FORBES - MILIARDARII LUMII: Mirajul Orientului Mijlociu

În criză, Dubaiul s-a prăbuşit ca un castel din cărţi de joc

Colapsul spectaculos al Dubaiului a distrus averi uriaşe şi a dezvăluit pericolele dezvoltării afacerilor în Golf. Ce au învăţat de aici investitorii?

Dacă recenta implozie a Du­­­baiului ar avea un chip uman, acesta ar fi cel al lui Sulaiman al Fahim. Un miliardar autodeclarat şi gazda versiunii din Emirate a reality‑show‑ului de televiziune Ucenicul, acesta a ţinut prima pagină a ziarelor internaţionale în iunie anul trecut, după ce a semnat acordul de cumpărare a echipei britanice de fotbal american Portsmouth pentru o sută de milioane de dolari.

Lăudându‑se cu legături foarte apropiate cu familia conducătoare Al Nahayan - dar şi cu un avion particular, un Lamborghini şi un concert de zile mari la inaugurarea Hydra Properties, cel mai de lux dezvoltator imobiliar din Emiratele Arabe Unite părea să fie cel mai potrivit om pentru a da un imbold echipei deznădăjduite. Dar n‑a durat mult până când mirajul s‑a risipit. La scurt timp după ce a preluat echipa, o furtună a investitorilor a lovit din plin iar Al Fahim a fost imediat demis.

Prea strâmtorat ca să mai poată plăti jucătorii, a vândut pe nimic datoria echipei Portsmouth şi majoritatea acţiunilor sale unui investitor saudit. Dubaiul a şocat întreaga lume când a anunţat în noiembrie că va îngheţa 26 de milioane de dolari din datoriile unei firme de investiţii a guvernului. Acest lucru se întâmpla la două luni după ce conducătorul Dubaiului, Şeicul Mohammed bin Rashid al Maktoum, dăduse asigurări că „nu este îngrijorat" de datoriile neonorate ale Emiratelor.

Însă din cauza prăbuşirii pieţei de imobiliare  şi a guvernului care jongla cu o datorie de 60 de miliarde de dolari fără niciun sprijin din partea Abu Dhabi, capitala bogată în petrol a Emiratelor, Dubaiul a trebuit să recunoască că nu‑şi putea plăti datoria. Chiar şi cu ajutorul de zece miliarde de dolari dat de Abu Dhabi până la urmă, investitorii încă privesc cu reticenţă situaţia din Dubai.

Odată cu prăbuşirea vertiginoasă vine şi o schimbare mare de putere şi de finanţe în statul cel mai conservator şi mai bogat în resurse din Golful Persic. Averile au  dispărut cu totul: lăsând deoparte Turcia, anul acesta au fost cu şapte miliardari în Orientul Mijlociu mai puţin; valoarea celor mai bogaţi oameni din Dubai a scăzut la jumătate faţă de anul trecut.

Valorile imobiliare scăzute şi pieţele de credit îngheţate au lovit în plin familiile miliardarilor din Golf, inclusiv pe magnatul hotelurilor, Khalaf al Habtoor, şi pe fraţii kuweitieni Bassam şi Kutayba Alghanim, a căror Gulf Bank a fost una dintre primele victime ale crizei creditelor, ei pierzând 800 de milioane din afacerile cu instrumente derivate şi reuşind să supravieţuiască doar datorită unui ajutor din partea fondului suveran kuweitian.

A fost oare Dubai Edenul capitalist al investitorilor occidentali, un miraj? Ani întregi, taxele au fost mici, comerţul cu alcool puternic şi antreprenoriatul înfloritor. Şeicul Maktoum a făcut eforturi enorme pentru a păstra o imagine strălucitoare, cu o adevărată flotă PR de primă mână care să prezinte insulele false ale Emiratelor şi clădirile strălucitoare construite pe datorie. Anii de comerţ cu Iran, dar şi asasinarea recentă a unui lider Hamas într‑un hotel din Dubai au dăunat foarte mult reputaţiei statului.

„În povestea reală a Dubaiului, totul a fost o păcăleală", spune Christopher Davidson, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Durham din Marea Britanie. Sub climatul liberal şi prietenos pentru investitori al Dubaiului se ascunde o structură legală slabă, caracterizată de amestecul guvernului şi de o abordare capricioasă a drepturilor investitorilor străini.

Un raport recent al FMI cu pri­­vire la încercările continue ale Du­­­baiului de a amâna tranşele datoriilor a pus accentul pe o „nevoie urgentă de creştere a transparenţei", prin dezvăluirea datelor economice, a conturilor financiare şi a strategiilor de afacere ale nenumăratelor companii cvasi‑guvernamentale.

„Conducerea nu are nicio obligaţie să dezvăluie de ce, când, unde sau cum ia o decizie", spune Hani Sabra, analist la Euromonitor International din New York City. La patruzeci de minute de mers pe autostrada care pleacă din oraşul‑stat, somnorosul Abu Dhabi a investit treptat profitul anual de 43 de miliarde de dolari din petrol în piaţa muncii, în construcţia muzeelor de artă, a moscheelor şi în institute de cercetare a energiei vii.

Investitorii străini urmăresc şi ei cu foarte mare atenţie acest lucru: deşi cifrele oficiale nu au fost încă dezvăluite, Abu Dhabi anticipase o creştere de 9% în investiţia străină directă în 2009 peste cele 20 de miliarde dolari investite în 2008. Quatar şi Arabia Saudită au câştigat 6,7 miliarde de dolari, respectiv 38,2 miliarde în 2008; previziunile erau şi mai bune pentru anul trecut. Poate că alte state din Golf nu oferă viaţa de noapte atât de tentantă a Dubaiului, dar au o putere financiară solidă, acces rapid în Europa şi Asia şi guverne pacifiste, dacă nu chiar liberale.

Citiţi mai multe despre mirajul Dubaiului în numărul 27 al revistei Forbes România.