Şantierele navale riscă să intre la apă

Mai au timp de respiro încă un an. Dacă până atunci nu se reinventează, nu este exclus ca unele dintre şantierele navale din România să-şi pună chiar problema închiderii.

Lipsa acută de comenzi noi a surprins şantierele navale din România pe picior greşit. Sunt ineficiente, au costuri de producţie mari şi duc lipsă de muncitori specializaţi.

Singura lor şansă să tracă de perioada de „secetă” care urmează este să se restructureze din temelii. Au la dispoziţie încă un an, până când livrează comenzile contractate cu câţiva ani în urmă, pentru a găsi strategia potrivită.

Plutonul este condus de olandezii de la Damen Galaţi, care au iniţiat una dintre cele mai dramatice schimbări pe care şantierul gălăţean a trăit-o într-un secol de existenţă: trecerea de la construcţii de nave portcontainer şi tancuri petroliere la nave militare şi la iahturi.

Procesul se desfăşoară în pas alert, cu atât mai mult cu cât la cârma companiei a fost adus în decembrie anul trecut Kees de Ruiter, un olandez specializat în restructurarea şi eficientizarea companiilor aflate în dificultate. Acesta l-a înlocuit pe Gelu Stan, managerul care a condus şantierul în ultimii cinci ani.

Olandezul, care se trezeşte în fiecare dimineaţă la trei şi jumătate şi la 7.30 este la birou, a implementat un program cu 14 zone ce trebuie restructurate.

Schimbările propuse sunt radicale şi vizează întregul mod de funcţionare al şantierului: structura organizaţională, sistemul de planificare, modalităţile de plată, controlul calităţii sau poziţionarea directorilor de proiect în raport cu producţia. Pentru prima dată a fost adusă în discuţie şi existenţa unui director de resurse umane.
Soluţia salvatoare

Punctele-cheie asupra cărora de Ruiter trebuie să lucreze sunt comune tuturor şantierelor din România şi sunt specifice unei pieţe confruntate prematur cu o cerere mult prea mare. La fel ca şi celelalte şantiere navale mari din România – Daewoo Mangalia Heavy Industries (DMHI), STX Ro Offshore Tulcea, STX Ro Offshore Braila sau Şantierul Naval Constanţa –, Damen Galaţi are încă agenda plină-ochi până în 2010 şi chiar pentru o parte din 2011.

Până acum câteva luni toate şantierele erau copleşite de avalanşa de proiecte noi şi anunţau contractarea unor comenzi record care, în total, se ridicau la aproape 6 miliarde de dolari. Numai anul trecut valoarea contractelor semnate s-a ridicat la peste 700 de milioane de euro, potrivit lui Gelu Stan, director al Asociaţiei Naţionale a Constructorilor de Nave din România (ANCONAV).

Ştiri rele

Acum însă ştirile sunt departe de a fi îmbucurătoare.  În primele două luni ale acestui an, în toate cele 300 de şantiere din Europa s-au semnat contracte doar pentru cinci nave, comparativ cu un număr de peste 400 de nave comandate în aceeaşi perioadă a anului trecut.

„Ne aşteptăm ca jumătate din şantierele din Europa să dea faliment”, spune de Ruiter.

Aşa încât, atunci când sacul cu proiecte noi s-a închis, managerii şantierelor au fost surprinşi total nepregătiţi. „Piaţa este moartă. Sunt îngrijorat de ce va urma, trebuie să găsim o alternativă”, spune Vasile Iorga, preşedinte al DMHI, şantier specializat în producţia de nave tip container şi mineraliere.

Singura şansă a şantierelor locale este să „fure” munca şantierelor din vestul Europei, faţă de care sunt încă semnificativ mai ieftine.  Ceea ce presupune trecerea de la nave simple, cu valoare adăugată mică, la nave complexe, unde şi profitul este pe măsură. Este cazul navelor militare, al platformelor de foraj marin şi chiar al iahturilor.

O schimbare timidă a făcut şi şantierul naval STX Ro Offshore Brăila, pe care compania sud-coreeană l-a cumpărat în august 2008 de la grupul norvegian Aker, împreună cu şantierul de la Tulcea. Acesta a renunţat total la construcţia navelor tip container şi s-a axat pe tancurile petroliere şi chimice.

Găsirea unei alternative salvatoare cere însă timp. Dacă până la mijlocul anului viitor piaţa nu se deblochează şi nu sosesc comenzi noi consistente, nu este exclus ca unele şantiere să-şi pună chiar problema închiderii.

Puteţi citi în numărul 4 al revistei Forbes România

Regizorii de film îşi numără banii. Două generaţii de cineaşti total diferite: una stă cu ochii pe Occident, iar cealaltă trăieşte din “amintiri, filme şi morminte”.

Manageri de închiriat. Companiile îngenuncheate de problemele financiare caută manageri care să le pună pe picioare.

Cele mai bune companii din lume. Forbes prezintă în exclusivitate clasamentul celor mai bune 200 companii din lume după profit, active şi valoare de piaţă.

Savanţii din asigurări. Află ce presupune meseria de actuar în domeniul asigurărilor.