Forbes. Cum ar putea businessul să salveze lumea?

Muhammad Yunus lansează şi în România ideea care i-a adus Premiul Nobel pentru Pace: antidotul sărăciei nu este caritatea, ci antreprenoriatul.

Dăruieşte-i un peşte unui om sărac şi-l vei hrăni pentru o zi. Învaţă-l să pescuiască şi se va hrăni singur o viaţă-ntreagă". Acesta este primul exemplu de învăţătură străveche, reîmpachetată conform secolului XXI, pe care orice curs universitar de organizaţii internaţionale sau proiecte umanitare îl propovăduieşte în rândul studenţilor dornici să salveze lumea.

O idee simplă, ce devine instantaneu complicată în clipa în care aceiaşi studenţi idealiști realizează că, aplicând metafora pescuitului în prezent, ar trebui să-l înveţe pe omul sărac să-şi ia credit pentru undiţe şi momeli, să-i finanţeze transportul până la iaz şi, eventual, să se asigure că are cum să-şi plătească drumul înapoi, în cazul în care acesta nu reușește să prindă niciun peşte. Şi să facă toate astea în realitatea unei economii în criză, cu un sistem financiar care se zbate să-şi lipească laolaltă bucăţile tocmai pentru că a acordat credite și celor mai nepricepuţi „pescari". Și totuși, un antreprenor din Bangladesh, în vârstă de 70 ani, face exact acest lucru de mai bine de trei decenii, transformând vechiul proverb chinezesc de mai sus în scopul vieţii sale: să-i ajute pe săracii lumii să se ajute singuri.

Credit pe Onoare și Solidaritate

Născut într-o familie cu 14 copii, Muhammad Yunus a fost influenţat de copil de altruismul mamei sale, care îi ajuta pe toţi săracii care le băteau la ușă. După absolvirea Universităţii americane Vanderbilt, cu un doctorat în economie, Yunus a activat ca profesor universitar înainte de a demara, în 1976, proiectul Grameen Bank, ce promova „creditarea ca drept universal al omului". Împrumuturile de valoare redusă, numite microcredite, aveau ca scop sprijinirea micilor antreprenori, neeligibili pentru instituţiile financiare clasice, dar cu meșteșuguri și abilităţi prin care puteau ajunge să pună bazele unei mici afaceri care să le susţină traiul. În locul garanţiilor bancare, Grameen se bazează pe încredere dar și pe relaţia dintre cei creditaţi, care se susţin reciproc prin așa numitul principiu al solidarităţii. În paralel cu microcreditarea, businessul social reprezintă cealaltă faţă a monedei: un împrumut fără dobândă, acordat unui antreprenor care elaborează un proiect de afacere socială, cu finalitate în rezolvarea unei probleme a comunităţii în care trăiește. După rambursarea împrumutului, profitul se reinvestește integral în afacere, fără posibilitatea vreunei excepţii.

Un exemplu de cauză socială îl reprezintă parteneriatul dintre Grameen și Danone, prin care se produce iaurt la preţuri modice pentru copiii care suferă de nutriţie deficitară în Bangladesh. Iar dacă businessul clasic se evaluează prin profit, businessul social analizează, nu mai puţin riguros, alte repere. În cazul iaurtului Danone: numărul de copii care scapă, în fiecare an, din capcana malnutriţiei. Venit în România în cadrul Social Business Tour, un proiect derulat de Erste Group în colaborare cu alţi parteneri instituţionali, Yunus crede cu tărie că nevoile sociale din Europa de Est, deși la un alt nivel de dificultate, pot fi rezolvate la fel de ușor precum cele primare, ale Indiei sau Bangladeshului, cu condiţia să existe proiecte viabile. Ideile câștigătoare vor fi finanţate printr-o linie de creditare de zece milioane de euro (dintre care trei milioane pentru România) gestionată de BCR. Pentru Dominic Bruynseels, CEO BCR, cea mai mare provocare a businessului social în România va fi să dezrădăcineze „cultura românească a sponsorizării", înlocuind-o cu cea a antreprenoriatului.

