Paşii uriaşului greco-german

Yorgos Ioannidis a preluat managementul Romtelecom în 2007

Romtelecom are şansa să dea tonul pieţei, cu un RCS &RDS fără bani şi un UPC fără energie. După ce ani la rând, Romtelecom s-a chinuit să îşi păstreze clienţii tradiţionali de telefonie fixă, acum compania joacă pe cartea agresivităţii.

Cu trei-patru ani în urmă, Richard Anderson, fostul CEO al UPC - pe atunci, cel mai mare operator de cablu din România - spunea despre compania de telefonie fixă Romtelecom că este un „uriaş adormit"Romtelecom se afla atunci într-un con de umbră.

Pe lângă o imagine proastă, generată de trecutul său ca monopol de stat, operatorul se complăcea în situaţia de a pierde cotă de piaţă în favoarea unor mai tineri competitori, precum UPC sau RCS&RDS.Romtelecom îşi pierdea clienţii tradiţionali de telefonie fixă, iar pe pieţele de televiziune şi Internet era cvasiinexistent. Şi toate asta în ciuda faptului că operatorul moştenise o reţea extinsă în toată ţara al cărui potenţial nu era folosit aproape deloc.

Însă între timp, uriaşul nu numai că s-a trezit de-a binelea, dar a şi început să zdruncine poziţia până acum confortabilă a concurenţei. A rămas numărul unu pe piaţa de telefonie fixă, dar nu asta este marea peformanţă. Mai nou întărit de intrarea Deutsche Telekom în acţionariatul grupului elen OTE - acţionarul majoritar al companiei - Romtelecom este al doilea mare operator de Internet, televiziune prin satelit (DTH), iar la sfârşitul anului trecut a intrat pe piaţa televiziunii prin cablu, prin achiziţia unui jucător mic. Şi există suficiente argumente care ne fac să credem că aceasta nu va rămâne prima şi ultima.

RĂZBOIUL DE GHERILĂ

Trezirea uriaşului a început din primăvara lui 2007, când la conducerea Romtelecom venea Yorgos Ioannidis, un grec ce şi-a pretrecut prima parte din viaţă în Turcia. El prelua de la americanul James Hubley, o companie care - deşi se confrunta cu o hemoragie a clienţilor - era stabilizată din punct de vedere financiar. Obiectivul principal pe care şi-l fixa Ioannidis la început de mandat era recâştigarea cotei de piaţă pierdute chiar cu preţul scăderii profitabilităţii.

Ioannidis spunea că pentru a-şi atinge obiectivul va trebui să adopte tactici ale „războiului de gherilă" în condiţiile în care RCS&RDS, companie românească controlată de discretul om de afaceri Zoltan Teszari, avea o strategie neconvenţională de dezvoltare, bazată pe tarife mici - atât de mici încât pentru unele servicii oferite operatorul era dispus să piardă bani. În acel moment, RCS&RDS era pe locul doi, iar lider de piaţă era UPC, ca urmare a achiziţiei Astral Telecom din 2005.

Ioannidis a rămas şi acum consecvent războiului de gherilă numai că acum scopul acestuia nu este să se apere de atacurile competiţiei, ci să atace el însuşi. Iar ţinta nu mai este RCS&RDS (acum, primul clasat), care acum are de luptat cu propriile probleme, ci UPC - cel mai amorţit jucător de pe piaţă. Strategia preţurilor mici a funcţionat de minune pe vremea când economia creştea, iar finanţări ieftine pentru dezvoltare se găseau pe toate drumurile. Criza a limitat accesul la bani şi a pus presiune pe rezultate, RCS&RDS fiind nevoit să crească tarifele cu circa 10%. RCS&RDS a încercat, fără succes, să obţină o finanţare de 200 mil. euro prin emsiune de obligaţiuni.

Ultima mutare

În schimb, UPC, parte a multinaţionalei americane Liberty Global, a avut o filosofie mult mai conservatoare, specifică pieţelor aşezate - ceea ce nu este cazul României. Pe termen scurt, şi-a conservat profitabilitatea, neintrând într-un război al preţurilor, însă pe termen mediu a pierdut clienţi şi deci venituri. Şi cel mai vizibil atac de gherilă al Romtelecom la adresa UPC a fost achiziţia NewCom, un mic operator de cablu, telefonie şi Internet care s-a dezvoltat în special în oraşele fief ale UPC-ului şi care a fost construită cu o parte din fostul management al Astral.

Iar acum NewCom este cel mai agresiv operator de pe piaţă - un abonament tripleplay costă 30 RON pe lună, în vreme ce un abonament echivalent al UPC costă 50 RON.

Strategii

Romtelecom: după ce a oprit hemoragia de clienţi de telefonie fixă şi-a diversificat serviciile cu televiziune prin satelit şi Internet.

UPC: nu a intrat într-un război al preţurilor cu competiţia, motiv pentru care şi-a erodat baya de clienţi.

RCS&RDS: s-a extins agresiv regional folosind credite bancare - o strategie care în criză nu mai funcţionează.

Mai puteţi citi în numărul 26 al revistei „Forbes România"

În căutarea creditului pierdut. Guvernatorul Mugur Isărescu se bucură de tot atâta încredere ca şi Biserica. Tocmai pentru că şeful Băncii Naţionale merge întotdeauna pe calea cea dreaptă: nu riscă, nu greşeşte. Iată o viziune economică prea ortodoxă, după gustul unora.

Pentru cine bate vântul? În producţia de energie eoliană, doar marile companii au şanse de reuşită. Deşi au acces la finanţare europeană şi încep să demareze proiecte pe cont propriu, micii dezvoltatori nu pot obţine profit doar dacă îşi vând proiectele. Dar cine le cumpără?

Delistare fără regrete. Rompetrol Rafinare este la un pas să iasă de pe Bursa de Valori Bucureşti. De ce proprietarul KazMunaiGaz este atât de interesat să delisteze rafinăria?

Start ratat. La începutul crizei financiare, România se afla pe o poziţie superioară faţă de Ungaria şi Bulgaria. Cum a fost posibil să ajungem după numai un an şi trei luni în urma acestora?