FOTO Cel mai celebru muzeu din Scandinavia, dedicat unui ,,Titanic" suedez

Nava de război Vasa a fost creată pentru a „face reclamă" Suediei. La 382 de ani după ce s-a scufundat, suedezii pot declara misiunea îndeplinită

Corăbiile care i-au ajutat pe marii exploratori să descopere lumea (după care s-o şi împartă cu tunuri şi praf de puşcă) nu ne-ar inspira în prezent nici pentru o plimbare de la Mamaia la Neptun. Totuşi, ideea de a sta la un metru de o corabie de pe vremea Regelui Soare este o fantezie pe care ne-am permis s-o trăim doar ghemuiţi pe canapea, cu o carte de aventuri în mână. În fiecare an, peste un milion de vizitatori ai Suediei o trăiesc însă pe propria piele, pentru doar 20 de euro, cât costă călătoria cu feribotul în insula Djurgården, din arhipelagul Stockholm, şi intrarea în ceea ce este considerat, oficial, cel mai popular muzeu din Scandinavia.

FĂRĂ SCHIŢE. „Profesioniştii au cons­­truit Titanicul, amatorii au construit Arca lui Noe". Autorul panseului este necu­noscut, dar comparaţia sigur a trecut prin mintea oricăruia dintre cei 25 de milioane de turişti care au admirat, din 1990 încoace, Vasa, singura navă din secolul al XVII-lea care a fost vreodată recuperată de pe fundul mării.

Construită de olandezul Henrik Hybertsson, un expert în ambarcaţiuni al acelor vremuri, maşinăria de război Vasa nu se diferenţia prea mult de Arca lui Noe la nivelul proiectării inginereşti: constructorul primea dimensiunile finale şi îşi folosea... experienţa şi simţul proporţiilor pentru a obţine, la capătul a doi ani (în cazul Vasa) rezultatul dorit: o ambarcaţiune care să nu se ducă la fund.

Dacă înlocuim duzinile de candelabre de cristal de la începutul de secol XX cu 64 de tunuri din bronz din secolul al XVII-lea (cu 300 de kilograme de muniţie fiecare), reiese că Vasa a fost „Titanicul" vremurilor sale. Pentru că şi „Arca" are câteodată ghinion, Vasa a împărtăşit, în 1628, soarta luxosului vas britanic: s-a scufundat la prima sa călătorie în larg, după ce a parcurs doar 1.300 de metri, sub ochii înfricoşaţi ai mulţimii şi ai regelui Suediei, Gustav al II-lea Adolf.

După peste 300 de ani, un inginer suedez „vânător de epave", Anders Franzén, descoperea pe fundul Mării Baltice, la 32 de metri adâncime, două rânduri de guri de tun. Verdictul: „Vasa!". Aşa cum toată protipendada de la 1628 urmărise pe viu scufundarea vasului, întreaga Suedie a anului 1959 şi-a ţinut răsuflarea în faţa televizoarelor, urmărind, în direct, scoaterea la suprafaţă a bătrânei maşinării de război care nu apucase să arunce vreodată o ghiulea.

ARTĂ „PUBLICITARĂ". Norocul lui Franzén: golful Stockholm, în care s-a scufundat nava, era atât de poluat încât microorganismele care atacă de obicei lemnul au fost neputincioase în faţa vasului de război. Pentru a conserva cei 69 de metri de lemn de stejar înainte ca acesta să se usuce şi să se dezintegreze, restauratorii au găsit o metodă revoluţionară pentru anii '60: stropire cu polietilen glicol timp de 17 ani, după care... încă nouă ani de uscare lentă.

Restaurată fără ajutorul vreunei fotografii, doar pe baza bucăţilor găsite pe fundul mării, dantelăria de sculpturi de pe pupa vasului îşi împlineşte menirea după patru secole. Pe lângă blazonul regal şi scena încoronării regelui, sculpturi cu împăraţi romani, luptători gotici, zei greci, făpturi angelice şi demoni rânjind, precum şi sirene şi 60 de lei fioroşi erau modul în care, în pragul unui război cu Polonia, Regele Gustav al II-lea Adolf înţelegea să-şi etaleze puterea, cu scopul de a-şi face inamicul să se simtă mic şi neînsemnat.

Publicitate de secol XVII? Propagandă? Nu mai contează că vasul colorat ţipător în roşu, auriu, verde şi albastru (o machetă a culorilor originale este disponibilă în muzeu) nu a mai apucat să vorbească lumii despre prosperitatea Suediei. În prezent, peste 2.000 de turişti se plimbă zilnic în sus şi în jos pe schelele din jurul navei, admirând din toate unghiurile măiestria suedeză.

Dacă suma de 40.000 de taleri (veche monedă suedeză) plătiţi pentru construcţia Vasei a dat la vremea respectivă o gaură în bugetul regatului, după trei sute de ani, Vasa şi-a „reglat conturile" aducând Suediei 50.000 de euro... pe zi. Cât despre reclama pe care o face ţării lui Gustav Adolf, aceasta este, cum ar spune un publicitar al zilelor noastre, „nepreţuită"!

Citiţi mai multe despre tainele celui mai celebru muzeu din Scandinavia în cadrul rubricii ,,Artă şi cultură", în numărul 32 al revistei Forbes România.