Forbes. Care mai este puterea dolarului?

Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank

Cât de corectă mai este miza pe dolar pentru investitorii români, acum când „moneda de rezervă a lumii" pierde teren în faţa altor valute internaţionale? 

Alcătuirea unui portofoliu valutar cât mai „diplomat", în condiţiile unei Uniuni Europene încă ameninţate de datoriile suverane şi ale unor State Unite ale Americii în care banca centrală „ameninţă" cu un nou val de lichidităţi dacă economia încetineşte iar, pare la fel de sensibilă ca arbitrarea finalei Cupei Mondiale la fotbal. O decizie greşită poate schimba soarta întregului „meci" dus de monedele în care ţi-ai plasat banii.

SCHIMBĂRI IMPREVIZIBILE. Cu­­­tremurul financiar cu epicentrul în Grecia, care a zguduit în primăvara acestui an Uniunea Europeană, a alimentat, în urmă cu numai cinci luni, proiecţii de curs care pariau aproape la unison pe o inevitabilă paritate euro/dolar. Fonduri de hedging, printre care şi cel al lui George Soros, vedeau, în primul trimestru din 2010, euro ajuns la paritate cu dolarul în cel mult un an. Bancnota verde câştiga rapid teren în faţa euro: în data de 7 iunie, cotaţia perechii valutare EUR/USD atingea istoricul 1,1917. Iar pe 29 iunie, leul se afla serios în corzi în faţa unui dolar care se apreciase cu 21,4% faţă de începutul acestui an, la 3,5697 lei. Au fost suficiente însă numai cinci luni pentru ca pieţele financiare să revină la sentimente mai bune faţă de euro (EUR/USD se tranzacţionează acum la 1,36), toate previziunile să fie aruncate în aer şi, implicit, pentru ca dolarul să se poziţioneze faţă de leu pe un palier cu numai 4% mai sus comparativ cu ianuarie 2010.

Astfel că, atunci când vine vorba despre plasamentele românilor în valuta „unchiului Sam", economiştii-şefi ai principalelor instituţii de credit din ţara noastră folosesc o singură sintagmă: investitori sofisticaţi. „Evoluţia cursului euro/dolar este o mare necunoscută pentru jucători, din cauza riscurilor majore de pe ambele pieţe. Trebuie să fii tot timpul conectat la ultimele noutăţi pentru a recalibra din mers portofoliul", spune Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank. Pentru un astfel de investitor, în opinia lui Dumitru, coşul plasamentelor ar trebui să fie alcătuit jumătate din lei (randamentele la lei vor fi real pozitive pe următoarele 12 luni, este de părere economistul, iar plasamentele în lei nu comportă risc de curs valutar), 30% din euro şi 20% din dolari. Cu rezerva unei rebalansări continue.

La nivel de ţară, Ionuţ Dumitru subliniază faptul că România este dependentă de moneda unică europeană, circa 75% din schimburile comerciale desfăşurându-se cu ţări ale UE. „Din 2000, adică de când am fixat targetul de aderare la UE, expunerea noastră pe dolar a rămas doar pe sectorul energetic", atrage atenţia economistul Raiffeisen Bank.

La rândul său, Lucian Anghel, economistul-şef BCR, consideră că pentru plasamente în dolari, trebuie fie ca investitorul să aibă tranzacţii comerciale în dolari, fie să fie un investitor... sofisticat.

Gabriel Marin, doctor în economie, director general al furnizorului software Omnilogic (locul 363 în „Forbes 500 Miliardari", cu o avere de 13-14 milioane de euro), este unul dintre puţinii oameni de afaceri din România care vorbesc despre pariul pe dolar. „Miza pe dolar este corectă doar pe termen lung, pentru următorii doi-trei ani probabil că euro va fi în continuare puternic", spune Marin. Numai pentru cei care vor să plaseze economiile pe termen de cinci-şase ani, omul de afaceri este de părere că dolarul american poate fi ales ca monedă de plasament.

