Forbes. Ratingul care îţi sparge capul
0
Din păcate, în piaţa noastră TV isterizată, ratingul este folosit ca un pietroi, bun să-i spargi capul duşmanului.
Să fi fost în prima zi a acestui an? Sau în a doua zi? Oricum, nu mă trezisem bine din mahmureala Revelionului că, pe la orele prânzului, am auzit la Realitatea TV ştirea potrivit căreia programul său difuzat în noaptea trecerii dintre ani se clasase pe locul trei în topul audienţei TV. Ştirea a fost repetată toată după-amiaza, ca să ne intre bine în cap: Realitatea pe locul trei! Nu s-a spus cine a fost pe primul loc sau pe al doilea, dar ce mai conta atunci, în plină campanie de recuperare cu o ciorbă de potroace? Când am revenit în redacţie şi am analizat audienţele Revelionului 2011, am constatat că Realitatea TV nu ocupase locul trei, ci era mai jos, mult mai jos... Probabil că nu înţelesesem corect ştirea de la Realitatea, fiind turmentat -, treacă de la mine! - m-am resemnat.
Cred că nu există zi de la Dumnezeu fără ca televiziunile noastre să nu emită comunicate de presă în care să se laude cu audienţele-record pe care le înregistrează programele lor. Ziarele „pun botul" (iertaţi-mi expresia, dar alta n-am găsit!) şi trântesc nişte ştiruţe care anunţă că nu ştiu care emisiune de divertisment sau meci de fotbal a făcut o audienţă record, iar „minutul de aur" (niciun comunicat nu ocoleşte această prostie - minutul de aur!) a adunat în faţa micilor ecrane un milion şi jumătate de telespectatori, două milioane, două şi jumătate, oricum, o grămadă de români! Uneori, în timpul unui program de ştiri, după un accident auto cu cel puţin trei morţi sau un incendiu izbucnit la o magazie cu potcoave de cai morţi, ne loveşte „ştirea" că în seara precedentă televiziunea a fost lider autoritar de audienţă în prime time. Ni se mai pocneşte pe ecran şi un grafic reprezentând ratingurile, greu de urmărit, greu de înţeles. Sunt nişte grafice care îmi amintesc de panourile cu „depăşirile de plan" care atârnau în secţiile fabricilor de pe vremea lui Ceauşescu.
Este dreptul televiziunilor să se laude în gura mare cu ratingurile pe care le obţin. Dar astfel de informaţii nu au nicio relevanţă pentru marele public. Telespectatorii habar n-au ce-i acela rating ori cotă de piaţă. (Mai mult, nici angajaţii departamentelor de PR ale televiziunilor, care cârpesc cu o limbă greţoasă de lemn frazele din comunicatele de presă, habar n-au ce este un punct de audienţă. Ei scriu comunicatele pentru că aşa le dictează şefii!)
Asemenea „ştiri" fac parte din ambalajul de marketing al posturilor TV. Măcar dacă ar fi un ambalaj onest! Televiziunile s-au obişnuit să croşeteze cifrele pe care le primesc de la firma de cercetare, aplicându-le tot felul de filtre (după vârstă, studii sau mediul urban/naţional), numai să iasă „campioanele audienţei". Prin decuparea sondajelor, până şi canalul Mynele TV, care a avut anul trecut o audienţă medie de 3.000 de telespectatori pe minut, în prime time, se poate lăuda că a fost lider naţional de audienţă în rândul populaţiei cu vârste între 20 şi 25 de ani, care locuieşte în „urbanul mic", bea ţuică de pufoaică şi are patru clase primare... Când interesul televiziunilor este să-şi laude ratingul, nu contează modul cum decupează şi denaturează cifrele din sondaje. Manipulare să fie, dacă o cer interesele... televiziunii, dar s-o ştim şi noi!
În fond, genul acesta de „ştire" se adresează oamenilor de marketing şi de comunicare (agenţiile de media şi de publicitate). Mai precis, celor care decid împărţirea bugetelor de publicitate în piaţa TV. Mă îndoiesc, totuşi, că aceşti profesionişti îşi iau informaţiile din comunicatele televiziunilor. Pentru că profesioniştii urmăresc cu precădere calitatea audienţei (caracteristicile publicului căruia i se adresează produsul ce urmează să fie promovat). Iar acest lucru se face în urma unor analize laborioase ale sondajelor de audienţă. Analizele decid împărţirea bugetelor pe diferite canale. Aşa încât, consider că aceste bombardamente cu ratinguri-record sunt de-a dreptul inutile şi comice.
Ridicole mi se par şi vedetele TV care îşi tot fâlfâie ratingurile, lăudându-se cum şi-au bătut adversarii de pe acelaşi tronson orar cu câteva zecimi de procente (diferenţe cuprinse în marja de eroare a sondajului!). Expresiile de genul „Mircea Badea l-a bătut pe Adrian Ursu" sau „Divertisul a bătut meciul Dinamo - Rapid" sunt exemple care denotă o judecată gregară, primitivă, de maidan. Sondajele de audienţă nu sunt ringuri de box sau cârciumi în care muşterii îşi dau cu scaunele în cap. Profesioniştii din publicitate ştiu că nu cantitatea contează, ci calitatea publicului fidel unei anumite emisiunii. Din păcate, în piaţa noastră TV isterizată, ratingul este folosit ca un pietroi, bun să-i spargi capul duşmanului.
Se încarcă comentariile...
