Forbes. Corporaţiile din România îşi construiesc profiturile pe Feng-Shui, Kabala şi tactici noi de leadership

Îndemnul „Cunoaşte-te pe tine însuţi" s-a mutat de pe Oracolul din Delphi pe frontispiciile marilor companii. Noua dimensiune a unui business de succes include auditul personal, principiile Kabalei sau cantitatea de energie „yang" primită pentru fiecare euro investit.

Care ar fi şansele ca o corporaţie multinaţională cu o capitalizare bursieră de peste 150 de miliarde de dolari să-şi plătească angajaţii cu 56.000 de dolari pe an (în medie), cu condiţia ca 20% din timpul de lucru să se gândească la cu totul altceva decât la cerinţele postului? Când ştim cu toţii că „timpul înseamnă bani", o asemenea risipă s-ar traduce prin lipsă de productivitate, o proastă alocare a resurselor şi management defectuos.

Merită totuşi să „google-uieşti", cum ar spune americanii (de când numele motorului de căutare a devenit verb acceptat oficial de Oxford English Dictionary), ideea şi vei avea o surpriză. Pe lângă mici stimulente, precum serviciile gratuite de frizerie oferite programatorilor pe care-i deranjează bretonul când scriu linii de cod, tocmai gigantul Google este compania care a născocit regula celor 20 de procente pentru a spori creativitatea şi motivaţia angajaţilor. Şi, dacă asculţi discursul oficialilor companiei, o bună parte din proiectele GoogleLab s-au născut chiar din acea zi liberă în care angajaţii se detaşează de sarcinile imediate şi îşi lasă imaginaţia să zboare.

„Marea greşeală a oamenilor de afaceri de la noi este că gândesc în termeni de costuri şi nu de valoare", crede Cristian Ionescu, Country Cluster Manager (România, Bulgaria, Slovacia) al COFACE, companie multinaţională care operează în domeniul managementului riscului de credit. Atât timp cât finalitatea proiectului este net superioară costurilor, acestea sunt absolut irelevante, crede Ionescu.

Studii făcute pe primele 500 de companii din SUA ca mărime arată că o corporaţie care a implementat o cultură de leadership performează, în medie, cu 30% mai bine decât celelalte. Explicaţia este simplă: cultura organizaţională influenţează comportamentul angajaţilor, iar acesta influenţează relaţiile cu clienţii. Efectul pozitiv se propagă, în lanţ, până la cifra de afaceri a companiei: tocmai stimulentul care l-a îndemnat pe Cristian Ionescu să investească 40.000 de euro în 2010 în formarea de leadership a staffului COFACE.

Dacă ar fi cuantificat suma în costuri de oportunitate - orele de lucru în care fiecare angajat asistă la un training, la o sesiune de coaching sau la una de mentorship - valoarea ar fi sărit, probabil, de 100.000 de euro. Rezultatele, ca şi în cazul zilei libere Google, vorbesc, însă, de la sine: atât în 2009 cât şi în 2010, COFACE România a înregistrat o creştere de 40%. Pe o piaţă blocată în datorii, saltul nu ar părea surprinzător pentru o companie care se ocupă inclusiv de colectarea de creanţe.

Totuşi, creşterea se datorează în mare măsură dezvoltării unui sector de activitate corelat direct cu piaţa aflată în plină criză: asigurările de creanţe. „Nu este o coincidenţă nici faptul că am făcut un profit dublu faţă de cât planificasem la începutul lui 2010", explică Ionescu. „Lucrurile se mişcă, iar leadershipul este o componentă foarte importantă." Managerul transmite mai departe către stafful său o mare parte a învăţăturilor deprinse la şcoala de business INSEAD, din Franţa, unde a absolvit un Executive MBA în 2008. Ideea de bază este, însă, una simplă: angajatului mulţumit îi pasă de companie şi de postul său. Ionescu oferă sesiuni de coaching, consultanţă psihologică şi traininguri de autocunoaştere şi de identificare a punctelor tari şi a celor slabe.

