Forbes Modă&Imagine. Cum îți câștigă un job sau îți construiește brandul personal o pereche de butoni de cămașă?

De la Tutankamon încoace, butonii s-au transformat din simbol social în accesoriu rafinat şi, în cele din urmă, în cel mai subtil instrument de... marketing personal.

Cum te-ar putea ajuta un mic accesoriu cu statut de bijuterie să ai mai mult succes în afaceri, să obţii un job bine plătit sau să faci impresie bună din prima? Pare începutul unui banc, dar nu am înţeles cât de serios poate fi răspunsul decât în ziua în care l-am privit pe Andy, un coleg de facultate american, mergând la un interviu la Bank of America (în perioada în care lumea încă îşi mai dorea să lucreze acolo!) în costum şi cravată bleumarin cu roşu, cea mai corectă ţinută pentru un bancher în devenire.

Îmi şi imaginam şirurile de candidaţi îmbrăcaţi identic, ca proaspăt scoşi dintr-o linie de producţie Barbie (modelul „Ken merge pe Wall Street"), toţi absolvenţi sau viitori absolvenţi „Magna cum Laudae". În tot acest peisaj monocrom, Andy îndrăznise obrăznicia supremă: o pereche de butoni de manşetă cu simbolul dolarului american bătut în pietricele albastre.

Un kitsch veritabil şi, totuşi, atât de amuzant! Graţie CV-ului remarcabil, Andy a obţinut jobul în faţa altor 11 candidaţi, dar se întreabă şi acum cum ar fi decurs interviul final dacă expertul de HR al băncii nu i-ar fi zărit butonii la intrarea în birou şi nu ar fi comentat, cu un zâmbet: „Văd că ştii foarte bine ce carieră vrei să urmezi". Butonii „spărseseră gheaţa" şi îl ajutaseră pe Andy să-şi atingă obiectivul. Atunci am înţeles, cu adevărat, pentru prima oară, de ce accesoriile îndrăzneţe se numesc, în limbajul modei, „conversation-starters": în momentul în care porţi ceva ieşit din comun, le oferi celor din jur pretextul ideal de a lega o discuţie relaxată. Şi câştigi!

Tocmai acest curaj, de a purta ceea ce designerul de bijuterii David Sandu numeşte „accesorii din inventarul masculin frivol", rămâne, însă, cea mai grea piatră de încercare pentru bărbaţii români.

Pentru mulţi businessmeni, „relaxarea în ceea ce priveşte propria imagine apare abia după ce au primit o serie de confirmări şi au înaintat suficient în ierarhie", crede Sandu, care vinde bijuterii de autor atât în România cât şi în străinătate.

Butonii se află pe locul secund în topul vânzărilor sale, şi asta pentru că, pornind de la teoria de mai sus, odată ce au ajuns în locul dorit în ierarhia profesională, majoritatea oamenilor de afaceri se relaxează şi încep să-şi permită şi „mici excentricităţi". Iar cea mai la îndemână dintre acestea rămân butonii: suficient de mici şi de subtili pentru a fi îndrăzneţi fără a cădea în ostentaţie.

„Este de-ajuns că acceptăm regulile majore ale vieţii, măcar să ne bucurăm de detalii şi să ne jucăm puţin în jurul convenţiilor", explică Sandu, care îi vede pe bărbaţii occidentali mult mai versaţi în această „joacă". Asta şi fiindcă o practică de mai multă vreme şi le-a intrat deja în obişnuinţă. Iar dacă mulţi bărbaţi români sunt stângaci în a combina o pereche de butoni cu o ţinută modernă, minimalistă, de vină este tocmai lipsa obişnuinţei.

„Există o teamă de a nu greşi cumva", crede şi Maria Filipescu, designer de bijuterii care şi-a lansat în 2009 colecţia „Androgyn", cu piese care pot fi purtate de bărbaţi şi femei deopotrivă, precum butoni, cravate şi ace de cravată. „Piesele mele nu sunt foarte încărcate de testosteron, tocmai pentru a fi purtate atât de o femeie stilată, cât şi de un bărbat sigur pe masculinitatea sa", crede Maria, care a constatat cu bucurie că, din 2004, de când a terminat Universitatea de Arte şi şi-a început businessul, şi până acum, reţinerile bărbaţilor în privinţa modei au început treptat să dispară. Cea mai bună dovadă: faptul că neaşteptat de mulţi clienţi de gen masculin au agreat în mod deosebit butonii decoraţi cu perluţe şi elemente din dantelă. 

Însuşi conceptul de „vintage", care deja le aprinde doamnelor imaginaţia de mulţi ani, începe să nu îi mai lase reci nici pe bărbaţii români, deşi David Sandu recunoaşte că, deocamdată, este mai mult vorba de o nişă în curs de lărgire decât de o piaţă în toată regula. În colecţiile lui Sandu, inspiraţia retro este omniprezentă, în special stilul Art Deco, care reprezintă, în viziunea sa, dozajul ideal dintre seriozitatea de businessmen şi spiritul jucăuş al bijuteriilor.

„Acest echilibru dintre rigoare şi ludic mă provoacă cel mai mult ca artist", recunoaşte Sandu. Faptul că bărbaţii încep tot mai mult să împrumute elemente din moda deceniilor trecute l-a constatat şi Elena Crişan, designer de bijuterii care lucrează din 2007 doar în argint. Primii butoni „cu semnătură" i-a realizat, însă, în 2008, dintr-un metal mai puţin pretenţios, şi anume alama, cu un aspect patinat care s-ar potrivi perfect în tandem cu melonul şi cu ceasul pe lanţ al bunicilor noştri. „Tocmai pentru că aveau acest aspect vintage, sunt un model purtat şi apreciat în continuare", crede Elena.
Butoni de Monte Cristo

Conform Asociaţiei Naţionale Americane a Butonilor (da, există aşa ceva!), primii butoni au fost găsiţi în mormântul regelui Tutankamon, însă consacrarea obiectului aşa cum îl ştim datează din secolul al XVIII-lea. Lansarea oficială a acestui accesoriu ca obiect social este opera lui Alexandre Dumas tatăl, care şi-a „îmbrăcat" personajele din „Contele de Monte Cristo" în cămăşi cu mâneca îndoită (aşa numitul „French Cuff"), prevăzute cu butoni. Iar de la butonii emailaţi purtaţi de bancherul Danglars al lui Dumas la cei doi dolari cu pietricele albastre tocmai buni pentru un viitor angajat al Bank of America nu a mai fost decât un pas.  

Obiect Mic, Istorie Mare

Muzeul Butonilor de Cămaşă se află în Conway, New Hampshire, şi cuprinde peste 70.000 de exponate;

Cei mai scumpi butoni din lume au fost dăruiţi lui Edward al VIII-lea de către viitoarea sa soţie, Wallis Simpson. Decoraţi cu diamante montate în platină, s-au vândut ulterior la licitaţie pentru 440.000 de dolari;

În 1960, perioada de glorie a butonilor, se produceau peste 12 milioane de bucăţi pe an. În prezent, producţia medie se ridică la 200.000 anual;

În 1880, un american a patentat un mecanism de realizare a butonilor bazat pe o maşină de produs cartuşe din Războiul Civil;

O alternativă franţuzească la butonii clasici o reprezintă nodurile de mătase, numite colocvial „cap de turc" sau „pumn de maimuţă". Acestea au fost lansate de casa de modă Charvet la începutul secolului XX.