Forbes. Reţetele familiei Nusco

Imobiliare, ferestre şi uşi - acesta este mixul pe care s-a bazat în ultimii treizeci de ani succesul familiei de antreprenori italieni Nusco. O formulă care a mers la fel de bine şi în Italia, şi în România.

Totul a început cu trei decenii în urmă într-un avion care îl ducea pe Mario Nusco (acum în vârstă de 67 de ani) în Japonia. Aşa l-a întâlnit italianul pe un tânăr şef de asociaţie sportivă „sau aşa ceva", care avea să-i schimbe cu totul perspectiva de business. Acel tânăr era actualul om de afaceri George Copos care, în anii '80, conducea departamentul social-turism din cadrul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România. De la Copos a aflat antreprenorul din apropiere de Napoli că există o ţară, România, cu Munţii Carpaţi şi lemn. Mult lemn, tocmai bun de importat pentru un business din Italia natală. Familia Nusco pornise de la un mic atelier meşteşugăresc, de prelucrare a mobilei, care se transformase în timp într-o microîntreprindere cu 15 angajaţi. „Din acel moment, am crescut constant cifra de afaceri, cu circa o treime în fiecare an", îşi aminteşte Nusco senior.

Extindere pe imobiliare

Aşadar, la început a fost producţia - un pariu care se dovedeşte inspirat şi acum, după treizeci de ani. E adevărat că în ultima vreme familia italianului a devenit vizibilă mai ales datorită clădirii de birouri Nusco Tower - recent finalizată - care domină intersecţia dintre Şoseaua Pipera şi Calea Barbu Văcărescu. Însă nu imobiliarele ţin în picioare afacerile familiei Nusco în România. În 2009, cifra de afaceri a scăzut cu doar trei milioane de euro faţă de 2008 (23 de milioane). Menţinerea cifrei de afaceri pe timp de criză s-a realizat pe seama creșterii  exportului de uşi marca Pinum. Noile pieţe au fost Africa, Israel și SUA. Un brand care rezumă foarte bine istoria businessului în România. Numele companiei fondate de Nusco în România, Pinum, este o combinaţie între numele fabricii (Pipera), al familiei (Nusco) și al fiului său (Michele). Cu fabrica de mobilă, imediat după Revoluţie, Nusco senior a făcut un joint-venture - înainte de '89, colaborase direct cu statul român. Ulterior, la sfârşitul anilor '90, omul de afaceri cumpără integral platforma Pipera cu 10 milioane de dolari. Michele (34 de ani) se ocupă de afacerile din România, în vreme ce fratele său Luigi (33 de ani) supervizează afacerile din Italia.

Pe lângă businessul de producţie, Pinum înseamnă totodată pentru Nusco şi imobiliare. Din suprafaţa totală de 30 de hectare, jumătate sunt hale, depozite şi showroom-uri, iar o bună parte din acestea au fost transformate în spaţii expoziţionale - ele totalizează 80.000 mp. „Am transformat halele cu acces la Şoseaua Pipera în showroom-uri", spune Michele Nusco. Spaţiile, închiriate în proporţie de 90%, aduc un venit lunar de 200.000 de euro. Şi, dacă înainte de criză clienţii erau producători de automobile şi motociclete, acum circa 80% din spaţiul închiriat este ocupat de saloanele pentru evenimente.

Model napoletan

Fraţii Michele şi Luigi conduc, de fapt, două afaceri-surori (una în Italia, cealaltă în România), parcă trase la indigo. Au aceeaşi structură în Italia şi în România. Diferenţa este aceea că, în Italia, imobiliarele aduc grosul veniturilor (60% din cifra de afaceri). În România este invers, pr.oducţia și exportul aduc cele mai multe venituri (68% din total). Nusco povesteşte că în Italia şi-a creat portofoliul imobiliar printr-un sistem barter, în vreme ce în România a cumpărat real-estate cu banii jos sau cu banii băncilor.

Istoria familiei începea în anii '70, când Nusco senior a cumpărat un teren şi a construit o fabrică de ferestre şi uşi la Nola, aflată într-un important nod de drumuri din zonă. Era o perioadă în care imobiliarele în Italia creşteau cu viteza luminii, după calamităţile naturale din acea vreme, iar statul oferea facilităţi antreprenorilor care dezvoltau afaceri conexe. Producţia de ferestre şi uşi era exact lucrul de care aveau nevoie dezvoltatorii, iar modelul pe care a mers seniorul a fost adaptat vremurilor: cine nu avea cash plătea în natură. Mai exact, în locuinţe. A început să cumpere apartamente în schimbul geamurilor şi uşilor pe care le livra. „Aşa am adunat un mic patrimoniu imobiliar", povesteşte el. Mecanismul a mers ca pe roate, dar modelul nu a putut fi replicat în totalitate în România. „Nici nu ne-am propus aşa ceva - precizează fiul Michele - pentru că altele sunt condiţiile pieţei şi vremurile de-acum".

Investiţii noi

Pe lângă achiziţiile de la stat, portofoliul imobiliar din România a fost completat şi prin investiţii greenfield. Este vorba despre investiţii în clădiri de birouri, precum Nusco Tower - anul acesta va începe construcţia unui al doilea turn - şi două proiecte rezidenţiale. Evident, apetitul pentru aceste dezvoltări a apărut în perioada de boom imobiliar, în anii 2005-2008. Acum Nusco îşi evaluează întreg portofoliul la 435 milioane de euro. Dorinţa de a continua să investească în imobiliare este susţinută de faptul că, deşi este criză, gradul de ocupare al primului Nusco Tower (65%) este ceva mai bun decât media zonei (60%). Dacă ar fi să sintetizăm businessul Nusco, am putea să o facem în trei cuvinte. Şi încă de două ori: imobiliare, uşi, ferestre sau afacere de familie. Michele, fiul cel mare, care are un masterat la Milano, spune că Nusco este o familie unită, tipic italienească, napoletană, în care modelul tatălui este esenţial. „Când România a devenit o piaţă interesantă şi tata a decis să intre aici, a fost uşor pentru mine", confirmă juniorul. Şi când rolurile sunt bine împărţite este, de fapt, uşor pentru toată lumea. Inclusiv pentru senior, care îşi savurează de o viaţă întreagă, în fiecare dimineaţă, un espresso pregătit de soţia sa. Tot în familie. 

Citiţi mai multe despre patrimoniul imobiliar al grupului Nusco, din nordul Capitalei, în numărul 49 al revistei Forbes România.