NISIPURI MIŞCĂTOARE. Pentru do­­­la­rul american, excesul de producţie faţă de cerere din SUA, precum şi rata ridicată a şomajului (în apropierea lui 2%) sunt doi factori negativi atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu. Preşedintele Rezervei Federale, Ben Bernanke, a anunţat deja că banca centrală a SUA pregăteşte o şi mai mare relaxare pentru a susţine economia americană. Este aşteptată o nouă „gargantuescă" injecţie de dolari în piaţă (se vorbeşte de „Quantitative Easing 2"). Politica dolarului slab a lui Bernanke încurajează, astfel, speculaţiile valutare şi de mărfuri, iar ratele dobânzilor de doi ani aproape de zero sunt o pedeapsă pentru deponenţi. „Piaţa a înglobat în mare parte aceşti factori în aşteptări (având în vedere cât de mult a slăbit dolarul SUA în decurs de o lună), aşa că probabil dolarul nu se va mai deprecia foarte mult faţă de nivelul curent", consideră Nicolaie Chidesciuc, economist-şef ING Bank.

Singurul factor pozitiv pentru dolar ar putea fi reprezentat de o accentuare puternică a problemelor din zona euro. „Însă, pe orizont de un an, o asemenea evoluţie este puţin probabilă", este de părere Chidesciuc. Este drept, simpatia pentru euro a revenit, iar economia UE a crescut mai repede decât cea americană în al doilea trimestru din acest an. Să nu uităm, totuşi, că Germania, Austria şi Olanda au pus serios umărul la această revenire, în timp ce PIB-ul Spaniei sau Portugaliei a crescut imperceptibil, iar în cazul Greciei - căderea a continuat. „Grecia este doar faţa văzută a aisbergului", avertiza recent omul de afaceri Dinu Patriciu, remotivând apetitul său declarat pentru dolar. 

LEUL, ÎN PIERDERE. În oricare dintre cele două scenarii pesimiste (pentru dolar sau pentru euro), leul va ieşi, fie şi dacă ţinem cont numai de apartenenţa la o piaţă emergentă, în pierdere în faţa ambelor valute. „Chiar dacă dolarul va slăbi, nu cumva leul va slăbi şi mai tare?", se întreabă retoric Bogdan Glăvan, profesor doctor în economie în cadrul Facultăţii Româno-Americane.

În totală opoziţie cu opinia lui Ionuţ Dumitru, Glăvan consideră că „există cu siguranţă o monedă de care este bine să te fereşti mai tare decât de dolar: leul!". Argumentele lui se bazează pe artificiala stabilitate a cursului leului (susţinut de împrumuturi care fie vor fi rostogolite, fie vor determina, în cele din urmă, deprecierea leului), dar şi pe randamentul clar negativ pentru al plasamentelor în lei (depozitele în lei au o rată a dobânzii real negativă de aproximativ  2%).

DIVERSIFICARE CONSERVATOARE. Pe piaţa românească, produsele financiare dedicate monedei americane sunt aproape invizibile, limitându-se aproape în totalitate la clasicile depozite. Mihail Ion, preşedintele Raiffeisen Asset Management (RAM), consideră că oferta limitată pentru plasamentele în dolari reprezintă o consecinţă firească a transformării euro în reperul plasamentelor în valută, a dificultăţii structurării unui produs în dolari potrivit publicului român, dar şi a perioadei lungi de apreciere a euro în raport cu dolarul (finele lui 2000-2009).

Dar interesul în creştere din partea investitorilor pentru diversificare anunţă schimbări. RAM lansează, în această lună, Raiffeisen Dolarplus, primul fond de investiţii denominat în dolari, cu investiţii exclusiv în instrumente purtătoare de  dobândă.

Cea mai mare parte a plasamentelor vor fi efectuate în euro, cel puţin în viitorul apropiat, urmând ca prin strategii de hedging randamentul fondului să fie izolat de evoluţia cursului de schimb EUR/USD. Este, prin urmare, o abordare conservatoare a dolarului, justificată, de altfel, şi de recenta lui depreciere.        

Citiţi mai multe despre valutele pe care este bine să mizezi în următoarea perioadă, precum şi despre ,,bombele" ascunse din seiful băncilor în numărul 42 al revistei Forbes România.