Oamenii care schimbă mersul legilor

În România nu avem o lege a lobby-ului, dar avem lobby-işti. Nu avem reglementări privind acţiunile de lobby, dar acestea modifică acte normative. E timpul pentru transparenţă. Până la un punct, acţiunile lobby-istilor cadrează perfect cu legislaţia în vigoare. Ce se află însă în spatele acestor demersuri e mai puţin reglementat şi prea puţin transparent.

În liniştea din Dealul Mitropoliei, Laura Florea lucrează la dosarul de fundamentare pentru modificarea unei ordonanţe de guvern. Documentul, emis în octombrie anul trecut, stabileşte un termen de până la 210 zile în care statul trebuie să achite farmaciilor valoarea medicamentelor compensate şi gratuite pe care le-au vândut populaţiei.

La distanţă de o staţie de metrou, în fostul Hotel Union de lângă Universitate, Guy Burrow îşi pregăteşte cazul care va susţine modificarea unei alte ordonanţe. E vorba de claw-back sau, mai exact, de obligaţia producătorilor de medicamente cu prescripţie de a plăti o contribuţie din valoarea vânzărilor realizate.

DISCREŢIE

Laura Florea are propria companie de lobby din 2008

Laura Florea a înfiinţat, în urmă cu doar un an şi jumătate, firma Point Public Relations, în timp ce Guy Burrow este cel care a pus bazele celei mai vechi firme de afaceri publice din România, Central European Consulting. Amândoi vor încerca să impună respectivele modificări, în numele clienţilor lor, prin acţiuni de lobby. Acţiuni care nu sunt însă reglementate de legislaţia română. Şi tocmai pentru că nu se desfăşoară în limitele unui cadru legal va plana întotdeauna incertitudinea cu privire la acţiunile în sine şi la finalitatea acestora.

Lobbyiştii precum Laura Florea sau Guy Burrow ştiu asta. Şi de aceea aleg să fie discreţi, să nu divulge numele clienţilor pentru care lucrează şi doar foarte rar fac referire la cazuri trecute în care au fost implicaţi.

Anul trecut, Laura Florea a lucrat pentru Nadia şi Felix Tătaru, proprietarii radioului pentru copii Itsy Bitsy, care doreau să se extindă la nivel naţional.

A făcut lobby pe lângă membrii Autorităţii de reglementare în domeniul comunicaţiilor pentru scoaterea la licitaţie de noi frecvenţe radio şi apoi pe lângă membrii CNA pentru câştigarea concursului. Niciuna dintre aceste întâlniri „one-to-one" la care au participat firma Laurei Florea şi fiecare dintre reprezentanţii acestor instituţii nu este înregistrată nicăieri. Pentru ca intâlnirile pe care le au lobby-iştii cu oamenii din diverse structuri publice nu intră în sfera niciunei reglementări.

ZECI DE MILIOANE DE EURO

Toate aceste în­­­­crengături de relaţii şi de persoane care se influenţează reciproc şi îşi schimbă servicii nu vor putea niciodată măcar în parte să fie aduse la lumină în absenţa unei legi a lobby-ului. La fel, nici sumele care se cheltuiesc anual pentru astfel de servicii. Circa 80 de milioane de euro este estimarea privind valoarea industriei de public affairs din România anului 2008. Iar pentru 2009 cifrele preliminare indică o creştere de 30%.

Calculul a fost făcut de Laura Florea şi este dat de sumele pe care le alocă pentru astfel de servicii primele 50 de mari companii cu activitate în România care fie au departamente proprii, fie apelează la firme spe­cializate.

O companie de talie mare alocă între 0,1 şi 0,2% din cifra de afaceri pentru servicii de relaţii publice, relaţii guvernamentale sau lobby. Cum sunt distribuite aceste sume e imposibil de aflat în absenţa unei minime
reglementări.

Mai puteţi citi în numărul 25 al revistei „Forbes România"

Noul model de business al-Qaeda. În goana după bani, falimentarul grup terorist apelează cu disperare la parteneri afiliaţi din lumea crimei organizate

Politica afacerilor de succes. Cu o carieră care se împarte între business și geopolitică, Alex Șerban a învăţat regulile jocului de la cei mai puternici oameni ai lumii.

Pariu pe agricultură. Căutaţi instrumente în care să vă refugiaţi împotriva inflaţiei şi a turbulenţelor de pe
pieţele financiare? Uitaţi-vă la sectorul agroalimentar!

O ambiţie greu de atins. Octavian Radu extinde Debenhams în regiune şi vede în asta o oportunitate pentru a impune şi Diverta în afara ţării. Ce bariere există dincolo de graniţe? 

Mini sau max în retail? Rămas singurul discounter care nu beneficiază de puterea unui grup internaţional, Minimax are o singură soluţie: vânzarea. Ce pericole îl pândesc?