Forbes. Afaceri meteosensibile: cât de mult influenţează vremea succesul unui business?

Schimbările climatice dictează, după legi nescrise, planurile pentru o treime din afacerile mondiale. În luptă cu „volatilele" grade Celsius, managerii sunt tot mai atenţi la prognozele meteo care fac diferenţa dintre câştig şi pierdere. Sau cel puţin aşa ar trebui. 

Globalizarea a început cu me­­­­­teorologia. Atmosfera în continuă mişcare nu a ţinut niciodată cont de frontiere, anticipând liberalizarea târzie a pieţelor. „Globalizarea meteorologică" prin mişcarea liberă a maselor de aer cald sau rece - pe de o parte. Globalizarea economică prin comerţ în creştere peste granițe, prin libera circulaţie a forţei de muncă şi a capitalurilor, prin difuziunea tehnologiei - pe de altă parte.

Cu deosebirea că vremea, condiţiile meteo, schimbările climatice au dictat, după legi nescrise, inflaţii anuale, creşteri sau scăderi economice, de fapt - profiturile și pierderile companiilor şi ale investitorilor. Aproximativ o treime din afacerile din întreaga lume sunt direct afectate de condiţiile meteo. Şi mai bine de jumătate din managerii celor mai importante 500 de fonduri de investiţii la nivel mondial iau în calcul riscul climatic când îşi formează portofoliile, arată un studiu realizat de compania americană de consultanţă Ceres. 

RISCUL METEOROLOGIC. Produ­cătorii şi comercianţii de combustibili, energie electrică şi eoliană, băuturi răcoritoare, retailerii, fermierii, hotelierii, constructorii sunt doar o parte din cei expuşi riscului meteorologic. În toate aceste domenii de activitate, mercurul din termometre creează volatilitate în bugetul de venituri şi cheltuieli. Practic, orice abatere de la normal a vremii duce la o variaţie mai mare sau mai mică a afacerii. De exemplu, este evidentă relaţia dintre temperaturile mai ridicate iarna şi o cerere mai scăzută de combustibili.

Un distribuitor trebuie să ştie din timp la ce temperaturi să se aştepte pentru a-şi face stocurile necesare acoperirii sezonului rece. La fel se întâmplă şi în cazul producătorilor şi comercianţilor de bere şi băuturi răcoritoare, ale căror vânzări cresc de până la patru ori în zilele de caniculă faţă de perioadele obişnuite. Iar exemplele pot continua.

Deşi o parte consistentă din economie depinde de vreme, prea puţine companii se pun la adăpost apelând la prognoze specializate. Cel puţin în România. „În momentul de faţă, informaţia meteorologică nu este folosită aşa cum trebuie", spune Ioan Sandu, directorul general al Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM). Din sediul situat în Băneasa, Ioan Sandu ne arată mândru „cel mai tare centru meteorologic din sud-estul Europei".

Pe zeci de monitoare vin informaţii, în timp real, de la cele 160 de staţii din ţară, unde lucrează 1.315 meteorologi. Este urmărită pas cu pas mişcarea maselor de aer, unde va ploua în următoarele ore, ce furtuni se formează, chiar şi cantitatea de apă din nori. O tehnologie pe care meteorologia românească poate n-ar fi avut-o niciodată dacă, în 1999, guvernatorul Mugur Isărescu, pe atunci premier al României, n-ar fi alocat o sumă uriaşă la acea vreme pentru modernizarea institutului. Este vorba de aproximativ 55 de milioane de dolari, bani cu ajutorul cărora au fost înlocuite telexurile de transmitere a datelor, folosite încă din timpul ultimului război mondial, cu aparatură de ultimă generaţie. „Dacă nu era Isărescu, meteorologia românească era terminată", dă verdictul Ioan Sandu. România era ruptă de Europa prin faptul că nu putea furniza date şi nici nu putea primi informaţii din alte ţări, ceea ce făcea imposibilă realizarea unei prognoze.

În urma acestor investiţii, probabilitatea prognozelor meteo a ajuns la 80-90%. De altfel, studii ale organizaţiei meteorologice mondiale demonstrează prin evaluări statistice că orice euro investit în acest domeniu se întoarce cu un profit de 25 de euro. În condiţiile în care este imposibil să eviţi dezastrul, valoarea se măsoară în procentul cu care reuşeşti să-ţi limitezi pierderile.