Nu poţi să transformi un defect într-o virtute, dar, crede el, poţi să înveţi să-ţi valorifici punctele tari, iar pe celelalte să le şlefuieşti cât să nu zgârie şi să nu te ţină pe loc. De ceva timp îşi alocă cel puţin două ore pe lună pentru a face mentorship cu cei care îl solicită şi se află, la rândul său, în căutarea unui mentor. Avantajele sunt de ambele părţi: învăţăcelul este ghidat pe o cale de succes deja bătătorită, iar mentorul (pe lângă nevoia proprie de semnificaţie) îşi întipăreşte mai bine în minte o serie de concepte deja -familiare.

La o şcoală precum INSEAD, Cristian Ionescu nu a descoperit doar reţeta, ci şi inamicul numărul unu al succesului: „autosuficienţa". Aceasta îi ispiteşte pe mulţi manageri să creadă că, odată ajunşi într-o anumită poziţie, pot slăbi pasul, deşi ceea ce i-a dus în vârf a fost tocmai volumul de muncă dublu faţă de al celor din jur. „În clipa în care te opreşti în loc ai început deja s-o iei la vale", crede Ionescu. Şi-a însuşit lecţia într-o sală de clasă de lângă Fontainebleau, în care şefi de mari companii din toată lumea aproape că nu mai aveau loc în bănci de propriile orgolii.

După trei luni de MBA intensiv, elanul de lideri atotcunoscători s-a diluat până la smerenie. „La un Executive MBA intri crezând că le ştii pe toate şi ieşi convins că nu ştii nimic", crede acum managerul. Capeţi, însă, un set de instrumente-cadru, pe care îl poţi utiliza pentru a analiza şi a trage concluzii coerente din orice situaţie. Cum ar fi evaluările la 360 de grade, o formă de audit personal care presupune un „coach" şi un „peer group" care să-ţi dea feedback. Primul pas: evaluarea diferenţelor dintre imaginea despre sine şi imaginea percepută de cei din jur, un exerciţiu care scutură orgolii şi spulberă ego-uri puternice.

Odată identificate problemele punctuale, se concepe un plan de lucru pentru fiecare componentă. Pentru Cristian Ionescu, una dintre provocări a constituit-o creşterea capacităţii de a-i asculta pe ceilalţi cu atenţie, fără ca mintea să-i zboare deja către răspuns. La fiecare trei luni avea de raportat îmbunătăţirile şi munca depusă, iar o parte din experienţe le transmite, acum, subalternilor.

În condiţiile în care 2% din populaţia globului oferă slujbe pentru restul de 98%, asemenea exerciţii nu mai par o simplă joacă. „Poţi să desconsideri şi să respingi din start, ori poţi să te gândeşti că toţi marii oameni de succes le aplică", explică Ionescu. De multe ori, îl impresionează o carte care reflectă o anumită experienţă şi filosofie de viaţă sau de business, aşa cum s-a întâmplat cu „Discovering Happiness" a fostului CEO Zappos, Tony Hsieh (pe care managerul îl consideră un potenţial Richard Branson), cu „The Compound Effect" a lui Darren Hardy, antreprenor şi redactor-şef al revistei aspiraţionale „Success" (care prezintă reuşitele marilor businessmeni ai lumii) sau cu volumele lui Robin Sharma (la a cărui conferinţă de leadership în România COFACE a fost partener principal).

Când apar asemenea lecturi, Ionescu obişnuieşte să cumpere 10-20 de exemplare şi să le ofere cunoscuţilor. Efectele sunt împărţite: unii citesc fără să aplice, alţii evocă lipsa de timp, dar există şi câţiva suficient de pregătiţi pentru a descoperi un nou mod de gândire. Deşi managerii români încă tind să privească această componentă de business ca pe un moft, Cristian Ionescu este convins că adaptarea este un proces firesc, cam ca şi trecerea de la stadiul de „fast-food" la cel de „cafenea de lux": trebuie să ajungi la un stadiu în care nevoile primare ale afacerii să fi fost deja îndeplinite şi să-ţi doreşti să treci la următorul nivel.

