s-au situat în intervalul 7,06% şi 7,19% pe an, niveluri practic ne­­­schimbate faţă de cele obţinute în perioada în care era în vigoare acordul cu FMI. Dacă Budapesta se bucură de încrederea investitorilor, în absenţa FMI, Bucureştiul, care este legat ombilical de Fond, nu a reuşit aceeaşi performanţă. Emisiunea de obligaţiuni lansată la sfârşitul lunii iulie de Ministerul român de Finanţe n-a putut fi plasată din cauza dobânzilor exagerate cerute de bănci.

Atitudinea României, care a adoptat unele dintre cele mai dure măsuri de austeritate din Europa, pentru a reduce deficitul bugetar la 6,8% până la sfârşitul acestui an, ca o condiţie de continuare a acordului cu FMI, nu se reflectă deocamdată în atitudinea investitorilor. În schimb, Ungaria îşi păstrează credibilitatea, cel puţin până-n prezent. Ironia face ca Ungaria să fi fost preferata FMI datorită măsurilor de reducere a cheltuielilor şi creşterea veniturilor bugetare introduse încă din 2006.

Din punct de vedere al cursului de schimb, leul a avut o evoluţie asemănătoare cu forintul, cu diferenţa că eforturile BNR de atenuare a deprecierii leului în raport cu principalele valute au fost mult mai evidente decât cele ale băncii centrale maghiare. Pentru România, o depreciere a forintului nu va face decât să crească competitivitatea importurilor provenite din Ungaria, ceea ce va adânci şi mai mult deficitul de cont curent.

Între­ruperea negocierilor dintre FMI şi Ungaria în­^­­­seamnă că finanţarea deficitelor va fi asigurată exclusiv din împrumuturi contractate de pe piaţa financiară. Există economişti care consideră că, fără ajutorul instituţiilor finanţatoare internaţionale, Ungaria nu va putea să-şi îndeplinească obligaţiile în următorii doi ani. De exemplu, Peter Montaldo, analist la Nomura, crede că posibilitatea Ungariei să se finanţeze singură, fără ajutorul FMI, este „un mit", şi că, după alegerile locale de la sfârşitul anului, vor fi reluate negocierile. Ungaria trebuie să achite 5,25 miliarde de euro în perioada 2011-2012, iar încheierea unui nou acord cu FMI ar fi permis ca o bună parte din această datorie să fie reeşalonată. 

Executivul maghiar continuă însă negocierile cu UE, promiţând să se încadreze într-un deficit bugetar de 3,8% din PIB până la sfârşitul acestui an, pentru ca anul viitor să coboare sub limita de 3%. „Dacă ne vom înţelege cu UE şi vom ajunge la nivelul de 3%, atunci ne va fi mai uşor să atragem fonduri de pe piaţa financiară", declară optimist Orban.

Ca alternativă la impunerea unor noi măsuri de austeritate, Ungaria a preferat să introducă o taxă de 0,25% pe cifra de afaceri a instituţiilor financiare, venitul suplimentar fiind estimat la 200 miliarde de forinţi (700 milioane de euro) doar pentru 2010.  În plus, plafonarea salariilor la maximum două milioane de forinţi pentru bugetari se aplică şi companiilor la care statul este acţionar majoritar, inclusiv angajaţilor Băncii Centrale.

Premierul maghiar susţine că modalitatea prin care va fi atins obiectivul stabilit nu este subiect de negociere, deciziile de politică fiscală aparţinând exclusiv Executivului de la Budapesta. Banca Central-Europeană a criticat micşorarea salariilor angajaţilor din Banca Naţională, considerând că asemenea măsuri pun la îndoială independenţa politicii monetare. Orban a respins aceste acuzaţii, spunând că sunt o „insultă la adresa suveranităţii Ungariei".

Citiţi mai multe despre modul în care România, spre deosebire de Ungaria, a ales să-şi păstreze o politică de cheltuieli bugetare relaxată, în numărul 37 al revistei Forbes România.