Forbes. Ovidiu Tender pune toate tunurile pe Africa

Ovidiu Tender crede că poate reedita româneasca „epocă de aur" a afacerilor care creşteau, din nimic, peste noapte. De această dată, în limba franceză, pe pământ african.

Unde mai pot fi făcute averile de altădată? O întrebare al cărei răspuns Ovidiu Tender (ocupă locul 15 în topul Forbes 500 miliardari, cu o avere de 300 de milioane de euro) l-a găsit în Senegal, o fostă colonie franceză din Africa. Răspunsul cu o puternică nuanță locală conține patru cuvinte: Binia, Bafoundou, Laminia și M'Bour Sud. Acestea sunt perimetrele miniere pe care omul de afaceri urmează să le exploreze de anul acesta, „echipat" fiind cu 135 milioane de dolari. Tender  a primit în urmă cu o lună permisul de luare în concesiune pentru ariile miniere din vestul Africii (trei off-shore şi unul on-shore). Contractul se va derula pe o perioadă de opt ani pentru explorare, existând și posibilitatea de prelungire pentru încă 25 de ani de exploatare. La mijloc sunt zăcăminte de aur, cupru, nichel, platină, titan, zirconiu, fier şi alte minereuri. „Cred că Africa e China de mâine", spune el.

Tentaţia unui singur as

Chiar dacă este un tip greoi, solid, masiv, Ovidiu Tender se mişcă repede în afaceri. Poate şi pentru că nu a fost niciodată constrâns de un business-plan, ci a acţionat la pont, instinctiv. Diversificarea a fost, începând din 1990,  numitorul comun, astfel că omul de afaceri deţine, în portofoliul său, laolaltă, companii energetice, de petrol şi gaze, construcţii, dar şi companii farmaceutice, aeriene şi hoteluri. În ţară, dar şi în Serbia, Grecia, Orientul Mijlociu, Spania, şi, mai nou, pe Continentul Negru. Tender nu a făcut niciodată un secret din faptul că nu a fost interesat, în ultimii 20 de ani, de domeniul în care se dezvoltau afacerile lui şi că a urmărit strict ca firmele pe care le cumpăra să aibă un fabulos potenţial de creştere. Atât. Aceasta a fost, forţând termenul, strategia lui de business.

O strategie care l-a făcut pe Tender protagonistul câtorva exituri istorice precum cel din Ardaf şi cel din Atlas Gip Ploieşti. „Dacă între timp o să mă ataşez de un alt domeniu, cum ar fi cel al resurselor minerale în care am intrat acum, ar fi tentant să rămân acolo", spune Ovidiu Tender. Chiar este dispus să renunţe la celelalte companii din portofoliu pentru a se concentra, în premieră, pe un singur domeniu? Şi dacă da, ce anume i-a schimbat mentalitatea? Tender preferă să nu tranşeze lucrurile, deocamdată, şi spune că ar fi mulţumit dacă în următorii cinci ani afacerile sale din Europa s-ar menţine la nivelul actual. Nu are speranţe de creştere pentru ele. În schimb, pune toate tunurile pe Africa. Motivul? Epoca de aur a afacerilor care cresc peste noapte a apus în România. „La noi, nu mai este momentul pentru tunuri. Dar sunt locuri în lume unde poţi fi beneficiarul unui sistem dintr-un anumit moment". Şi argumentează, cu un zâmbet mucalit: „Toţi am fost beneficiarii unei şanse". Acum, Tender merge să caute aceeaşi şansă în Senegal, o ţară comparabilă, cel puţin ca suprafaţă (196.000 de kilometri pătraţi), cu România, dar cu aproximativ 13 milioane de locuitori (8,3 milioane mai puţini faţă de ţara noastră) şi cu un produs intern brut nominal de numai 12,6 miliarde de dolari, adică de aproape 12,5 ori mai mic faţă de cel al României.

Parteneriat de familie

Pentru luarea în concesiune a perimetrelor de explorare minieră, Tender s-a asociat cu naşul său, Frank Timiş (locul 2 în topul Forbes 500 miliardari 2010, cu o avere de 1-1,1 miliarde de euro). Concret, Tender SA s-a „lipit" la African Petroleum, o societate din portofoliul Timiș Corporation Holding (African Petroleum este listată la National Stock Exchange of Australia, şi avea, la începutul acestei luni, o capitalizare de 1,15 miliarde de dolari). Din această asociere (Tender refuză să precizeze structura acționariatului) a luat naştere African Petroleum Senegal.

La licitaţia la care a luat parte noua companie au contat bonitatea financiară şi experienţa. „Restul sunt lucruri generale, de negociat", explică Tender. În fosta colonie franceză, totul poate fi negociat pentru investitorii străini, şi de asta se ocupă Agenţia Naţională împuternicită cu Promovarea Investiţiilor (APIX). Guvernul îi dă mână liberă să negocieze inclusiv nivelul taxelor cu potenţialii investitori. Tender a avut chiar şi o întâlnire cu preşedintele Abdoulaye Wade în care au discutat şi despre posibile lucrări de infrastructură în Senegal. „Au ştiinţa de a se purta foarte frumos cu cei care vin să investească", observă Tender. Despre corupţie, nu scapă un cuvânt: nu i-a sărit nimic în ochi. Totuşi, în 2010, Indicele de Percepţie a Corupţiei (CPI) calculat de Transparency International plasează Senegal pe locul 105 din 178 de ţări, cu 2,9 puncte. În acelaşi clasament, România ocupă locul 69, cu 3,7 puncte. De altfel, CPI, cel mai credibil barometru al corupţiei din sectorul public, poziţionează Danemarca drept cea mai confortabilă ţară la acest capitol.

Politicile puse în practică de Fondul Internaţional Monetar (FMI) în Senegal, într-un program special început în noiembrie 2007, s-au concentrat pe accelerarea creşterii economice (proiectată la 4,4% pentru 2011) şi pe investiţii în infrastructură.

În anul care tocmai s-a încheiat, Ovidiu Tender a fost de trei ori în Senegal. Spune că s-a simţit minunat. A fost numit cetăţean de onoare al unui oraş, şi a primit chiar şi un loc de casă acolo. Nu ştim cât de bine vorbeşte Ovidiu Tender limba franceză. Un lucru e, însă, cert: a găsit limbajul comun afacerilor care se dezvoltă în aceast colţ de lume şi care, speră el, vor reedita succesul ameţitor al afacerilor româneşti de altă dată.

Citiţi mai multe despre afacerile lui Ovidiu Tender în numărul 48 al revistei Forbes România.