România îşi scrie biletul de adio

Asta se va întâmpla dacă statul, companiile şi cetăţenii nu încep să gândească, de mâine, mai departe de ziua de mâine. De la Guvern până la insul obişnuit, românii nu gândesc nimic pe termen lung. „Forbes România“ arată că e timpul pentru o schimbare radicală.

E bine de ştiut că graba şi lipsa perspectivei pe termen lung dăunează sănătăţii... economice. Să analizăm puţin exemplul Islandei - o mică dar vrednică naţiune de pescari. (Are 300.000 de locuitori, cam cât Braşovul.) În 2007, Islanda deschidea lista ONU a ţărilor în care se trăia cel mai bine.

Un an mai târziu, Islanda, a falimentat. Guvernul de la Reykjavik a fost nevoit să preia controlul celor patru mari bănci islandeze - Kaupthink Bank, Landsbanky, IceSave şi Glitnir -, dar ţara tot a intrat în incapacitate de plată: coroana islandeză s-a prăbuşit până la un nivel ridicol - 80% în raport cu euro, şomajul neoficial a trecut de 50%, iar datoria publică a ajuns, la începutul lui 2009, la 150% din Produsul Intern Brut (PIB) al Islandei, cifrat la 8,5 miliarde de euro.

Mare greșeală

Şi toate astea pentru că vrednica naţiune de pescari a vrut să se transforme peste noapte, prin 2003, într-o ţară de bancheri şi brokeri; pentru că Reykjavik, capitala Islandei, a vrut să devină capitala financiară a lumii; pentru că Islanda a uitat care-i sunt avantajele competitive (pescuitul industrial aduce aproape 10% din PIB şi reprezintă peste 36% din exporturi), care e rolul ei pe lumea asta şi, pentru moment, şi-a pierdut minţile. S-a rătăcit. De fapt şi de drept, Islanda a făcut o singură greşeală: a încetat, din 2003, să mai gândească pe termen lung.

Şi, din păcate, povestea Islandei poate fi mai mult decât un simplu studiu de caz pentru că şi România poate ajunge în acelaşi punct - e adevărat pe alte căi. Fără să fim neapărat cinici, bomba demografică (în sensul că nu vor mai exista suficienţi angajaţi care să susţină sistemul de pensii) reprezintă cel mai scurt drum al României spre faliment.

DE AZI PE MÂINE

O bombă care va exploda cu siguranţă peste 30 de ani, când 100 de salariaţi vor trebui să suporte 41 de pensionari - o ecuaţie imposibilă (vezi grafic Bomba demografică a României). Dar nimeni nu face nimic pentru a o dezamorsa. Şi nu este singura mare pasivitate a românilor. Acelaşi lucru se întâmplă când vorbim despre proiecte pe termen lung în materie de educaţie (unde suntem la a 17-a reformă în 20 de ani), agricultură (cu o producţie medie de 3.471 de kg pe hectar, România se clasează pe ultimul loc în Europa, depăşită inclusiv de Bulgaria) sau infrastructură (cu cei 303 km de autostradă construită). Să nu mai vorbim de atragerea fondurilor europene, unde performanţele sunt sub jumătate faţă de cele mai slabe performanţe europene.

Pe scurt, românii rezolvă problemele, nu le întâmpină şi asta pare să caracterizeze cel mai bine comportamentele la nivel de administraţie, mediu de afaceri şi societate. Dar asta se poate schimba. Întrebarea este de unde va veni schimbarea - dinspre administraţie, dinspre cultura organizaţională a corporaţiilor, sau din interiorul fiecărui ins în parte?

Bomba demografică a României

În anul 2050, România va avea aproximativ cinci milioane de persoane de 65 de ani şi peste. La actuala rată a natalităţii - 1,3 copii la o femeie - asta va însemna 30% din populaţia ţării, de trei ori mai mult decât în 1990; 100 de persoane active vor trebui să susţină 55 de pensionari (dacă vârsta de pensionare rămâne 65 de ani), de 2,3 ori mai multe faţă de astăzi, lucru imposibil.

Populația în vârstă de 65 de ani și peste

Anul    Număr (mil.)  Pondere în populaţia totală (%)   Raport de dependenţă*

1990    2,4    10    18
1995    2,7    12    20
2000    3,0    13    22
2005    3,2    15    24
2015    3,3    16    24
2020    3,6    17    27
2025    3,8    19    30
2030    3,8    20    31
2035    4,2    22    36
2040    4,5    25    41
2045    4,8    28    48
2050    5,0    30    54

*persoane de 65 de ani şi peste la persoane de 20-64 de ani Sursa: Preşedinţia României

Mai puteţi citi în numărul 29 al revistei „Forbes România":

HP vrea totul. Mark Hurd a scos un profit gras de pe urma companiei. A­­cum vrea să bată con­­cu­­­­renţii de la IBM, Cisco și ceilalţi.

Pe ritmuri de hard rock. Denise Săndulescu, managerul companiei D&D East Entertainment, mizează toţi banii pe hard rock, ţintind primul loc în topul organizatorilor de concerte din România. O încercare grea.

Pericolul TVA. Dacă guvernul nu reuşeşte să scadă cheltuielile bugetare, majorarea taxelor este inevitabilă, contrar asigurărilor date de guvernanţi.

Alege companii mici! Pe măsură ce economia îşi revine, investitorii de retail caută randamente spec­­taculoase la emitenţii de talie mică şi medie. A apus vremea vedetelor bursiere?