Pentru că tot se poartă „parantezele" în viaţa de business, denumite pompos „ani sabatici", m-am întrebat dacă un Country Cluster Manager nu ajunge să-şi dorească la un moment dat şi o perioadă de autoevaluare departe de stresul cotidian? Deşi mulţi colegi de la INSEAD şi-au dat demisia şi au plecat în lumea largă pentru a se cunoaşte pe sine, Ionescu ar călători doar de dragul turismului, nu pentru revelaţii personale: „E uşor să te retragi ca să-ţi pui ordine în viaţă, dar e mai provocator şi mai interesant să reuşeşti s-o faci aici, în vâltoarea evenimentelor de zi cu zi".

Câţi bani face Feng Shui-ul tău?

Procesul de autocunoaştere nu ţine doar de leadership, ci şi de spaţiul în care se desfăşoară afacerile. Una dintre componentele de business acceptate recent de managerii români poartă un nume exotic - Feng Shui - şi provine tocmai din China. Confundată adesea cu ghidurile în trei paşi care propovăduiesc împânzirea casei cu bambuşi (pentru noroc!) şi achiziţia de pisicuţe Maneki Neko, ce fac să circule energia dintr-o simplă mişcare a lăbuţei (chit că respectivul simbol este japonez 100%), adevăratul Feng Shui vorbeşte pe limba oamenilor de afaceri.

Este o formă de analiză matematică bazată pe principii vechi de 6.000 de ani, un fel de Teoremă a lui Pitagora în variantă orientală: clară, cu demonstraţie elocventă şi rezultat verificabil. Aşa cum nimeni nu pune la îndoială faptul că, într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei, tot aşa yin-ul şi yang-ul se completează şi se echilibrează după legi precise. Printre businessmenii care le-au deprins se numără magnatul Steve Wynn, care şi-a construit celebrul Hotel Bellagio din Las Vegas după principii Feng Shui, Oprah Winfrey sau Donald Trump.

Acesta din urmă a conceput Trump Tower de pe 5th Avenue din New York folosindu-se de sfaturile consultantului său personal de Feng Shui. „Nici nu trebuie să cred în Feng Shui. Îl folosesc pentru că-mi aduce bani", este unul dintre celebrele citate ale miliardarului. Imaginea Turnului Trump arată clar Feng Shui-ul în acţiune: fiecare treaptă a faţadei este prevăzută cu un copac pentru a contrabalansa muchiile ascuţite, intrarea are un portic, pentru a colecta energia vitală „chi", iar celebra cascadă care face deliciul turiştilor este elementul „apă" pus la treabă pentru prosperitatea lui Trump.

Ca să nu mai vorbim despre vecinătatea magazinului de bijuterii Tiffany's, care bifează cu siguranţă câteva criterii Feng Shui! Chiar dacă magazinele din România nu pot aspira, deocamdată, la asemenea vecini de bulevard, tot mai mulţi oameni de afaceri români solicită servicii Feng Shui pentru a-şi creşte prosperitatea, numărul de clienţi sau armonia dintre angajaţi. „Oamenii văd că lucrurile se schimbă după remediile noastre şi atunci încep să creadă", explică arhitecta Cristina Groza, unul dintre fondatorii companiei de consultanţă Feng Shui „Barnett & Partners".

Când o reţea de retail solicită servicii pentru un singur magazin, după care te angajează, la scurt timp, pentru a reconfigura întreg lanţul, e clar că nu poate fi vorba de coincidenţe. Deloc întâmplător, tocmai clienţii din sectorul corporate au fost cei care i-au construit Cristinei businessul în România, începând din 2005. Început ca o curiozitate, apetitul pentru acest domeniu cu iz oriental a dus-o tocmai în Singapore, Hong Kong şi Thailanda la cursurile Marelui Maestru Feng Shui Raymond Lo.

