Când China este bună

Ionuţ Şişu nu are nicio legătură cu politica

Preţurile mici ale imprimantelor venite din Asia au picat la ţanc într-o Românie care ardea să producă reclame outdoor. S-a prins de această oportunitate Ionuţ Şişu, un om de afaceri bucureştean.

Ionuţ Şişu socoteşte cât valorează pentru businessul său afluxul de afişe electorale de la prezidenţialele din anul acesta. Îi ia doar câteva secunde să pună totul cap la cap: puţin peste 160.000 de euro proveniţi din cele patru imprimante de format mare pe care tocmai le-a vândut la începutul campaniei electorale şi cei 80.000 de metri pătraţi de material plastic din care se fac bannerele.

A dat tot ce avea pe stoc. Bărbatul nu are nicio legătură cu politica, dar firma lui, Ad Line Solutions, importă imprimantele industriale, cernelurile şi hârtiile pe care firmele de producţie publicitară le folosesc pentru a realiza bannere cu oameni politici care zâmbesc larg pe la toate colţurile. Şi anul trecut a lucrat, indirect, pentru aspiranţii la scaunele de deputat şi senator. Atunci şi-a primit banii cu întârzieri de luni bune, din cauza neseriozităţii partidelor. Se aşteaptă ca anul acesta să se întâmple la fel, dar asta nu-l sperie prea tare. Este mulţumit că doi ani la rând a reuşit să astâmpere „setea“ firmelor de producţie publicitară cu imprimante ieftine, din China. „Aveau nevoie de mult şi ieftin, pentru a produce mult şi ieftin. Cum altfel pe timp de criză?“, îşi răspunde singur Şişu, încordându-şi sprâncenele blonde, ca de rus.

VRĂJITOR PE STOCURI

Tot China l-a înşurubat în piaţa românească de profil, în 2006, când a început businessul de import de utilaje pentru producătorii de publicitate. Cu un an înainte de a merge prima oară după furnizori chinezi, importa imprimante second-hand de prin Europa, de la branduri mari, precum HP sau Epson.
Atunci, Şişu şi-a dat seama că firmele de producţie publicitară abia strângeau bani pentru acestea; la unele noi nici nu visau!

„Cei care produc bannere şi reclamă outdoor nu sunt multinaţionale, sunt sute, mii de firme mici“, spune el. A început să lucreze în această industrie din 2003, când a instalat un copiator în florăria mamei sale, pe care a transformat-o ulterior în centru de copiere. În doi ani, a deschis patru astfel de centre, două dintre ele în zonele cu trafic mare ale Bucureştiului, la Kogălniceanu şi Gara de Nord, acolo unde studenţii erau principalii săi clienţi. În 2006, când s-a decis să cumpere primul său tichet de călătorie cu destinaţia Sichuan (sudul Chinei), a donat centrele de copiere angajaţilor săi.
„Sunt convins că nu se pot face două businessuri în acelaşi timp. Cel puţin nu la început“, spune managerul.

Acum, el a depăşit deja începuturile timide: a avut vânzări de un milion de euro anul acesta, iar 1.000 de clienţi folosesc 3.000 dintre produsele aduse de el. Pe stoc, sistemul prin care lucrează pentru a fi cu un pas înaintea concurenţei, are produse în valoare de 1,2 milioane de euro.
Chinezii nu au branduri. Ca să ajungă să poată lucra cu stocuri, ceea ce îi dă posibilitatea să livreze produsele chiar în ziua plasării comenzii de la client, a făcut un efort financiar care îl costă acum 15.000 de euro pe lună. Împrumutul de 500.000 de euro realizat în 2007 i-a permis să cumpere în avans cel puţin câte un produs din cele peste 50 din catalog.

De atunci, oricând primeşte o comandă, o poate onora cu cel puţin două săptămâni înaintea concurenţei. Strategia aceasta a învăţat-o de la furnizorii săi chinezi, deşi îşi aminteşte că prima oară când a luat contact cu aceștia nici prin gând nu-i trecea că va ajunge să facă afaceri cu ei. „După ce am vizitat două dintre firmele de care eram extrem de încântat după prezentările lor de pe internet, m-am luat cu mâinile de cap. Nimic nu era aşa cum văzusem“, îşi aminteşte managerul în vârstă de 34 de ani.

S-a gândit însă şi la o soluţie „în caz că“, aşa că şi-a programat să ajungă şi la un târg de profil, în timpul aceleiaşi vizite. Acolo i-a cunoscut pe cei şapte furnizori de echipamente cu care lucrează şi astăzi. Numele lor? Nici nu contează! Fiecare dintre aceştia produce sub marca Ad Line Solutions, pentru că chinezii nu au branduri şi se mulţumesc să le promoveze pe ale altora.

Citiţi întreaga poveste în cel mai recent număr al revistei „Forbes România”, la chioşcuri din 30 noiembrie