Forbes. Amnistia fiscală, o modalitate de a aduce bani înapoi în România

Miliarde de euro ţinute de români în străinătate aşteaptă să se întoarcă în ţară. Repatrierea acestora printr-o amnistie fiscală este decizia pe care guvernanţii trebuie să şi-o asume pentru a relansa economia. 

Peste zece miliarde de euro sunt deţinute de cetăţenii români în bănci şi offshore-uri din întreaga lume. Asta într-o estimare rezervată, pentru că alte calcule indică valori de până la zece ori mai mari. Fie că sunt bani „negri" fie că sunt doar de un „alb" mai murdar, ei nu pot fi cheltuiţi după bunul plac de către proprietarii lor, de teama organismelor internaţionale care urmăresc şi verifică operaţiunile bancare realizate dinspre şi către paradisurile fiscale. Introducerea acestora în circuitul legal, printr-o amnistie fiscală, este, în actualul context, una dintre puţinele măsuri pe care Guvernul le mai are la îndemână pentru a repune economia în mişcare. Are nevoie doar de curaj, înţelepciune şi capacitate de comunicare.

NU ARUNCAŢI CU CIFRE! Sumele deţinute de români în străinătate sunt extrem de greu de cuantificat! „Nu putem decât să aruncăm pe piaţă nişte cifre", spune Ionuţ Popescu, fost ministru de finanţe în Guvernul Tăriceanu şi preşedintele Fondului Proprietatea. Consultantul financiar Bogdan Baltazar estimează, însă, că cetăţenii români deţin peste hotare cel puţin 10-15 miliarde de euro.

El se bazează pe nivelul „... parandărăturilor practicate în România", adică şpăgile, taxele şi comisioanele neoficiale, care ar reprezenta circa 10%-15% din PIB. Consultantul fiscal Ionel Blănculescu, fost ministru delegat pentru Coordonarea Autorităţilor de Control în Guvernul Năstase, consideră că la cele zece miliarde de euro (estimarea rezervată) ar putea fi adăugaţi banii care provin din alte tipuri de activităţi care intră sub incidenţa legislaţiei internaţionale privind prevenirea şi combaterea spălării banilor. În opinia sa, valoarea sumelor de bani deţinute de români afară ar putea varia între 50 şi 70 de miliarde de euro. El îşi bazează estimarea pornind de la un raport realizat în 2003 de Departamentul de Stat al SUA, în care se spunea că românii deţineau peste hotare aproximativ 48 de miliarde de dolari.

Sumele dosite în străinătate de români par a creşte, însă, pe măsură ce autorii estimărilor se află mai departe de Bucureşti. Astfel, compania australiană de cercetare şi consultanţă în domeniul criminalităţii şi infracţionalităţii financiare, JWCTA - John Walker Crime Trends Analysis, susţinea (în 2003) că 115,5 miliarde de dolari americani erau bani murdari, având ca sursă de provenienţă România.

Credibilă sau nu, această estimare era rezultatul a zece ani de studii şi al unor calcule realizate după un model complex, bazat pe o mulţime de indicatori între care: rata criminalităţii, rata infracţionalităţii economice, indici demografici, indicatori macroeconomici, indici fiscali, dar şi gradul de siguranţă pe care-l oferă ţara celor care caută destinaţii pentru spălarea de bani. Potrivit statisticilor companiei australiene, „banii negri" având ca ţară de origine România reprezentau aproximativ 4% din totalul fondurilor spălate în întreaga lume la acel moment. România ocupa într-un clasament întocmit de John Walker Crime locul şapte, la mică distanţă de Franţa, Germania şi China.

Undeva între aceste extreme se află estimările omului de afaceri Dinu Patriciu, potrivit căruia, pe baza unor documente interne ale unor bancheri, numai în conturile băncilor eleveţiene s-ar afla circa 18 miliarde de euro bani româneşti.

RISCURI. Statisticile JWCTA fac referire atât la banii „negri", adică cei proveniţi din activităţi clandestine asociate violenţei, dar şi la cei „gri", care provin din înşelăciuni, deturnări de fonduri, contracte ilicite, şi includ şi banii de un „alb murdar", câştigaţi în zona nefiscalizată şi neimpozitată a economiei subterane.

Cum nimeni nu-şi doreşte ca România să devină doar o „maşină de spălat banii murdari", este clar că pentru o eventuală amnistie fiscală, Guvernul ar trebui să-şi facă temeinic temele. În primul rând, pentru a evita „albirea" banilor proveniţi din crimă organizată - iar organismele internaţionale specializate ne-ar putea furniza instrumentele pentru a ocoli acest lucru.

