Mister Bubble: omul care a revitalizat şampania Zarea

Mister Bubble: omul care a revitalizat şampania Zarea

Numărul 13 al revistei „Forbes România“, ce apare la chioşcuri luni, 7 septembrie, ne arată cum a reuşit Emil Popescu să revitalizeze şampania Zarea. După ce anul trecut producătorul de vinuri spumante a avut pierderi de un milion de euro, în 2009, sfidând criza, managerul Emil Popescu speră la 600.000 de euro profit.

Venit la conducerea Zarea în 2004, după ce a preluat compania împreună cu cel mai mare jucător din domeniu din Germania, Schloss Wachenheim, Emil Popescu (46 de ani) a oprit căderea liberă din care brandul părea să nu mai aibă scăpare.

Dacă în 1989, Zarea era lider incontestabil în România pe mai multe segmente – vin spumant, vermut, bitter, lichior şi coniac –, 15 ani mai târziu compania nu mai avea nici jumătate din afacerile postdecembriste. Sufocat de concurenţi agresivi, tradiţionalul vin spumant Zarea, lansat acum o sută de ani de neamţul Wilhelm Mot, ajunsese să aibă o cotă de piaţă nesemnificativă, de 5,5%. În cinci ani, Popescu a restructurat masiv compania de două ori, i-a lustruit produsele şi a reuşit să câştige o cotă de piaţă de 23,5% pentru şampanie.

Acum, în ciuda crizei şi a conjuncturii internaţionale nefavorabile, este pe cale să aducă din nou profit în conturile firmei, după trei ani în care afacerile au mers pe o pantă descendentă. În primul trimestru i-a crescut cifra de afaceri cu 57%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, şi i-a scăzut pierderile de peste cinci ori, până la 250.000 de euro. Mai mult, speră să obţină la sfârşitul anului un profit de 600.000 de euro, după pierderea de un milion de euro din 2008.

FOCUS PE MARKETING

Zarea este acum o firmă în care discuţii despre managementul riscului şi reducerea costurilor sunt la ordinea zilei. Lansează produse noi, le promovează şi a ajuns să deţină, potrivit companiei de cercetare de piaţă MEMRB, 23,5% dintr-o piaţă a spumantelor estimată la 25 milioane de euro. Anul trecut, a avut o cifră de afaceri de 20,6 milioane de euro. În momentul preluării, însă, compania „era complet dezorganizată“, spune Emil Popescu, care deţine 33% din acţiunile companiei, în nume propriu şi prin intermediul firmei Karom Trading.

Zarea avea atunci datorii de peste două milioane de euro la bugetul de stat, iar oamenii erau demotivaţi, în aşteptarea privatizării. Dacă la Revoluţie erau 1.200 de angajaţi, în 2004 mai rămăseseră doar 250. Ideea unor investiţii în fabrică sau în produse noi era doar un vis frumos. Deşi petrecuse 15 ani în capitalism, compania rămăsese fidelă vechiului sistem comunist, în care important era să se producă un lichid de calitate, indiferent de modul în care era ambalat, promovat sau distribuit către consumatori. Nu este de mirare, deci, că sticlele care ieşeau pe poarta fabricii încă mai aveau lipici pe ele sau că etichetele se dezlipeau singure.
 
SCHIMBAREA PERCEPŢIEI

Cotele de piaţă pierdute se recâştigă însă greu, iar Popescu a pierdut timp preţios. Cel mai mare succes l-a obţinut la şampanie, băutura de bază a Zarea, care a ajuns pe locul doi în piaţă, după Angelli, potrivit datelor MEMRB. A recuperat ceva teren şi la coniac (unde a ajus la 9,5% din piaţă), la lichior (cotă de 8%) şi la vermut (13,6%).

A lansat şi produse noi, cum ar fi Sangria Corido, cu care este lider de piaţă. „Zarea a avut o spirală ascendentă reuşită. Şi-au schimbat conceptul, imaginea, şi sunt constanţi în calitate“, spune Dan Boboc, preşedintele Asociaţiei Degustătorilor din România.

Potrivit acestuia, şampania ar trebui să rămână vârful de lance al companiei, la care să se adauge alte două-trei branduri premium pe acest segment. Zarea are, de altfel, vinul spumant Diamond Collection, premiat cu medalia de argint la concursul internaţional de vinuri din Bucureşti din iunie, la egalitate cu şampania Phelippe Fontaine din Franţa.

UN PARIU RISCANT

Până acum, scăderea costurilor a ajuns la aproape 10%, iar strategia lui Popescu pare să dea roade. O arată rezultatele financiare. Pe primele şase luni, compania are o creştere bună a profitabilităţii faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Dacă perioada de criză se va prelungi, pariul făcut de şeful Zarea are şanse să fie unul victorios. Dacă însă anul viitor piaţa îşi revine, firmele care au făcut acum investiţii mari în marketing şi comunicare vor fi cele care vor trage lozul câştigător. Iar Zarea va pierde mult din terenul câştigat în ultimii ani, cu preţul unor sacrificii financiare.

Mai puteţi citi în numărul 13 al revistei „Forbes România“

10 afaceri care nu ar trebui să meargă. Oricât de ridicol ar părea un obiect pe care vrei să-l vinzi, dacă găseşti cumpărători, atunci poţi spune că ai un business. 

Pe marginea prăpastiei. În timp ce numărul unu în afacerea PIC, Cornel Penescu, se află în închisoare, fiul său, Andrei, un puşti de 18 ani, şi fratele, Ilie, un antreprenor visător, caută cu disperare soluţii pentru a salva businessul de la faliment. Misiune imposibilă?

Greii din publicitate. Clasamentul agenţiilor de publicitate cu cele mai mari afaceri în anul 2008 este dominat categoric de B.V. McCann-Erickson cu o cifră de 76 de milioane de euro.

Sfătuitorul lui Taher. Austriacul Kurt Strohmayer, fost director al JW Marriott Bucureşti, este specialistul care îl va ajuta pe omul de afaceri Fathi Taher să-şi deschidă un hotel de lux cu 200 de camere în Afganistan.