A investit câteva mii de euro în studiul principiilor de armonizare a spaţiului, dar şi în cele conexe, de „Stâlpii Destinului", care analizează persoana care locuieşte în spaţiul respectiv (proprietarul casei sau, în cazul firmelor, managerul general). Ambele discipline ţin de principii clare de analiză matematică, ceea ce explică şi receptivitatea oamenilor de afaceri. „În Feng Shui totul se verifică matematic, nimic nu se face doar pe sentimente sau păreri", precizează Cristina Groza. Numele companiei - Barnett & Partners - a fost păstrat în memoria lui Raymond Barnett, partenerul său de afaceri, decedat în 2009.

Împreună, cei doi ofereau servicii de consultanţă Feng Shui în Asia (Singapore, Thailanda), Australia (ţara de origine a lui Barnett), dar şi în Europa (Ungaria, Spania şi Austria) sau chiar în Cairo. Din 2005 încoace, compania a avut circa 50 de proiecte în afara graniţelor şi 300 de clienţi din România, majoritatea din sfera de business. „Oamenii de afaceri călătoresc şi se deschid mai mult spre alte culturi", explică ea interesul proprietarilor de magazine, hoteluri şi restaurante faţă de armonizarea spaţiului pentru prosperitate, calcularea zilelor optime de semnare a contractelor ori aflarea compatibilităţii cu partenerii de afaceri.

Un aspect mai greu de digerat de către unii clienţi, cel puţin la început, este preţul ridicat al acestui serviciu - între 10 şi 15 euro pe metru pătrat pentru companii, în cazul Barnett & Partners, dar încă departe de 20 - 40 de euro, cât se percepe în afară pe metru pătrat - în condiţiile în care singura consecinţă vizibilă o reprezintă mutarea unui birou dintr-un colţ al încăperii în celălalt.

În spate se află, însă, zeci de calcule făcute pe baza măsurătorilor cu Lo Pan, busola Feng Shui. „Ceea ce nu se vede nu înseamnă că nu există", conchide şi Florian Ciupitu, specialist Feng Shui format tot la şcoala maestrului Raymond Lo. Rezultatele unor asemenea schimbări nu ţin de magie, ci reprezintă pur şi simplu deschiderea energetică spre anumite oportunităţi şi spre atragerea persoanelor potrivite.

Miruna Macavei şi Costin Vasile de la Feng Shui Research Center din Bucureşti au studiat cu un alt maestru Feng Shui, Joseph Yu, însă principiile fundamentale sunt aceleaşi. Ca şi Marele Maestru Raymond Lo, Joseph Yu este adeptul logicii, mai ales că, din postura de profesor de matematică, a contribuit la structurarea multor elemente din limbajul tradiţional chinez, extrem de metaforic, în cel pur matematic. „Feng Shui ţine de eficienţă", explică Miruna. „Trebuie să găseşti cea mai scurtă cale de a ajunge la un rezultat, nu să încarci un loc cu cât mai multe obiecte în speranţa că unele dintre ele vor funcţiona." Cristina Groza îi dă dreptate.

Pe clienţii care se lasă furaţi de sfaturile din reviste despre broscuţe, elefanţi sau pisicuţe prezentate ca remedii-minune pentru orice, îi dezarmează cu logica unei singure întrebări: „Pe vremea împăratului Galben, când s-a descoperit Feng Shui, existau oare pisicuţe din plastic, care dădeau din lăbuţă, prevăzute cu pendul pe burtă?". Pe limba inginerilor, a oamenilor de afaceri şi a tuturor celor care gândesc în cifre concrete, Feng Shui este rezumat de consultantul Costin Vasile sub forma unei legi a probabilităţilor: dacă stai în zona în care acţionează o anumită energie, probabilitatea ca anumite evenimente pozitive să aibă loc scade sau creşte.