CLIENŢI PUŢINI. Din 18 iunie, Ad­­mi­nistraţia Naţională de Meteorologie furnizează, în fiecare zi, avertizări de precipitaţii şi furtuni alternate cu zile de caniculă. „Din păcate, lumea a început să se obişnuiască şi nu mai reacţionează pentru a reduce impactul acestora", afirmă Sandu.  Deocamdată, clienţii ANM sunt companiile mari precum Distrigaz, societăţile de electricitate, cele de apă (Apa Nova), Compania Naţională de Drumuri, dar şi asigurătorii. Aceştia au încheiate contracte pentru a le fi furnizate informaţii specializate privind descărcările electrice, cantităţile de apă ori prognoza de umiditate din sol.

Preţurile sunt stabilite la nivel european prin organismul de reglementare ECOMET. De exemplu, o companie din domeniul energiei eoliene care ar cere date din oră în oră despre vânt, pe o perioadă de  zece ani, ar trebui să plătească aproximativ 6.000 de euro. Firmele de talie medie şi mică interesate de prognoze specializate sunt prea puţine. „Probabil consideră că nu e profitabil şi se mulţumesc cu informaţiile din media şi cele de pe site-urile de internet", spune directorul Administraţiei de Meteorologie.

Pe piaţa românească, monopolul incontestabil al ANM asupra radarelor şi staţiilor meteorologice din toată ţara nu este încă valorificat nici de către companii private care să ofere servicii de risc meteorologic. În 2006, meteorologul Livius Buzdugan a sondat această piaţă pe cont propriu. Rezultatul? Aproape zero! „Cu mici excepţii reprezentate de firmele de construcţii, care vroiau să afle câte nopţi de îngheţ erau în lunile de toamnă, nu am găsit companii interesate de aceste servicii", spune Livius Buzdugan. Astfel, a reorientat firma sa - Alfa Media Consult - către servicii de consultanţă în domeniul resurselor umane. În opinia sa, astfel de companii se vor face auzite şi pe piaţa românească pe măsură ce se va dezvolta cererea din partea sectorului energetic (energia eoliană, în special), dar şi dinspre agricultură, transporturi, retail şi turism. Un impuls imediat ar putea fi dat de investiţiile de zeci de milioane de euro din Parcul Eolian Dobrogea.

Producătorii de energie verde reprezintă „prada" cea mai uşoară atât pentru ANM, care vrea să îmbunătăţească prognozele în zonă prin reducerea pasului de monitorizare la un kilometru, cât şi pentru potenţialele firme private de meteorologie. Companiile de eoliene vor avea nevoie de prognoza vântului pentru a şti cu exactitate câtă energie vor livra în sistemul naţional. Nu acelaşi lucru se întâmplă acum în agricultură, unde fermierii se bazează pe inspiraţie şi prea puţin pe prognoze, considerate inutile. Efectele unor astfel de servicii nu sunt, însă, cuantificabile pe termen scurt. „Este nevoie de cel puţin zece ani pentru ca o prognoză sezonieră să-şi demonstreze aportul la profiturile unei companii mari", este de părere Buzdugan.

PLANURI SPULBERATE. Mihai Anghel este unul dintre cei mai importanţi producători de cereale din sudul României. Prin firma Cerealcom Dolj gestionează aproximativ 23.000 de hectare de teren agricol, din care 18.000 în arendă. În plus, este şi proprietarul unei podgorii de 300 de hectare de viţă de vie. Deşi anul 2010 se anunţă ca fiind cel mai secetos din istorie, pentru Mihai Anghel n-a fost aşa.

„Cel puţin nu la noi, poate în Rusia", spune el. Previziunile meteorologilor nu s-au adeverit în zona unde are terenurile agricole. Din cauza ploilor şi a furtunilor de la începutul verii, culturile i-au fost afectate în proporţie de 30-40%. Tot pe prognoză s-a bazat şi când a decis să cultive anul acesta un procent mai mare de grâu (40%) decât de porumb (20%), dar s-a dovedit a fi o mişcare greşită. Pregătindu-se pentru un an secetos, a redus suprafaţa de porumb pentru că asta ar fi însemnat o sumă mai mare alocată irigaţiilor. Ploile şi furtunile i-au dat însă planurile peste cap, iar producţia de grâu estimată iniţial a fost sub aşteptări.

