Cum se vinde Iepurele Alb din ,,Alice în Țara Minunilor”

După „Harry Potter", „Alice în Ţara Minunilor" vine să consolideze brandul Oxford. Într-un oraş care câştigă 600 de milioane de euro pe an din turism, nu poţi să nu te-ntrebi: cine mai e, de fapt, şi această Alice?

,,Nu-i de mirare că eşti în întârziere. Acest ceas este exact cu două zile în urmă". Cuvintele Pălărierului Nebun din „Alice în Ţara Minunilor" nu-ţi vor mai părea atât de absurde în micul oraş universitar Oxford, locul de baştină al lui Alice, al lui Dodo şi al Iepurelui Alb aflat mereu în întârziere. În Oxford, timpul curge după alte tipare. Seara, la ora nouă și cinci minute, clopotul poreclit „Marele Tom", din turnul Universităţii Christ Church, bate de 101 ori (simbolizând numărul iniţial de studenţi ai facultăţii), iar la ultimul gong toată suflarea studenţească trebuie să se afle în campus.

De ce cu tocmai cinci minute după  ora nouă şi nu la nouă fix? Fiind situat la cinci minute vest de Greenwich, ora nouă și cinci din Greenwich însemna ora nouă fix în Oxford, în vremurile în care ora locală nu fusese încă standardizată în Marea Britanie. Când orarul căilor ferate a impus în cele din urmă uniformizarea, la sfârşitul secolului al XIX-lea, universitarii de la Christ Church au decis să păstreze vechea oră a Oxfordului. „Cum adică nu găseşti drumul tău spre casă? Aici toate drumurile sunt ale mele!", îi spune Regina de Inimă Roşie lui Alice, în scena procesului din carte. În Oxford, un mic „stat în stat", asta sună cum nu se poate mai plauzibil.

„Nu-i de mirare că Iepurele Alb se uita cu disperare la ceas şi nu reuşea să ajungă la timp", glumeşte Frances Narvaez, studentă la psihologie la Oxford şi actriţă într-o trupă de teatru de amatori. Ştiind că Iepurele Alb era nimeni altul decât decanul Henry Liddell, tatăl adevăratei Alice, parcă începi să priveşti cu alţi ochi distratul personaj aflat mereu în întârziere. Deşi iubeşte actoria, Frances nu râvneşte s-o joace pe Alice pentru că, pur şi simplu, „Alice e peste tot în Oxford, deja n-ar mai fi nimic nou", crede ea.

Ştiind că povestea istorisită de Carroll celor trei fiice ale decanului Henry Liddell, în timpul unei călătorii cu barca, a împlinit 145 de ani de la prima publicare, nu poţi să nu-i dai dreptate lui Frances. De la tunelul prin care Alice ajunge în Ţara Minunilor - de fapt o uşiţă scundă din sala de mese a facultăţii, prin care decanul cobora un şir de trepte în spirală - şi până la copacul care i-a inspirat autorului poemul absurd Jabberwocky, fiecare colţişor din Oxford are legătură cu personajul lui Carroll. Alice Liddell, una dintre cele trei fiice ale decanului Henry Liddell, este „Alice în Ţara Minunilor", Raţa (n.n. „duck" în engleză) este Canon Duckworth, un prieten care i-a însoţit în plimbarea cu barca, iar  Carroll  însuşi, pe numele său adevărat Charles Dodgson, este simpaticul Dodo.

Numele alter-ego-ului său este o dovadă de autoironie şi haz de necaz. Fiind bâlbâit, Dodgson se poticnea adesea la rostirea propriului nume: „Do...do...Dodgson". Tunelul prin care Alice îl urmăreşte pe Iepurele Alb i-a inspirat şi pe regizorii seriei de filme Harry Potter. După ce au „furat" decorul sălii de mese de la şcoala de vrăjitorie Hogwarts din Dining Hall-ul universităţii Christ Church, aceştia au filmat câteva scene chiar pe casa scărilor de la Oxford. Iar o campanie de marketing mai bună decât apariţia pe peliculă a treptelor monumentale de la Christ Church nici nu s-ar fi găsit!

Jason Doll-Steinberg, director de marketing al British Tours Ltd, o companie britanică operatoare de tururi care organizează din 1958 vizite la Oxford şi Cambridge, a văzut cu proprii săi ochi cum numărul turiştilor pentru turul special „Oxfordul lui Harry Potter" a crescut de patru ori între 2002 şi 2009, respectiv între „Harry Potter şi Camera Secretelor" şi „Harry Potter şi Prinţul Semipur".

„Ne aşteptam să fie doar copii şi părinţi, dar turul Harry Potter atrage mai mulţi oameni în toată firea decât ne-am fi imaginat", afirmă Jason. Acum, o altă poveste pentru oameni mari îmbrăcată în straiele unei fantezii pentru copii, „Alice în Ţara Minunilor", cu Helena Bonham-Carter, Johnny Depp şi Anne Hathaway, are toate şansele să crească şi mai mult turismul din Oxford. Din cei peste nouă milioane de vizitatori anuali, care cheltuiesc peste 600 de milioane de euro pe şorţuri cu Regina de Inimă Roşie sau pe tricouri cu Harry Potter, 42% vin din afara Marii Britanii, în special din Statele Unite ale Americii. Mai mult, din cei puţin peste 150.000 de locuitori ai oraşului, aproape 14.000 îşi datorează joburile industriei turistice. Motive arhisuficiente pentru ca Lewis Carroll şi a sa Alice să reprezinte un activ nepreţuit al Oxfordului şi o parte integrantă a brandului oraşului.

Aceasta este şi convingerea lui Colin Cook, membru executiv al primăriei din Oxford. „Toate elementele simbolice ale cărţii lui Carroll se regăsesc aici, de la puţul metaforic despre care vorbeşte Şoarecele şi până la copacul Jabberwocky". Cook este convins că Alice Trail, un tur prin care turiştii sunt plimbaţi prin toate cotloanele oraşului care au legătură cu cartea lui Carroll, va avea cel mai mult de câştigat de pe urma popularităţii filmului lui Tim Burton. Rămâne ca timpul - şi cifrele - să-i confirme pronosticul.

Un lucru este, însă, cert: dacă te afli la Oxford şi stai plictisit pe malul râului, asemeni lui Alice la începutul cărţii, ai face bine să ţii ochii bine deschişi. Nu se ştie niciodată ce Iepure Alb ar putea trece în pas alergător pe lângă tine. Mai ales dacă gongul bate ora nouă şi cinci. 

Citiți mai multe despre simbolistica secretă din romanul lui Lewis Carroll în numărul 28 al revistei Forbes România.