Forbes. Aristocraţii vinurilor româneşti

Alexandru Barbu Ştirbey alături de familia sa în anul 1900.

Vechile nume boiereşti individualizează multe branduri de vin. Cu toate acestea, puţine sunt cele făcute cu adevărat de urmaşii foştilor proprietari.

Reîntoarcerea boierilor pentru a-şi recăpăta moşiile confiscate de comunişti s-a dovedit a fi una dintre manipulările grosolane ale puterii instalate după 1990, sub sloganul „Nu ne vindem ţara!". După 20 de ani, urmaşii familiilor de viţă nobilă care au reînnodat tradiţia vechilor domenii viticole pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Sturza, Prinţul Nicolai, Brătienii, Basilescu, Bellu, Ştirbey sunt doar câteva nume care au făcut istorie pe piaţa vinurilor din perioada interbelică. Dintre aceştia, doar urmaşii familiei Ştirbey şi ai lui Nicolae Basilescu au repus în funcţiune vechile teascuri de la cramele din Drăgăşani, respectiv Urlaţi (Dealu Mare).

În comparaţie cu plantaţiile de câteva mii de hectare ale marilor producători de vin - Murfatlar, Jidvei, Vincon şi Cotnari - „moşiile" redobândite sunt de dimensiuni reduse, de până la 100 de hectare. Pentru că nu au nicio şansă să se bată cu greii din industrie pe rafturile supermarketurilor, „boierii" mizează pe nişa premium şi superpremium. Iar ca să păstreze tradiţia, cultivă soiuri vechi româneşti precum Feteasca Neagră, Crâmpoşie, Negru de Drăgăşani, Novac şi Busuioacă de Bohotin. Producţia nu este mare (în jur de 100.000 de sticle pe an, în comparaţie cu milioane de litri ale marilor jucători), fiind chiar limitată pentru a conserva calitatea.

Tradiţie de 300 de Ani

Prinţesa Ileana, descendentă a familiei domnitorului Barbu Ştirbey, şi soţul său, baronul austriac Jakob Kripp, au readus la viaţă vechiul domeniu viticol de la Drăgăşani, atestat ca fiind în proprietatea familiei Ştirbey încă de la anul 1700.

Cei doi soţi încearcă să recâştige renumele domeniului de altădată, când vinurile de Drăgăşani erau faimoase în toată Europa. Este demn de admirat marketingul practicat în urmă cu un secol de Prinţul Barbu Ştirbey, nepotul domnitorului Ţării Româneşti, care promova soiurile tradiţionale Braghina, Tămâioasa, Negru de Drăgăşani, în diferite publicaţii ale vremii: „Cartea de telefon - 1915", revista „Ilustraţiunea Română" (1913) . Acum, noii proprietari reînnoadă „tradiţia marketingului", dar cu metode moderne: participarea la târguri internaţionale şi lobby pe lângă casele de vinuri din Germania şi Belgia (ţări în care sunt stabiliţi cei doi copii ai Prinţesei Ileana.)  

Domeniul viticol Drăgăşani (28 de hectare şi o cramă) a reintrat în proprietatea prinţesei în 2001, după trei ani de tergiversări prin tribunale. În acelaşi an, au început să replanteze viţa de vie, ca în urmă cu o secol, fără să apeleze la tehnologia modernă, iar prima recoltă au cules-o în 2003. În total, moştenitorii familiei Ştirbey au investit până într-un milion de euro în această afacere.

„Cu un pic de noroc, piaţa ne-a dat dreptate, chiar mai mult decât ne aşteptam", spune baronul Johan Kripp despre intrarea pe piaţa (internă şi externă) a vinurilor sale. La „moşia" prinţesei lucrează oenologul german Oliver Bauer (36 de ani) cu soţia lui (româncă), un administrator şi câţiva oameni din partea locului. Paradoxal, Bauer, om venit din ţara berilor de renume, vorbeşte cu admiraţie şi respect despre cultura viţei de vie. „Românii încă nu sunt conştienţi de adevărata valoare a vinului, ca moştenire de secole".

Vechiul Furnizor al Capşa Revine

Un alt producător de renume pe piaţa locală până în 1945 a fost şi familia Basilescu, care deţinea la Urlaţi şi Pietroasele în total 100 de hectare de vie. A fost cel mai important furnizor de vinuri al celebrului restaurant Casa Capşa din Bucureşti, în perioada interbelică.  Nu mai vorbim de faima de care se bucura şampania produsă din struguri de la Urlaţi. Avocatul Nicolae Basilescu a fost un adevărat vizionar al vremurilor sale - numai dacă ţinem cont că este întemeietorul Bucureştilor Noi. După '89, fiica sa - Nicole Catherine Maria Lydia, a reuşit să reintre în posesia plantaţiilor, cu ajutorul avocatului Ilie Buican. În 2005, cei doi au înfiinţat o firmă - La Vie SRL -, reuşind în doar câţiva ani să redea viaţă plantaţiilor de la Urlaţi (60 ha) şi Pietroasele (40 ha). În total, investiţiile pentru refacerea cramei şi a viei, punându-se accent pe soiuri autohtone (Fetească Neagră, Busuioacă de Bohotin sau Tămâioasă Românească), s-au ridicat la circa două milioane de euro, din care o mare parte au reprezentat fonduri SAPARD. Reintrarea pe piaţă a avut loc în anul 2008, vinurile fiind poziţionate pe segmentul premium.

După Revoluţie, au reînviat şi alte domenii precum Domeniile Coroanei, Crama Urlăţeanu, Tohani, Cetatea de Baltă. Acestea au fost preluate de investitori locali sau străini, moştenitorii nefiind interesaţi să continue afacerile începute cu veacuri în urmă.