Anghel a recoltat 4.200 de kg/ha, cu 20% mai puţin ca anul trecut. Asta în condiţiile în care într-un an bun, producţia de grâu se ridica la şase tone pe hectar. Vremea rămâne indicatorul cel mai important în stabilirea culturilor, mai ales că irigaţiile costă mult. Acestea reprezintă jumătate din cheltuielile anuale ale unui agricultor. Statul este în continuare proprietarul pe toată infrastructura de irigaţii a Românei, în care nu a mai fost investit niciun leu din 1970.

Din acest motiv, şi costurile sunt atât de ridicate. La un hectar de teren irigat, proprietarul plăteşte într-o lună 1.500 de lei. În cazul lui Mihai Anghel, la cele 23.000 de hectare, suma necesară pentru irigaţii s-ar ridica la 34,5 milioane de lei. După aproape 20 de ani de când face agricultură, crede că e mai bine să se bazeze pe inspiraţie decât pe prognoze. „Le urmărim, dar nu se prea confirmă", spune omul de afaceri, care preferă să meargă acum la risc.

Nici măcar asigurarea culturilor nu a diminuat din pierderile generate de vreme. El spune că nu a primit nicio despăgubire din partea asigurătorului, deşi paguba se ridică, în acest an, la zece milioane de lei. Mihai Anghel nu este singurul proprietar de terenuri agricole care a avut de suferit în urma condiţiilor meteo nefavorabile. An de an, agricultorii îşi numără pierderile cauzate de capriciile vremii, iar impactul se vede în evoluţia întregii economii, în condiţiile în care agricultura are o pondere de 6,6% în Produsul Intern Brut (PIB). Inundaţiile din 2005 au urcat inflaţia cu 1,5%, iar cele din acest an au cauzat doar în agricultură pierderi de 159 de milioane de lei.

PROFITURI FIERBINŢI. Pe de altă parte, extremele meteo sunt mană cerească pentru anumite afaceri. Aceleaşi temperaturi de cuptor, care distrug recoltele, încing, în egală măsură, profiturile comercianţilor şi producătorilor de apă minerală, bere, suc, îngheţată, dar şi de aparate de aer condiţio-
nat sau piscine. Adrian Popescu, administrator şi acţionar majoritar la firma Ice World din Bucureşti, este cât se poate de bucuros că zilele cu cod galben nu se mai termină. Pe caniculă, omul de afaceri scoate bani-gheaţă din comercializarea... cuburilor de gheaţă, un business cât se poate de meteosensibil!

Empiric, Adrian Popescu a monitorizat, încă de la lansarea firmei, în 2005, temperaturile înregistrate la bordul maşinii, şi le-a introdus, meticulos, într-o bază de date, corelându-le cu vânzările şi cu zilele săptămânii (ca vânzări, marţi este cea mai slabă zi din săptămână pentru o astfel de afacere, iar sâmbăta este vârful). Concluziile l-au ajutat să-şi conducă businessul după mercurul din termometru, întrucât factorul decisiv în vânzări este temperatura (completată, firesc, de numărul punctelor de distribuţie). „Nu neapărat temperatura medie, ci zilele cu temperaturi extreme", subliniază Popescu, observând că, la 35-36 de grade Celsius, vânzările aproape explodează.

De la o medie de opt tone de gheaţă/zi, Ice World ajunge, în weekendurile caniculare, să acopere cel mult 20-24 de tone de gheaţă/zi. Totuşi, antreprenorul nu a reuşit să afle cât ar putea vinde cu adevărat într-o zi de weekend canicular, când firma lui nu face faţă cererii.

