Riscurile relansării economiilor Central şi Est-Europene

Economiile din Centrul şi Estul Europei beneficiază de o încredere în creştere din partea finanţiştilor şi a oamenilor de afaceri europeni. Pericolele pândesc însă după uşă, iar la Bucureşti economiştii nu îşi permit să le neglijeze.

Finanţiştii şi oamenii de afaceri din Uniunea Europeană au din ce în ce mai multă încredere în potenţialul de revenire a economiilor Central şi Est Europene. Asta arată atât indicatorii calculaţi de institutul german ZEW (Zentrum für Europäische Wirtschaftsforschung), cât şi indicatorii de sentiment publicaţi de Eurostat.

Publicat pe 4 aprilie, indicele ZEW care măsoară sentimentul privind evoluţia statelor din centrul şi estul Europei a înregistrat în luna martie o creştere de 16,8 puncte, până la plus 37,3 puncte. Într-o revenire treptată dar constantă faţă de nivelul din urmă cu aproximativ 24 de luni, când era la  minus 34,7 puncte sau chiar faţă de acum un an când stătea încă la nivelul de minus 33,3 puncte.

Şi indicele ESI (Economic Sentiment Indicator) calculat de Eurostat pentru cele 27 de economii membre, are un parcurs deasemeni pozitiv. A atins în martie un nivel de 99,6 puncte, marcând a 12 lună consecutivă de creştere şi întoarcerea la nivelurile din urmă cu circa doi ani, când criza financiară nu se transformase încă în criză economică.

Înţelepţii spun însă că “diavolul se ascunde în detalii”, iar o privire mai atentă la ceea ce se află dincolo de interpretarea pur matematică a unui “sentiment”, scoate în evidenţă capcanele care se află încă pe drumul spre revenire. Iar la Bucureşti economiştii nu îşi permit să le neglijeze.
Principalul risc vine tocmai din Uniunea Europeană, pentru că programele de susţinere lansate şi întreţinute de guvernele marilor economii europene, nu vor mai putea fi menţinute pentru mult timp, pentru că accentuează deficitele bugetare şi aşa extrem de ridicate.

Iar piaţa internă a statelor ECE nu va putea compensa căderea cererii în UE. Cererea privată în zonă, este încă ameninţată de un şomaj în creştere şi de creditarea restrictivă, iar investiţiile sunt practic blocate de excesul de capacitate de producţie existent la nivel global.

Pentru România, aprecierea leului, inflaţia şi creşterea taxelor şi impozitelor sunt riscurile suplimentare. Exportatorii noştrii sunt mai vulnerabili la evoluţia cursului decât vecinii polonezi, cehi sau unguri. Şi dacă leul slab a stimulat exportul, crescând competitivitatea mărfurilor româneşti, un leu mai puternic şi mai ales extrem de volatil, este un pericol.

Pe acest fond, inflaţia reduce marja de manevră pe care BNR o are la îndemână pentru susţinerea consumului şi a economiei, prin relaxarea politicilor monetare, iar creşterea taxelor şi impozitelor, din ce în ce mai probabilă  pentru suplimentarea veniturilor la buget, ar fi o frână suplimentară pentru consumul autohton.

De aceea, la Bucureşti, chiar dacă optimişti, economiştii rămân în continuare în priză şi preferă să amâne momentul deschiderii şampaniei.