Forbes: FMI, povară sau credibilitate?

Tot mai multe voci susţin că a­­­­cor­­­dul cu FMI este nociv pentru economie şi trebuie întrerupt. Ne-a ajutat sau nu împrumutul de 20 de miliarde de euro?

Deşi s-a scurs mai bine de un an şi jumătate de la semnarea acordului financiar cu Fondul Monetar Internaţional, efectele în economia reală întârzie să apară. România se numără printre ţările cu cea mai mare scădere economică în 2010, leul se luptă să supravieţuiască susţinut puternic de banca centrală, iar investitorii continuă să vadă România ca o ţară riscantă de care trebuie să se ferească. Prezentat iniţial ca o garanţie a credibilităţii, acordul cu FMI atârnă acum ca o piatră de gâtul unei economii care se zbate să iasă din valurile crizei.

SĂ PLECE ACASĂ! Ultima vizită a delegaţiei Fondului Monetar Internaţional la Bu­­­cureşti, care s-a încheiat pe 4 august, a fost mai inflamată ca niciodată. Oameni de afaceri, dar şi lideri politici s-au pronunţat pentru întreruperea acordului de finanţare cu instituţia internaţională. „Aceşti domni nu ştiu nimic despre economia românească. La fel ca şi alţii, înaintea noastră, cred că ar trebui să găsim o metodă rapidă de a-i trimite acasă", a răbufnit Dinu Patriciu după întâlnirea pe care Asociaţia Oamenilor de Afaceri a avut-o cu reprezentanţii Fondului. Aluzia era clară.

România ar trebui să urmeze exemplul Ungariei care, pe 19 iulie, a suspendat discuţiile cu reprezentanţii FMI din cauza neînţelegerilor legate de măsurile care trebuie luate pentru respectarea deficitului bugetar. Oamenii de afaceri au mers la întâlnirea cu reprezentanţii FMI cu o listă de propuneri pentru relansarea economiei. Printre cele mai importante puncte s-au aflat scăderea cotei unice la 10%, necesitatea reducerii TVA la 15%, amnistia fiscală şi restructurarea administrativă prin concedierea a 600.000 de funcţionari. Măsuri cu care, în mod paradoxal, reprezentanţii FMI au fost de acord, doar că relaţia cu Guvernul îi împiedică să le pună în aplicare.

O atitudine pe care Dinu Patriciu o consideră drept demagogie. Pe lângă autorităţi, FMI are o mare parte din vină prin condiţionalităţile impuse. În toate ţările cu care a semnat acorduri, FMI a impus reţete standard. Prin urmare, foarte puţine şi-au revenit după ce au urmat tratamentul FMI, şi nu datorită „medicamentelor" administrate, ci prin forţe proprii. Exemplele trecutului sunt concludente şi demonstrează că încrederea investitorilor într-o economie nu este nici pe departe legată de cordonul FMI. În 1997, Thailanda a încheiat un acord cu FMI în valoare de 20 de miliarde de dolari, însă acest lucru nu a împiedicat deprecierea monedei naţionale thailandeze (baht) cu peste 100%.

De partea cealaltă se află Ungaria, unde întreruperea acordului cu instituţia interna­­­ţio­nală nu s-a simţit decât pentru scurt timp în evoluţia forintului, acesta reuşind să încheie luna iulie la 283,79 unităţi faţă de euro, la fel cu perioada în care înţelegerea era în picioare. Anul trecut, cei mai înalţi oficiali ai ţării susţineau cu tărie că în 2010 vom ieşi din recesiune, iar acordul cu FMI era considerat colacul de salvare. Însă prognozele de creştere e­­conomică au arătat contrariul. De la o creştere a PIB-ului de 1,3% la începutul anului s-a ajuns la o scădere de 0,5% la sfârşitul lunii mai, iar în prezent la minus 1,9%. Şi anul nu s-a terminat.          

Citiţi mai multe despre ,,viaţa de după FMI" în numărul 37 al revistei Forbes România.