În al doilea rând, pentru a-şi putea face nişte prognoze cât mai corecte, cu privire la sumele care ar putea fi repatriate. Bogdan Stoicescu, Director Taxe în cadrul ING Bank România, sugerează că, pentru stabilirea unei metodologii de lucru într-un astfel de demers, cel mai bun început ar fi schimbul de informaţii cu statele în care au fost aplicate deja măsuri de amnistie fiscală, în diferite forme: „Există metode eficiente, care poate nu sunt ieftine, dar ale căror rezultate ar putea recompensa eforturile".

Şi, poate că cel mai bun argument că nu costurile contează, cât mai ales rezultatele, este dat de măsura de intimidare a evazioniştilor folosită de landul german Rhenania de Nord-Westphalia, care a plătit nu mai puţin de 2,5 milioane de euro pentru a obţine informaţii despre aproximativ 1.100 de persoane bănuite de evaziune fiscală. Rezultatul: 1.200 de autodenunţuri şi încasări la buget estimate la circa un miliard de euro.

FORZA ITALIA!.Poate cel mai potrivit partener pentru un astfel de schimb de informaţii este Italia. În ultimii zece ani, în Peninsulă au avut loc trei valuri succesive de amnistii fiscale, toate încheiate cu succes. Numai în ultima dintre acestea, italienii au repatriat peste 100 de miliarde de euro, depăşind cu aproximativ 20 de miliarde de euro aşteptările oficialilor.

Pe lângă Italia şi Germania, pe lista statelor care au adoptat diferite măsuri de amnistie fiscală mai figurează Belgia, Franţa, Olanda, Irlanda şi chiar SUA. Anul trecut, autorităţile americane au negociat cu 9.000 de persoane repatrierea capitalurilor deţinute în offshore-uri, cu condiţia plăţii unor amenzi reduse şi a unei părţi din taxele cuvenite. Până la finele anului, 7.500 dintre aceştia prezentaseră deja detalii despre conturile respective.

În 2004, şi belgienii au beneficiat din plin de oportunitatea de a legaliza capitaluri aflate în bănci străine contra unor taxe de 6% până la 9% şi au repatriat aproximativ 495 de milioane de euro. În aceeaşi perioadă, Olanda a aplicat aceeaşi soluţie şi numai în câteva luni au fost repatriate aproximativ 340 de milioane de euro din diferite paradisuri fiscale. Demersurile celor două state au fost precedate de amnistia introdusă de autorităţile irlandeze, care în 1998 au oferit cetăţenilor posibilitatea de a-şi plăti taxele restante fără penalităţi de întârziere. Rezultatul? Încasări la buget de 750 de milioane de dolari.

EXISTĂ INTERES?. „Statele care implementează cu succes amnistia fiscală au metode puternice de repercusiune împotriva evazioniştilor", spune Bogdan Stoicescu. El se îndoieşte că românii care au banii în paradisurile fiscale şi-ar dori intrarea în legalitate, în condiţiile în care nu au motive să se teamă de eventualele repercusiuni din partea autorităţilor. „Ei nu vor fi impresionaţi de ameninţări inexistente", întăreşte această idee Cristian Ionescu, Country Manager Coface România, subliniind că nu frica i-ar determina pe români să-şi repatrieze banii. „Pe lângă «iertare», ar trebui să li se ofere produse financiare pe măsură", adaugă el. Motivaţia deja există însă, pentru că aceia dintre bogătaşii români care-şi ţin banii ascunşi în diverse instituţii financiare de afară nu pot dispune de aceştia după bunul lor plac decât într-o mică măsură.

O bună parte din bani sunt practic blocaţi în conturile offshore de reglementările internaţionale privind spălarea banilor, care limitează şi urmăresc transferurile în şi dinspre aceste zone. Un raport favorabil între taxa pe care statul ar putea s-o perceapă pentru „albirea" banilor şi pierderile din neinvestirea lor ar asigura succesul unei astfel de măsuri. Un nivel de taxare de circa 5% din valoarea capitalurilor repatriate ar face amnistia fiscală suficient de interesantă în viziunea oamenilor de afaceri, exprimată prin vocea lui Adrian Coroian, preşedintele Ligii Întreprinzătorului Român.

Citiţi mai multe despre cele cinci argumente principale pentru care miliardele de euro ţinute de români în străinătate ar putea reprezenta un avantaj pentru finanţele României în numărul 37 al revistei Forbes România.