Yunus este recunoscut drept un inamic al ideii de a face bani din businessul social. „Diferenţa dintre businessul pur și cel social este precum cea dintre alb și negru", explică el. Poţi avea, însă, o infinitate de nuanţe de gri între cele două, unele mai apropiate de negru, altele de alb. Altfel spus, afacerile din care scoţi profit dar ajuţi și niște oameni în același timp pot coexista foarte bine cu businessul social, care respinge organic ideea unor beneficii materiale, însă fără a putea aspira vreodată la egalitate. Care dintre cele două modele va supravieţui mai bine timpului? Rămâne de văzut. Tot criticii sistemului scot la înaintare problema sustenabilităţii pe termen lung și a graniţei dintre business social și caritate. „Să fie clar", explică Yunus cu mult calm, „businessul social este în primul rând un business, deci trebuie să se finanţeze singur pe termen lung". Prin urmare, chiar și bunele intenţii se pot trezi falimentare dacă afacerea nu dă randamentul scontat pentru a se putea susţine.

Nu-i Poţi Mulţumi pe Toţi

Deși a primit premiul Nobel pentru Pace în 2006 și a fost inclus în 2009 de către revista Foreign Policy pe lista primilor 100 de gânditori ai vremurilor noastre, Yunus nu se află la adăpost de criticile dure. Publicaţia „The Economist" i-a contestat legitimitatea ca laureat Nobel, afirmând că, în locul unui candidat nepotrivit, ar fi fost o decizie „mai dificilă dar mai curajoasă" să nu se acorde nimănui această distincţie pentru anul 2006.

Calmul lui Yunus pare, însă, de neclintit. Ca o replică indirectă adresată cinicilor, laureatul Nobel consideră că recesiunea nu va lua sfârşit decât în momentul în care economiștii vor înceta să-i trateze efectele și vor începe să se întrebe ce s-a întâmplat de fapt. „Sistemul financiar care a eșuat în această criză este același sistem care ignoră jumătatea săracă a acestei lumi, căreia nu-i lipsesc ideile, ci finanţarea", explică el. „Exact oamenii pe care ne concentrăm noi".

În cartea sa, „Creating a World Without Poverty", Yunus își îmbracă în cuvinte cel mai mare vis privind societatea umană din următorii 40 de ani, care ar putea fi creată prin propagarea modelului de business social la scară planetară. În această lume în care abundenţa ia locul lipsurilor, fiecare ţară ar urma să aibă chiar și propriul „muzeu al sărăciei", pentru a preda viitoarelor generaţii, care vor beneficia încă din leagăn de prosperitate, lecţia întunecată a vremurilor noastre. Până când sărăcia va deveni un concept strict didactic, aprofundat la orele de istorie în rând cu era cretacică și cea jurasică, este necesar ca milioane de antreprenori altruiști și bine pregătiţi să aleagă să devină „CEO fără profit". Cu cât mai bine pregătiţi și mai răbdători, cu atât mai bine, crede Yunus: „Dacă ai dorinţă și abilitate de manager, experienţa îţi arată, încetul cu încetul, cum să faci lucrurile să meargă".

Credite fără Dobândă

Implementarea ideii în România va fi asigurată de BCR în parteneriat cu instituţia financiară non-bancară good.bee. Cele trei milioane de euro disponibile pentru afaceri sociale vor fi derulate prin BCR, însă good.bee va asigura strategia și execuţia;

Esenţială va fi selecţia candidaţilor, care trebuie să demonstreze că vor să realizeze un business social în adevăratul sens al cuvântului. „Nu vom da împrumuturi unor companii care angajează câteva persoane cu dizabilităţi doar pentru a se autointitula business social", explică Jennifer Rowe, CEO good.bee;

Din noiembrie 2009 până în octombrie 2010, good.bee a acordat în România 867 de credite, cu un volum total de 8,2 milioane de dolari. Valoarea medie a unui împrumut s-a ridicat la 9.500 de dolari, destinaţia principală reprezentând-o economia rurală, în special agricultura.