„Până la 25 de grade Celsius, indiferent că e vară sau iarnă, vânzările sunt aceleaşi, apoi se dublează până la 28-29 de grade, vorbim de triplarea lor de la 29 la 34 de grade, iar după 35 de grade Celsius nu mai putem cuantifica", spune Adrian Popescu. Acest prag sensibil nu l-a determinat să caute prognoze oficiale, altele decât cele existente pe internet, ca să modifice, din mers, capacitatea de distribuţie pentru zilele excepţionale din an. Şi asta pentru că „prognozele nu sunt deloc satisfăcătoare", susţine el, amintindu-şi de zilele care, anunţate oficial cu 35 de grade Celsius la umbră (deci zile de boom pentru Ice World), abia au ajuns la 31-32 de grade Celsius.

În plus, consideră că un serviciu meteo plătit nu s-ar justifica pentru dimensiunile afacerii sale formate acum dintr-o fabrică, un depozit la marginea Capitalei şi încă unul în construcţie. Ice World a ajuns, prin reţeaua de benzinării Lukoil, Agip şi MOL, dar şi prin magazine şi 120 de cluburi, restaurante, cafenele din Bucureşti (clienţi ocazionali), la vânzări de 1,4 milioane de lei şi la un profit de 340.000 de lei în 2009, iar pentru acest an estimează vânzări de 1,7 milioane de lei şi un profit de 600.000 de lei. Pentru a compensa scăderea de patru-cinci ori a vânzărilor de gheaţă în anotimpul rece, Adrian Popescu vrea să deturneze producţia de la cuburi de gheaţă la shaturi (pahare pentru băuturi tari) de gheaţă. Preţul de lansare pe piaţă va fi de 50 de bani/shot, iar bucureşteanul va obţine, astfel, 12 lei/kilogramul de gheaţă, deci un preţ de şase ori mai mare faţă de cel mediu din perioadele toride.

CU UN PAS ÎNAINTE. Dacă antreprenorii români sunt mai degrabă orientaţi intuitiv către climatologie, în economiile extrem de rafinate, în care dependenţa afacerilor este reflectată în statistici clare, marii antreprenori apelează la serviciile de management al riscului meteorologic, construite pe prognoze. Bonduelle, de pildă, numărul unu la nivel mondial în producţia legumelor prelucrate şi numărul doi în Europa, salvează aproximativ 450.000 de euro pe an cu ajutorul consultantului francez Climpact, care ajută companiile să anticipeze influenţa condiţiilor meteo asupra activităţii lor. Afacerea Climpact s-a dezvoltat începând din 2003, având ca punct de plecare observaţia potrivit căreia 70% din economie este meteosensibilă. Ca urmare a serviciilor meteo, Bonduelle, unul dintre primii clienţi ai Climpact, a decis, în 2004, să împartă în cantităţi mai mici salatele la pungă rămase nevândute.

Şi retailerii, a căror aprovizionare încearcă să vină în întâmpinarea cererii dictate în bună măsură şi de temperaturi, apelează la firme de climatologie care să-i ajute să anticipeze influenţa vremii asupra activităţii lor. Supermarketul Sainsbury's din Marea Britanie a implementat, în luna iunie, o tehnologie de ultimă oră care să-i permită să reducă impactul schimbărilor climatice asupra vânzărilor de produse alimentare. Practic, retailerul va putea decide pe loc (datorită tehnologiei în timp real pentru lanţul cererii - „real time supply chain technology") ce alimente şi în ce cantităţi să promoveze în funcţie de temperaturi (mai multă mâncare pentru zile mohorâte şi snacksuri şi alimente uşoare pentru zile călduroase).

Această decizie urmează să diminueze cu până la 15% cantitatea de mâncare ce rămâne nevândută în perioade cu temperaturi neaşteptate (retailerul englez a identificat, în 2009, nu mai puţin de şase astfel de perioade). De fapt, o treime din companiile din Marea Britanie au fost semnificativ afectate de schimbările climatice din ultimii trei ani, semnala Caroline Spelman, secretar în Ministerul Mediului, la începutul lunii august. Totuşi, schimbarea planurilor de afaceri întârzie: mai puţin de un sfert din managerii britanici au început să-şi schimbe strategiile în funcţie de condiţiile meteo anunţate de prognozele oficiale.

