Forbes Life: Arta secretă a palatelor lumii
0Au fost construite pentru prinţi, împăraţi sau pentru cei mai excentrici turişti de lux. Fiecare dintre aceste cinci palate ascunde o formă inedită de artă.
O cuvertură patchwork lucrată în singurul palat regal din America de către o fostă regină hawaiiană; încăperile pe care le-a numit „acasă" cea mai iubită prinţesă a lumii sau pavilioanele din lemn verde din poveştile coreene de demult: nu le vei găsi pe potecile clasicelor trasee de turism, ci mai curând pe o hartă a artei şi a culturii care se găseşte doar în „buzunarul" adevăraţilor cunoscători.
GYEONGBOKGUNG (SEUL, COREEA DE SUD)

Nu doar latino-americanii au reuşit performanţa de a cuceri lumea cu serialele tip telenovelă. Un popor greu încercat de istorie, cel coreean, a găsit o modalitate asemănătoare de a traversa barierele culturale, una bazată mai mult pe „cultura pop" decât pe clasica fascinaţie a lumii întregi vizavi de geopolitica nord-sud din peninsulă. Seriale precum Dae Jang Geum (difuzat şi în România, pe TVR 1, sub numele de „Giuvaierul Palatului"), ale căror intrigi se petrec invariabil în palatul regal din Seul (Gyeongbokgung) au fost vândute cu succes în 17 ţări, inclusiv SUA, Canada şi chiar Argentina, patria telenovelelor. Dincolo de succesul rapid obţinut pe micile ecrane, Gyeongbokgung este unul dintre cele mai puţin cunoscute palate ale lumii, care oglindeşte fidel cultura unei ţări la fel de puţin bătute de paşii europenilor. Cel mai mare dintre cele cinci palate construite de către dinastia coreeană Joseon, Gyeongbokgung (în traducere „Palatul binecuvântat din plin de Ceruri") ar fi fost în urmă cu 600 de ani echivalentul unei vile de lux din zilele noastre. Inclusiv sistemul de încălzire prin... pardoseală! Pavilioanele din lemn vopsit cu motive tipic coreene (înflorituri pe nuanţe pastelate, în special verde, pe care nu le vei regăsi nicăieri altundeva în lume) sunt prevăzute cu aşa-numitele sisteme ondol, de încălzire cu foc de lemne sub podeaua de piatră a casei. Pentru obiceiul coreenilor - şi al asiaticilor în general - de a dormi foarte aproape de podea, există, aşadar, o explicaţie strict practică.
În fiecare dimineaţă, în curtea palatului are loc ceremonia de schimbare a gărzii, sau mai bine zis o versiune teatrală a acesteia, pentru deliciul vizitatorilor. Costumele, armele, steagurile şi toate accesoriile gărzilor din vremurile trecute - inclusiv bărbi şi perciuni falşi - au fost reactualizate pentru a scoate în evidenţă culoarea locală.
PALATUL IOLANI (HONULULU, HAWAII)
În centrul capitalei Honululu, pe insula O'ahu, Iolani - singurul palat regal de pe teritoriul SUA - pare desprins dintr‑un basm cu parfum exotic. Un parfum denumit, la fel de exotic, „stilul arhitectural florentin american", imposibil de regăsit oriunde altundeva. Caracteristicile sale: interioare largi cu parchet din lemn de koa, scări din lemn în spirală şi pereţi bogat ornamentaţi. Înconjurată de palmieri şi copaci banyan (un mănunchi de trunchiuri subţiri care-şi întind rădăcinile pe sute de metri), clădirea a servit drept reşedinţă pentru ultimii monarhi ai Regatului Hawaii, înainte de detronarea lor în 1893.

De departe cea mai interesantă încăpere este una micuţă, situată la etajul al doilea al palatului, în care Regina Lili'uakalani a fost ţinută prizonieră timp de nouă luni, după a doua serie de rebeliuni conduse de americani, în 1895. O cuvertură elaborată, tip patchwork - cusută de mâna reginei din diverse petice minuscule ale hainelor sale de gală - se află expusă în prezent în mijlocul camerei care i-a servit drept temniţă. În Hawaii, acest tip de patchwork sunt considerate adevărate opere de artă.
KENSINGTON PALACE (ANGLIA)
Înainte ca Administraţia Regală, în cooperare cu asociaţia Wildworks (care include designeri de modă precum Vivienne Westwood sau William Tempest) să investească într-o „cosmetizare" de 12 milioane de euro, palatul Kensington era cunoscut doar drept fostul cămin al prinţesei Diana şi al celor doi fii ai săi. Situat la câţiva paşi de ambasada României la Londra, Kensington nu mai aminteşte de Diana decât printr-un portret afişat cu discreţie, în schimb se laudă că este... magic. Cel puţin aşa l-au numit englezii - „Palatul vrăjit" - combinând moda contemporană, teatrul, muzica şi efectele speciale cu poveştile celor şapte prinţese care au trăit de-a lungul vremurilor în castel. Fiecare vizitator primeşte o hartă - considerată, cum altfel?, decât „vrăjită" - pentru a-şi găsi drumul, putând conta pe ajutorul paznicilor de la palat sau pe „ponturile" unor diverşi „binevoitori" - actori profesionişti - care se plimbă, strategic, prin încăperile de la Kensington.

