Adevarul.ro

Specialiştii în online nu cred că în România va fi introdusă prea curând abonarea la site-urile de ştiri. Şefii publicaţilor din SUA şi-au arătat intenţia de a taxa utilizatorii site‑urilor de ştiri. Este greu de spus dacă modelul va funcţiona peste ocean şi, cu atât mai puţin, în România.

Presa românescă şi cea internaţională vuiesc după anunţul făcut de magnatul News Corporation, Rupert Murdoch, care intenţionează ca, de anul viitor, să introducă abonamentele pentru vizitarea site-urilor din portofoliul trustului. Un model pentru Murdoch a fost chiar în „curtea“ sa, „Wall Street Journal“, în cadrul căruia anumite secţiuni sunt contracost.

Însă „Wall Street Journal“ este o publicaţie economică, ce vizează oamenii de afaceri care sunt dispuşi să plătească un abonament pentru informaţii despre domeniul în care activează. Rămâne de văzut cât de dependenţi vor fi americanii de rând de informaţiile generaliste oferite de publicaţii precum „New York Times“ sau „The Sun“. 

Site-urile de nişă au o şansă

Toţi specialiştii în online aşteaptă cu interes deznodământul acestui experiment, iar dacă va funcţiona, ar putea schimba faţa internetului la nivel mondial. Şi totuşi, în România va putea funcţiona un asemenea model? Oamenii cu experienţă din online şi-au arătat scepticismul.

Daniel Nazare, directorul editorial al diviziei web Adevărul Holding, crede că lucrurile se vor mişca mai repede în cazul internetului, urmând tendinţa explozivă pe care a avut-o acest mediu încă de la început. „Dacă acel content va fi unul interesant, care va genera interes, atunci lumea va plăti, mai ales că sumele nu sunt unele exagerat de mari“, declară Nazare.

Tot el mai spune că este frustrant când vezi că anumite materiale bine documentate ajung să fie luate „copy-paste“ de alte site-uri şi bloguri. „Un ziar costă, în medie 1,2 lei în România, internetul e gratis, iar vânzările de publicaţii şi numărul utilziatorilor unici este egal, cel puţin la «Adevărul». De ce să fie doar ziarul gratis pe online? Totuşi în România mai e mult până să ajungem acolo“, e de părere Nazare.

Există modele care funcţionează în România

Dragoş Stanca, Managing Director al diviziei F5 din cadrul trustului Realitatea Caţavencu, spune că din experienţa lui în cadrul ziarului „Academia Caţavencu“, acest model nu este încă o sursă consistentă de venit şi nu poate fi o bună soluţie de business pentru producătorii de conţinut din România „doar în varianta în care e vorba de un conţinut superpremium şi specializat pe o nişă“.

Un exemplu este cel al platfomei de marketing smark.ro care vinde diferite rapoarte de cercetare către oamenii de ­marketing. Tot în portofoliul trustului mai este şi e-paperul „Academia Caţavencu“ care necesită abonare. Modelul funcţionează pentru că layoutul publicaţiei este specific şi „este o valoare adăugată prin caricaturile şi fotografiile trucate pe care le conţin“, explică Stanca. În plus, publicaţia are un public numeros şi în diaspora.

Întrebat dacă în România va funcţiona modelul abonării online, şeful Media Pro Interactive, Orlando Nicoară, este categoric: „Nu! Pentru că ar trebui ca toate publicaţiile să introducă taxe.“ Însă dacă va exista o publicaţie care nu va intra în „jocul acesta“, nu s-ar mai face nimic. Publicaţia online zf.ro oferea până anul acesta abonarea pentru anumite articole, însă conducerea a renunţat. „Nu era eficient. Aveam puţini abonaţi pe bani, câteva mii“, explică Nicoară, adăugând că este posibil ca în viitor să revină la decizia sa.

Conţinutul local trebuie să fie valoros

„Nu cred că este fezabil pentru că dacă te uiţi la contextul nostru istoric, economic şi educaţional, în acest moment internetul este perceput ca un mod de a citi ziarele gratis“, declară Dragoş Novac, director al platformei de timp liber Metropotam.

La rândul său, Alin Zăinescu, consultant în comunicare online şi partener StatusPimp, este de părere că acest model nu ar funcţiona în cazul publicaţiilor generaliste atât la nivel local cât şi internaţional. În viziunea lui, o astfel de variantă poate să funcţioneze cu succes doar pentru publicaţiile de specialitate şi doar în cazul în care conţinutul este cu adevărat valoros şi relevant pentru România.

„Să luăm de exemplu zona de IT&C. Majoritatea publicaţiilor online de specialitate au în mare parte doar comunicate de presă şi adaptări de articole apărute deja în presa internaţională. De ce ar plăti cineva pentru asta?“, se întreabă Zăinescu.