Profitabila Eugenia

La 60 de ani, Eugenia a scăpat de riduri şi se pregăteşte să trăiască a doua tinereţe.Nu se vrea de măritiş, deşi are o zestre de aproape trei milioane de euro. Citiţi în numărul 5 al revistei Forbes despre cum s-a transformat cea mai ieftină gustare din comunism într-un business cu un profit anual de 200.000 de euro.

Eugenia este cea mai ieftină femeie, glumeau studenţii în comunism. Acum, băşcălia nu mai ţine. Eugenia este o doamnă respectabilă, diferită de tot ce credeam că ştim despre ea. Este o femeie care ştie să facă bani. Mai precis, aduce familiei din care provine (compania Dobrogea Constanţa) venituri de 2,6 milioane de euro anual şi un profit de 200.000 de euro. Mai mult, este celebră.

Cel puţin aşa arată studiile de branding ale Synovate (2005-2007), care plasează această marcă de biscuiţi printre cele mai notorii branduri româneşti. Şi nu doar atât. Este o femeie cu bun-gust şi cochetă. Iar din toamna acestui an va ţine mai mult la sănătatea sa. V-aţi fi aşteptat la asta?

Un produs, o marcă

În spatele Eugeniei se află o altă femeie puternică. Fotini Teodorescu (63 de ani), preşedinte de 30 de ani al producătorului de morărit şi panificaţie Dobrogea Grup (Constanţa), nu-şi poate asuma transformarea Eugeniei în substantiv comun, dar cu siguranţă este creditată cu evoluţia biscuitului într-un produs profitabil.

Şi nu doar atât, câteva dintre ideile ei au salvat marca. Înainte de a începe investiţiile în noua Eugenia, managerul Dobrogea şi-a asigurat înregistrarea mărcii la OSIM, în 1997. „Aşa lucrăm cu toate mărcile noastre.

Am înregistrat până acum 90 de branduri, de altfel tot ceea ce producem se vinde sub mărci proprii înregistrate“, spune Teodorescu. În acea perioadă, marca era folosită în paralel de Dobrogea, Bega Pam Timişoara şi Germino Alexandria.

Întrucât s-a grăbit să înregistreze marca, dar şi pentru că a demonstrat că a fost primul care a produs-o (primele loturi de Eugenia au ieşit din unitatea de producţie cu acelaşi nume în 1948-1949), producătorul din Constanţa a rămas cu Eugenia.

Competitorii au recunoscut „paternitatea“ biscuitului, astfel că, de atunci, n-au existat acţiuni de revendicare. Ba mai mult, Bega Pam a cerut licenţă de producţie, însă contractul a funcţionat doar un an, până în 2005.

Investiţii de 5 milioane de euro

Eugenia costa 65 de bani înainte de ’89 şi costă 50 de bani acum. Doar din perspectiva preţului, timpul nu pare să fi trecut peste acest biscuit cu cremă. Totuşi, investiţiile de cinci milioane de euro, derulate în 2005 la Dobrogea într-o linie de producţie automatizată, au schimbat radical produsul.

Biscuitul este mai crocant, iar reţeta originală a cremei, cu rom şi cacao, a rămas neschimbată, dar are o consistenţă mai generoasă (40%) şi este mult mai aromată, adaptată noilor gusturi ale consumatorilor.

Nu mai este nici pe departe acea Eugenia cu cremă puţină şi stricată, care rămânea, alături de peştele îngheţat, ultimul produs pe rafturile alimentarelor în anii ’80, cum găsim consemnat în volumul „Anii ’80 şi bucureştenii“, apărut la editura Paideia în 2003.

Eugenia bio

Din septembrie, Eugenia se va lansa pe piaţă şi în variantă bio. Dobrogea produce biscuiţi din ingrediente vegetale încă din 2006, însă realizarea cremei Eugeniei din aceleaşi produse vegetale şi la standarde înalte de securitate este în stadiu final de certificare. De ce o astfel de dezvoltare? Paradoxal, Fotini Teodorescu spune că răspunsul este „criza financiară“.

Explicaţia ar fi că, mai ales într-o piaţă în formare, precum această piaţă de produse bio din România, criza accentuează segmentarea pieţei şi diferenţierea clară a nevoilor consumatorilor, printre care şi nevoia de consum de produse sănătoase, cu toate că scăderea vânzărilor de alimente de bază se simte deja şi pentru Dobrogea.

De altfel, Dobrogea investeşte deja de câţiva ani într-un segment de business pe care îl numeşte „alimentele viitorului“: produse de panificaţie cu termen de valabilitate mare, dar fără E-uri (aditivi şi conservanţi), după reţete proprii.

Puteţi citi în numărul 5 al revistei Forbes România

Atac la iniţiativa privată. Impozitul minim ar putea închide porţile a unei treimi dintre firmele mici şi mijlocii din România.

Este bine să fii bogat. Unchiul Sam îţi vrea banii şi mulţimea de dincolo de porţi îţi vrea capul. Cum poţi să supravieţuieşti revoluţiei populiste împotriva bogăţiei?

Grecii ne aduc brandurile americane. Cum au reuşit doi manageri greci să aducă Starbucks şi Gap în România şi să descopere o piaţă plină de oportunităţi.

ElectroPUTEREA transformării. Adrian Dimitriu vrea să readucă Electroputere Craiova pe profit după un deceniu de pierderi consecutive.