Pornind de la acest principiu uşor de înţeles, companiile cu care au colaborat cei doi - printre care se numără nume mari din sectorul farmaceutic - au solicitat armonizarea energiilor din spaţiul respectiv cu specificul activităţii. Departamentul financiar-contabil a fost mutat pe locul ideal pentru energia prosperităţii, cel de creaţie pe cea a creativităţii, iar vânzările pe stabilitate. Birourile moderne, open-space, pot fi o lamă cu două tăişuri, crede Costin Vasile: dacă în spaţiu sunt energii yang pozitive, acestea pot circula dintr-o parte în cealaltă. Dacă sunt energii yin, în schimb, se vor acumula în pereţi.

Unde există rezultate promiţătoare apar însă şi tentaţiile de fraudă, iar escrocherii nu există doar în România, ci şi în patria Feng Shui. În februarie 2010 întreg Hong Kong-ul - unul dintre cele mai prospere locuri din lume în care, întâmplător sau nu, se află şi cei mai mulţi practicanţi Feng Shui - vuia de cel mai mare scandal al ultimilor ani. Fostul barman Tony Chen înaintase un testament fals al celei mai bogate femei din Asia, defuncta Nina Wang, prin care averea de 4,2 miliarde de dolari a acesteia îi revenea de drept, pentru serviciile prestate în calitate de consultant Feng Shui.

De-a lungul a 15 ani, Chen câştigase deja peste 330 de milioane de dolari de pe urma lui Wang pentru aşa-zisele sale servicii de înlesnire a prosperităţii. Totul prin intermediul unei ştiinţe despre care nu avea, de fapt, niciun habar. Printre „remediile" sale Feng Shui: săparea a 80 de gropi în tot Hong-Kong-ul şi aruncarea de bucăţi de jad, aur şi monede pentru noroc în afaceri sau, în cazul unui alt client celebru, politicianul Gilbert Leung, arderea sumei de 650.000 de dolari pentru a scăpa de o condamnare penală pe motiv de corupţie. Spre ghinionul său, Leung a ajuns să depună mărturie la procesul dintre Chen şi urmaşii Ninei Wang... din închisoare. Cristina Groza rezumă fenomenul „şarlatanilor Feng Shui" printr-o analogie cu alchimia: doar câţiva stăpâneau ştiinţa alchimiei și formulele criptate, pe când cei mai mulţi luau ochii mulţimii prin scamatorii mărunte, făcute cu câteva monede de plumb topit.

Rădăcini şi aripi de businessman

Dacă cineva te-ar întreba care este cel mai abil om de afaceri din America, câte nume ai avea de enumerat înainte să ajungi şi la... Madonna? Şi totuşi, în octombrie 1990, revista „Forbes" ieşea pe piaţă cu o copertă cel puţin surprinzătoare: „Madonna, cea mai inteligentă femeie de afaceri din America". În subsidiar: „Criticii o atacă, dar nici măcar ei nu pot contesta abilitatea Madonnei de a scoate bani din piatră seacă". O metaforă deloc exagerată, având în vedere că o tânără orfană de mamă din suburbiile Detroit‑ului reuşise să câştige, în doar patru ani, peste 125 de milioane de dolari, într-o epocă în care nici internetul şi nici marketingul tip Lady Gaga nu erau la ordinea zilei.

Chiar şi în explozia de megastaruri din ultimii 20 de ani, Madonna a reuşit să-şi conserve brandul şi fanii. „De unde atâta putere la o fetiţă scundă, fără voce, care a revoluţionat muzica fără să cadă în patima drogurilor sau a băuturii?", se întreabă femeia de afaceri Thea Haimovitz, originară din Israel, dar cu rădăcini româneşti. Tot ea îşi şi răspunde, cu un zâmbet: „Pentru că asta înseamnă puterea gândirii". Madonna, ca şi multe alte personalităţi din lumea bună a divertismentului, este adepta fidelă a filosofiei Kabala, ale cărei principii se pot aplica atât în viaţa personală, cât, şi în business.