VÂNĂTORII DE TORNADE. Tempe­raturile, zăpezile, uraganele - pe toate se poate paria pe bursele de produse derivate ale lumii. Practic, derivatele vremii (sau meteorologice) sunt folosite de către companii pentru a-și reduce riscul asociat evoluţiilor evenimentelor meteorologice nefavorabile sau neaşteptate. Vânzătorul contractului futures acceptă riscul prin încasarea unei prime (preţul derivatei). În cazul în care evenimentul nu se produce, vânzătorul realizează un profit, dar dacă evenimentul se produce, cumpărătorul primeşte o sumă stabilită de comun acord înainte. Concret, un contract pe vreme aduce laolaltă două părţi cu interese opuse: un fermier, de exemplu, care nu este favorizat vara de secetă, şi un producător de bere, pentru care canicula se traduce în bani. Acest mecanism, pus în mişcare pentru prima oară în 1997 în SUA (la Chicago Mercantile Exchange), vine în ajutorul celor care desfăşoară afaceri meteosensibile. Şi pentru care, încheierea unei poliţe de asigurare reprezenta principalul mod de a se proteja împotriva condiţiilor meteo nefavorabile. Astfel de poliţe nu protejează companiile şi împotriva reducerii cererii pe piaţa produselor sau a serviciilor, ca urmare a condiţiilor meteo.

Meteorologul Livius Buzdugan nu tranzacţionează astfel de produse financiare, pe care le consideră, de fapt, apanajul producătorilor sau al speculatorilor care ţin cont de vreme când tranzacţionează grâu, cafea, cacao sau zahăr pe pieţele de mărfuri. În schimb, vânează fenomenele meteo extreme care au loc pe teritoriul României şi, deşi nu face parte din comunităţile vânătorilor de furtuni (storm chasers), recunoaşte că a prins de câteva ori mici tornade sau furtuni. În 2005, de pildă, a pornit la vânarea unei mici tornade anunţate de ANM în apropiere de Alexandria. „Am urmărit-o de când a apărut pe radare. Am luat laptopul, am urcat în maşini şi am pornit către ea. Atunci am aflat ce înseamnă o tornadă în România. Nu se poate compara cu tornadele din SUA, care au mereu loc în spaţii largi, pe un drum cu asfalt", îşi aminteşte Buzdugan.

FENOMENE EXTREME. Creş­te­rea temperaturii medii globale a dus la accentuarea fenomenelor meteorologice extreme în toate colţurile lumii. În Pakistan, 14 milioane de oameni sunt afectaţi de cele mai grave inundaţii din ultimul secol, China are parte de cele mai severe alunecări de teren din ultimii zece ani, iar ţările din America de Sud (Chile, Peru, Bolivia, Uruguay) s-au confruntat cu o iarnă extrem de geroasă. Cea mai gravă situaţie se înregistrează în Rusia, unde pagubele înregistrate de secetă, cea mai gravă din ultimii 130 de ani, se ridică la 15 miliarde de dolari. Economia Rusiei s-ar putea contracta cu un procent în acest an din cauza incendiilor care au compromis un sfert din suprafaţa însămânţată dintr-un total de 43,6 milioane de hectare. Rusia este al treilea mare exportator, iar de la mijlocul lunii august, premierul Vladimir Putin a decis să interzică exporturile de grâu. Daunele provocate de secetă au afectat pieţele internaţionale de cereale, unde grâul şi-a dublat preţul într-o singură lună, depăşind nivelul de 230 de euro/tonă. 

Toate aceste fenomene sunt puse de climatologi pe seama încălzirii globale. „Întotdeauna vom avea fenomene extreme, însă schimbările climatice vor duce la o amplificare tot mai mare a acestora", avertiza recent la Geneva, Omar Baddour, directorul Organizaţiei Mondiale de Climatologie (WMO). De altfel, anul 2010 a început cu un avertisment din partea Agenţiei Americane pentru Ocean şi Atmosferă (NOAA), care a anunţat că va fi cel mai fierbinte din istorie. Iar măsurătorile făcute din ianuarie până în luna iulie confirmă acest lucru. În acest interval, temperatura medie înregistrată pe glob, în oceane şi pe uscat, a fost de 16,5 grade Celsius, cu 0,66 grade Celsius mai mult decât cea din secolul trecut.    

Citiţi mai multe despre afacerile meteosensibile în numărul 39 al revistei Forbes România.