VIDEO Banii care nu se văd, dar se cheltuiesc pe internet

O paritate variabilă neproblematică între moneda virtuală şi cea non-virtuală este, cel puţin deocamdată, imposibil de imaginat.

Reţelele de socializare şi mediul virtual pun în mişcare bani pe care nu îi putem vedea. Cât de mult pot schimba aceştia faţa actuală a lumii financiare?

Odată cu expansiunea ameţitoare a reţelelor de socializare şi a platformelor virtuale, administrarea monedelor virtuale (precum VEN, Linden Dollars, FarmVille Coins, Serios) începe să-şi piardă din „bizarerie". În 2009, de exemplu, milioane de utilizatori Facebook au devenit fermieri, virtuali „Mafiosos" sau virtuali patroni de restaurante, iar pe platforma Second Life tranzacţiile au pus în mişcare nu mai puţin de 141,7 miliarde de Linden Dollars (echivalentul a 567 de milioane de dolari).

Jucătorii au început deja să câştige bătălii nu doar în lumile virtuale: în ianuarie, gamerii din Coreea de Sud au jubilat când autorităţile au emis o lege prin care valuta virtuală din jocurile MMO (massively multiplayer online) poate fi schimbată în moneda reală korean won. Care este, însă, „sunetul" banilor virtuali? Pot deveni participanţii la lumea virtuală un motor al economiei reale?

UN PERICOL... REAL. La jumătatea anului trecut, o situaţie ieşită din comun pentru resorturile sistemului monetar chinez alerta autorităţile de la Hong Kong. Nu evoluţia yuanului le dădea bătaie de cap finanţiştilor, ci incontrolabila intruziune a monedei virtuale QQ coins pe terenul tranzacţiilor cu bani reali. Iniţial pusă în circulaţie în 2002, pentru banalele achiziţii online de flori, tonuri de telefon sau cadouri, moneda şi-a câştigat independenţa cinci ani mai târziu, când a început să fie acceptată în schimbul unor produse reale, mai ales în jocuri de noroc şi prostituţie.

Cei peste 220 de milioane de utilizatori ai sistemului de plată gândit de compania Tencent Holdings Ltd. şi faptul că, în China, cărţile de credit nu sunt încă un loc comun au favorizat acest derapaj monetar. Datorită dimensiunii cazului, QQ coins este, până acum, şi cel mai puternic exemplu de monedă virtuală transformată într-o valută paralelă celei în raport cu care a fost gândită (yuanul). Rezultatul unei asemenea situaţii? Presiuni inflaţioniste.

Punerea în circulaţie în aceste condiţii a unei cantităţi prea mari de QQ coins poate genera o sporire a ofertei de bani de pe piaţa chineză, pericol cu atât mai dificil de gestionat cu cât limita expansiunii masei monetare virtuale este infinită şi depinde de capriciile producătorului său. 

PIAŢA LIBERĂ. Dar sistemele financiare virtuale nu sunt, prin definiţie, generatoare de inflaţie. „Condiţia de bază este ca emitenţii monedelor virtuale să respecte cu stricteţe principiul acoperirii 100% cu moneda reală la paritatea aleasă iniţial", explică economistul Vlad Topan, preşedintele institutului Mises România. Fiecare valută virtuală are propria rată de schimb şi nu poate fi definită decât în raport cu o monedă non-virtuală preexistentă.

Proliferarea monedelor în sistem peer-to-peer (P2P), care nu presupun o instituţie financiară intermediară, poartă emblema pieţei libere, a unui sistem de schimburi voluntare de drepturi legitime de proprietate privată, spre deosebire de moneda statală, impusă ca mijloc oficial de schimb. „Producţia de către stat a monedei sale oficiale este, de aproape o sută de ani, odată cu suspendarea convertabilităţii în aur, una pur discreţionară.

De aici şi dezordinea monetară ce răscoleşte întreaga economie, la răstimpuri, prin «bule» financiare, crize şi recesiuni cu efect curativ", apreciază Cosmin Marinescu, coordonator al Centrului pentru Economie şi Libertate - ECOL. Totuşi, o paritate variabilă neproblematică între moneda virtuală şi cea non-virtuală este, cel puţin deocamdată, imposibil de imaginat.

Citeşte mai multe despre monedele virtuale în numărul 26 al Forbes România