Ca şi Feng Shui în Asia, Kabala se învaţă în şcolile din Israel, ba chiar se acordă burse de studiu celor care dovedesc un interes deosebit. Printre ideile de bază ale Kabbalei se numără deprinderea de a nu-i judeca pe ceilalţi, de a oferi 10% din câştig pentru caritate şi de a nu alege scurtături în drumul spre succes. „Criza financiară a curăţat piaţa de jucătorii care ajunseseră în vârf urmând calea scurtă şi la îndemână", explică Thea. Ştie că, în România, există mulţi oameni de afaceri cu un set coerent de convingeri, care aplică în mod instinctiv principiile Kabala.

Spre exemplu: faptul că banii nu „trag" la oamenii care nu ştiu să dea înapoi şi o parte din ceea ce au câştigat. Un pumn încleştat înseamnă că nu poţi să pierzi ceea ce se află înăuntru, dar nici nu poţi să mai primeşti altceva. Tot pe Kabala se axează cartea şi filmul „Secretul", vândute în câteva milioane de exemplare în întreaga lume, care prezintă prosperitatea şi succesul ca pe o stare de spirit care se concretizează doar sub forma unor acţiuni inspirate.

Deşi businessul său principal îl reprezintă produsele dermato-cosmetice, Thea Haimovitz a lansat pentru prima oară în România o colecţie de bijuterii Kabala, pentru care nu a găsit încă o formulă de comercializare, în ciuda cererilor care au curs, la foc automat, odată cu lansarea de la Artmark, în aprilie 2010. „Dacă nu lansam eu conceptul aici, îmi era teamă că se va găsi cineva care să folosească numele Kabala doar pentru bani", explică ea motivul pentru care a ales să facă vâlvă cu bijuteriile, pentru, ca apoi să pună proiectul în stand-by.

Compară dificultatea găsirii unui mod de comercializare a bijuteriilor cu un afiş de „Solduri" văzut în dreptul unei colivii cu papagali dintr-un pet-shop bucureştean. Un afiş care a revoltat-o atât de mult încât a decis să cumpere păsările. La preţ întreg. „Nu poţi vinde o fiinţă vie la solduri, tot aşa cum nu poţi pune pe raft un obiect de artă, cu semnificaţie, cum este o bijuterie Kabala", spune Thea, care - deşi este de religie mozaică - vibrează şi cu filosofia asiatică Feng Shui, realizându-şi colecţia de bijuterii integral la mănăstirea creştin-ortodoxă Sihăstria.

Cel mai bun sfat desprins din Kabala pe care l-ar putea da unui om de afaceri este să aibă grijă ca proiectele sale să pornească de la un vis şi să aibă început, cuprins şi, mai ales, o încheiere. Conform Kabala, numai un cerc închis poate fi urmat de un nou cerc al succesului. Ideea ar genera un fascinant studiu de caz al problemelor economiei româneşti. „România este plină de lucruri începute şi neterminate, de planuri care nu au fost visele nimănui şi care nu au rădăcină spirituală în nimeni", constată Thea. Respectarea trecutului sunt componente esenţiale ale filosofiei Kabala, iar „Copacul vieţii" - Sepiroth în ebraică - este un simbol asemuit de multe ori cu structura unui business: rădăcinile trebuie să fie bine-înfipte, iar trecutul - asumat şi închis! - sursa lecţiilor pentru viitor.

Tot ca o reverenţă pentru trecut, gardul din curtea sediului bucureştean al „Laboratoarelor Thea" va fi construit din cărămizile Hotelului istoric Marna, din zona Buzeşti. S-a oferit să negocieze pentru a le lua contracost, după controversata demolare, însă a fost trimisă de către edilii Capitalei să le caute la groapa de gunoi.

Chiar filosofia Kabala o opreşte de la judecarea gestului, dar îi aminteşte şi de o convingere pe care o împărtăşesc atât Kabala cât şi Feng Shui: succesul se clădeşte pe energia acumulată din trecut şi pe respectul dovedit acestuia. De câte milioane de clopoţei de vânt şi pisicuţe Maneki Neko ar avea nevoie, oare, România?

Citiţi mai multe despre cazurile de succes ale Feng-Shui în lume şi despre teoriile Kabala aplicate în business în numărul 50 al revistei Forbes România.