Forbes: Şansă pentru România

Anunţul făcut de premierul Bulgariei privind abandonarea a două proiecte energetice derulate împreună cu Rusia poate schimba radical configuraţia viitoarei hărţi a traseelor de oleoducte şi gazoducte din Europa de Est, în favoarea României

Prim-ministrul Bulgariei, Boiko Borisov, a iritat puternic Moscova când a declarat că ţara sa nu va mai continua proiectele privind construirea conductei de petrol Burgas-Alexandroupoulis şi a centralei nucleare de la Belene, considerate a fi „din punct de vedere economic nerentabile şi nerezonabile". Reacţia oficialilor ruşi nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Compania Gazprom a anunţat că studiază posibilitatea înlocuirii Bulgariei cu România pentru traseul gazoductului South Stream.

Preşedintele Gazprom, Alexei Miller, a declarat public că a purtat discuţii cu autorităţile de la Bucureşti despre posibilitatea mutării conductei pe teritoriul românesc. „Am vorbit cu privire la posibila participare a României în proiectul South Stream", a declarat Miller.

În acelaşi timp, purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kuprianov,  a spus că, în următoarele câteva luni, vor fi calculate costurile generate de schimbarea traseului prin România. Costul total al conductei South Stream este estimat la 25 de miliarde de euro. Noua reţea de conducte de gaze naturale va conecta Rusia cu Uniunea Europeană, traversând Marea Neagră şi Balcanii, ocolind Ucraina. Lucrările de construcţie sunt programate să demareze în 2013, iar primele livrări de gaze sunt planificate pentru 2015. La acest proiect, Gazprom are principal partener compania ENI din Italia.

Rusia face jocurile. Supărarea Moscovei nu vine atât din îngheţarea proiectului Centralei Nucleare de la Belene, o afacere de 13 miliarde de euro, cât din renunţarea la construirea conductei de petrol care urma să lege portul bulgăresc Burgas de cel grecesc, Alexandroupoulis.

Premierul Bulgariei le-a declarat ambasadorilor statelor din UE că decizia de retragere din proiect are la bază îngrijorările privind eventualitatea unei catastrofe ecologice, asemănătoare cu cea petrecută în Golful Mexic din SUA. „Am explicat ambasadorilor că furtunile sunt un lucru obişnuit pe Marea Neagră, iar acostarea zilnică a unui petrolier în acest port este dificilă, mai ales din cauza intrării în golf, care este foarte strâmtă", a spus Borisov. Conducta lungă de 282 de kilometri are scopul ocolirii strâmtorii Bosfor, supraaglomerată în prezent. Interesul Rusiei pentru proiectul evaluat la un miliard de euro este foarte mare, întrucât nu mai dispune de capacitatea de a-şi creşte exporturile de petrol care tranzitează Marea Negră. În plus, traseul este utilizat şi de companiile care extrag petrol din regiunea caspică.

Dacă interesul Rusiei este unul strategic, în a-şi creşte capacitatea de export de hidrocarburi utilizând Marea Neagră, premierul bulgar consideră că oleoductul nu este în interesul ţării sale, deoarece „pot trece zeci de ani pentru ca proiectul să producă beneficii pentru ţara sa". Capacitatea de transport a conductei este de 35 de milioane de tone de ţiţei pe an, cu posibilitatea de majorare ulterioară până la 50 de milioane de tone.

trasee politice. Prin abandonarea proiectelor energetice de la sud de Dunăre, România ar avea de câştigat? Finalizarea reactoarelor 2 şi 3 de la CNE Cernavodă nu ar mai fi periclitată de existenţa unei alte centrale nucleare aflate în apropiere. Astfel, capacitatea suplimentară de producţie de 1.400 MW îşi va găsi mai uşor piaţă de desfacere. Însă principalul avantaj îl constituie faptul că Rusia ia în calcul România, care până în prezent a fost sancţionată de către politicienii de la Moscova pentru politica sa externă, mai ales referitoare la Republica Moldova şi regiunea separatistă transnistreană aflată sub control rusesc.

Însă în afară de dezvoltarea reţelelor de tranzit al gazelor naturale spre Europa, Rusia trebuie să găsească o soluţie pentru transportul ţiţeiului extras din bazinul Mării Negre, la fel ca şi companiile care activează în regiunea Mării Caspice. În România funcţionează deja două terminale petroliere, unul la Constanţa - Oil Terminal şi al doilea la Năvodari - Petromidia. Trei rafinării - Petromidia, Petrobrazi şi Arpechim - care însumează o capacitate de prelucrare de 15 milioane de tone de petrol pe an, sunt deja racordate la aceste terminale. Pe traseul viitoarei conducte Constanţa-Trieste (PEOP) care traversează Serbia, Croaţia, Slovenia şi Italia mai sunt rafinării, deci conducta nu va fi o simplă ţeavă care va face legătura între două porturi, ci va asigura materia primă pe parcurs pentru anumite companii.

Citiţi mai multe despre celealte companii interesate de proiect în numărul 35 al revistei Forbes România.