Printre operele de artă de pe pereţii palatului au fost adăugate noi piese de mobilier, prin care vizitatorii îşi pot băga nasul pentru a găsi mici „indicii" ascunse (brelocuri vechi cu poza lui Lady Di şi a prinţului Charles, clopoţei de Crăciun ai prinţesei Margaret sau alte mărunţişuri). Totul conduce către destinaţia finală, unde identitatea prinţeselor este dezvăluită. Pentru fiecare dintre cele şapte femei de viţă regală, designerii implicaţi în proiect au creat câte o rochie specială care s-ar armoniza cu stilul lor personal dacă acestea ar mai trăi în zilele noastre.
EL ESCORIAL (SPANIA)

Reşedinţă a regelui Spaniei, El Escorial se află la 50 de kilometri de Madrid şi este palat regal, mănăstire şi şcoală în acelaşi timp. Pentru amatorii de istorie, tot aici se află, cu doar trei excepţii, mormintele regilor Spaniei.
Locaţia este una total atipică pentru un palat: la poalele unui munte, într-o zonă pustie, cu vânturi puternice, aleasă însă în onoarea unei bătălii câştigate aici de către spanioli în 1557. Unul dintre aspectele fascinante ale locului este şi faptul că arhitectura palatului se bazează pe descrierile templului antic al lui Solomon. O poartă face trecerea către o curte interioară deschisă, urmată de un al doilea portic şi o a doua curte, înconjurată de arcade. Încăperea „de rezistenţă" a palatului se numeşte „Sala Bătăliilor" şi este acoperită integral cu fresce care reproduc toate marile victorii militare ale spaniolilor. Fiecare dintre camere rezervă, însă, câte o surpriză turiştilor: de la tapiţeriile în piele de Cordoba şi până la şemineele din gresie pictată manual în nuanţe de albastru închis.
EMIRATES PALACE (ABU DHABI)

Pe locul al doilea în clasamentul celor mai costisitoare hoteluri construite vreodată (aproape două miliarde de euro), Emirates este închinat unui alt gen de prinţi şi prinţese decât cei care-şi plimbau cândva, cu foşnet, veşmintele din catifea şi mătase prin săli de muzică sau camere de artă. „Prinţii" care se plimbă printre jeturile fântânilor arteziene din curtea hotelului, la temperaturi de peste 40 de grade Celsius sunt dintre cei care îşi parchează decapotabilele în parcarea de 2.500 de maşini şi plătesc fără să clipească până la 12.000 de dolari pentru o noapte într-un apartament de lux. Totuşi, de ce am include un hotel pe lista palatelor inedite?
Explicaţia trebuie căutată atât în rivalitatea istorică dintre Abu Dhabi şi Dubai, cât şi în infuzia de capital pusă, în ultimii 30 de ani, în slujba tradiţionalismului cultural musulman. Dacă Dubai se laudă cu faimosul Burj al Arab, o creaţie mai degrabă occidentală decât orientală - ba chiar considerată kitsch de către mulţi arhitecţi, prin combinaţia de culori tari şi forme complicate ce caracterizează interioarele sale, brieful dat de către Abu Dhabi arhitecţilor a fost clar: „Vrem palatul din o mie şi una de nopţi!".
Altfel spus, două miliarde de euro investite într-un hotel-palat unde „prinţii" zilelor noastre să-şi poată cumpăra o noapte ca pe vremea Şeherazadei. Rezultatul: camere de 2.500 de metri pătraţi, cupole aurite de 60 de metri înălţime, dantelării orientale şi marmură de culoarea laptelui (atât de strălucitoare încât aproape că te-ai putea bărbieri în luciul ei!). În plus, multe suprafeţe metalice cu aspect suspect de asemănător cu al... aurului! Chiar dacă n-a mai rămas nimic din palatele şeicilor şi emirilor de odinioară, basmele arabe locuiesc acum în Emirates Palace.
Citiţi mai multe despre palatele spectaculoase ale lumii în numărul 36 al revistei Forbes România.