Vânare de vânt

Preţul energiei eoliene este de două ori mai mare decât în cazul energiilor convenţionale

Euforia din jurul industriei eoliene ne aminteşte de febra imobiliarelor de la mijlocul anilor 2000. Vor avea eolienele aceeaşi soartă tristă? România are prea multe proiecte de energie regenerabilă pentru cât poate prelua reţeaua naţională de transport.

În vara aceasta, la porţile celui mai mare parc eolian din Europa din comuna dobrogeană Cogealac, deţinut de compania CEZ, se trăgeau focuri de armă. Paznicii parcului eolian rispostau în faţa unei mulţimi de 100 de persoane venită să protesteze la porţile acestuia. Urmările: cinci persoane, printre care şi viceprimarul, ajungeau la spital. Cauza: o altă companie energetică, Iberdrola - reprezentată de cei 100 de protestatri - contestă dreptul CEZ de a dezvolta parcul în acel loc. Nu intrăm în mai multe detalii de ordin legal - scena este relevantă pentru intensitatea pe care o poate căpăta lupta de pe piaţa energiilor alternative. O luptă intensă, dar cu ce miză?

„Energia eoliană ca, de altfel, şi celelalte energii regenerabile sunt acum o modă", spune mai în glumă, mai în serios Ionuţ Purica, directorul departamentului de energie şi mediu de la Institutul de Prognoză al Academiei. Această modă, tradusă în cifre, înseamnă proiecte care totalizează 20.000 MW doar pentru energia eoliană - categoric moda momentului. Pentru cei prea puţin familiarizaţi cu domeniul energetic, trebuie spus că această capaciate este chiar mai mare decât puterea instalată totală a României, care se ridică la 18.000 MW.

După cum spune şi Purica, în acest moment, totul este la nivel de intenţie. Deocamdată, există doar proiectele, pentru că efectiv puterea instalată depăşeşte puţin 400 MW. Enrico Perini, acţionarul majoritar Romstal, Jean Valvis - antreprenor care are la activ două exit-uri în industria apei minerale şi cea a laptelui - sau Ion Grecu, proprietarul grupului Elcomex, sunt doar trei exemple din sumedenia de oameni de afaceri care
şi-au manifestat interesul pentru domeniu.

Fără subvenţii, fără sens

Pare o atracţie irezistibilă. Să produci energie electrică - o „marfă" pentru care va exista cerere şi peste o sută de ani de acum acolo. De altfel, consumul de energie - afectat de criză - începe uşor, uşor să îşi revină. Deci, la fel ca imobiliarele, pare o investiţie bună pentru câteva generaţii de acum încolo. Doar că, şi dacă luăm lucrurile la modul literal, o investiţie în vânt nu poate fi foarte sigură. Primul motiv, la îndemâna oricui: vântul nu bate tot timpul. Dar nu acesta este motivul principal. Fără subvenţii (denumite în limbaj de specialitate „certificate verzi") sau credite nerambursabile de la UE, acest business nu ar avea sens. Pentru că, deocamdată - din motive tehnologice - preţul energiei eoliene este de două ori mai mare decât în cazul energiilor convenţionale.

Miza pe echipamente

Şi Dinu Patriciu, cel mai bogat român, este de părere că energia eoliană este „o modă", motiv pentru care nu a investit în acest domeniu. În schimb, este acţionar al unei fabrici de turbine eoliene din Olanda şi al unui producător de celule fotovoltaice din Anglia. Până la urmă principiul este simplu: vă amintiţi probabil că în perioada goanei după aur din California secolului XIX, nu căutătorii de aur s-au îmbogăţit, ci vânzătorii de lopeţi!

Cursa celor 3.000 MW

Transelectrica spune că reţelele din România nu pot suporta decât cel mult 3.000 MW de energie alternativă suplimentară. Un upgrade al reţelei este ireleazibil acum, pentru că necesită investiţii uriaşe. Producătorii alternativi care se vor conecta înainte de a fi depăşită această capacitate, vor fi prioritari, deci le va fi garantată vânzarea de energie. Pentru restul lucrurile vor fi mai complicate.

Mai puteţi citi în numărul 42 al revistei „Forbes România"

- Salariile private poartă uniformă. Mai există competiţia acerbă din 2008 la nivelul salariilor? Categoric nu! Pe piaţa muncii private, sistemul de valori s-a regândit şi s-a reaşezat. Pentru angajaţi, asta înseamnă venituri mai mici, accent pe performanţă şi o carieră fără salturi spectaculoase.

- Testul vieţii. Doar şase minute vor fi suficiente pentru a afla dacă eşti sau nu lovit de cancer. Inginerul Mircea Tudor pune la punct ultimele detalii ale aparatului cu ajutorul căruia ai putea să fii cu un pas înaintea bolii.

- Bomba ascunsă în seifurile băncilor. Încurajate de stricteţea cu care BNR controlează cursul, băncile nu fac mare lucru pentru a dezamorsa bomba cu ceas a creditelor în valută! Ba dimpotrivă, de la o lună la alta, adaugă în bilanţuri alte milioane de euro... explozivi.

- Descoperă-l pe Warren Buffett din tine. După ani întregi de inovaţii în lumea digitală, nu mai ai nevoie de o diplomă în afaceri sau de un fond de investiţii ca să devii un superjucător.