Forbes. Daniel Guzu, fondatorul Fabryo, se declară ,,un capitalist obosit"

În ultimii doi ani, omul de afaceri Daniel Guzu a simţit că a făcut zilnic un duş scoţian: a ieşit profitabil din acţionariatul Fabryo, apoi a suferit pierderi imobiliare. Ce a învăţat el din asta? 

După douăzeci de ani de afaceri, Daniel Guzu se declară un „capitalist obosit". La începutul anului 2009, încheiase vânzarea acţiunilor sale la producătorul de vopseluri decorative Fabryo către fondul de investiţii Oresa Ventures, pentru aproximativ 20 de milioane de euro (potrivit declaraţiilor sale). Tranzacţia l-a relaxat pe omul de afaceri. A băut un pahar de vin (din producţia proprie) şi a început să cumpere tot ce îşi dorea de mult timp: case la munte şi un Mercedes. În acelaşi an şi-a accelerat investiţiile imobiliare, care în final au depăşit două milioane de euro, în clădiri de apartamente la Sinaia, în Popeşti-Leordeni şi Bragadiru.

Toate au fost începute împreună cu un partener în perioada de vârf a balonului imobiliar, când materialele erau scumpe. Atât cheltuielile personale cât şi investiţiile imobiliare s-au dovedit a fi neinspirate. Majoritatea apartamentelor stau acum nevândute, ceea ce i-a generat o pierdere de aproximativ un milion de euro. „Am intrat în imobiliare doar pentru bani, poate şi de-aia am pierdut", rezumă antreprenorul cea mai dureroasă lecţie pe care a primit-o în viaţa sa de capitalist. Şi-a vândut casele de vacanţă şi maşina de lux, pentru că a înţeles că îi erau inutile. S-a trezit la o nouă realitate. Lecţia: să mergi pe drumuri bătătorite, să faci ce îţi place şi, foarte important, ce ştii mai bine. În cazul lui Guzu, aceasta înseamnă vin şi materiale de construcţii.

Pasiunea pentru afa­­­cerile cu băuturi este veche, de când elevul de şcoală generală Daniel Guzu făcea vin şi şampanie împreună cu bunicul său, în Panciul natal. La începutul anilor '90, pe când era student în campusul Regie, antreprenorul făcea bani buni din vânzarea în cămine a băuturilor alcoolice aduse de acasă. A fost prima sa afacere, la care acum s-a întors.

Din 2005, a început să cumpere terenuri viticole şi livezi în zona Panciu, iar în această vară scoate pe piaţă al treilea sortiment de vin produs de el acolo. Guzu se aşteaptă ca în 2010 să aibă vânzări de 600.000 de euro, din care două treimi din vinuri şi restul din mere. La această cifră de afaceri, el speră ca la sfârşitul anului să fie pe break-even. Vremea va juca, însă, un rol important în estimările lui Guzu. Iniţial nu şi-a făcut niciun plan.

„Dacă aveam un plan de afaceri bine conturat, nici nu mă apucam", spune el, referindu-se la piaţa extrem de concurenţială a vinurilor din România. Cele 100 de hectare de vie pe care le are Guzu nu se compară cu cele peste 3.000 ale producătorului Murfatlar.

Asta nu l-a împiedicat pe Daniel să investească: a adus un tehnolog experimentat, a angajat un consultant italian care vine lunar în România, a cumpărat tehnologie de vinificaţie din Bordeaux. Deşi nu se poate măsura cu marii competitori, antreprenorul se bazează pe faptul că piaţa românească „înghite" uşor un produs de calitate care nu este prea scump. Şi încă ceva: Daniel Guzu simte că pe piaţă există potenţial mare pentru un vin spumant, pe care vrea să îl producă chiar el.

O altă lecţie pe care spune că a în­­­văţat-o în ultimii ani antreprenorul din Popeşti-Leordeni este că dependenţa de un partener de afaceri este o slăbiciune, care mai devreme sau mai târziu va costa scump. În cazul său, poate fi vorba de asocierea cu Oresa Ventures.

Citiţi mai multe despre afacerile cu vin ale lui Daniel Guzu în numărul 37 al revistei Forbes România.