Latura bună a secetei

Necazul unora poate fi oportunitatea celorlalţi. De partea câştigătorilor se situează anul acesta Ioan Niculae, fondatorul grupului Interagro, în dubla sa calitate de producător de grâu şi îngrăşăminte.

Ioan Niculae agită prin aer o listă a tranzacţiilor din ultimele zile, în timp ce vorbeşte la telefon într-o engleză cu accent de Bucureşti, dar la fel de cursivă ca româna sa nativă. Încheie convorbirea cu un partener din Anglia şi citeşte relaxat cotaţiile internaţionale ale ureei, afişate pe ecranul unui laptop. Tocmai a vândut 6.000 de tone. „S-a scumpit iarăşi, nici nu mai am marfă până săptămâna viitoare“, spune omul de afaceri.

În vreme ce seceta din această vară a fost pentru mulţi o veste foarte proastă, pentru Niculae rămâne o dublă oportunitate. Preţul grâului a crescut cu 70% în ultimele trei luni, pe fondul caniculei şi lipsei ploilor care au decimat agricultura Rusiei. De precizat că anul trecut, Rusia era al treilea cel mai mare producător de grâu din lume. Peste Ocean, însă, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că Statele Unite se aşteaptă la o producţie mărită pentru 2010, iar fermierii investesc masiv în îngrăşăminte. Două situaţii care îl avantajează pe Niculae, atât din perspectiva producţiei de grâu, cât şi a celei de îngrăşăminte.

Dublă miză

„Scumpirea grâului este doar o părticică din creşterea noastră din acest an“, spune producătorul agricol a cărui avere este cotată de topul Forbes 500 Miliardari la 1,2 miliarde de euro. Iar Niculae vorbeşte în termeni de creştere, deşi se aşteaptă ca anul acesta să aibă o producţie de 97.000 de tone de grâu, sub targetul de 120.000 de tone. Dar la preţul actual al grâului, venitul aşteptat este mai mare decât cel pe care l-ar fi obţinut la cotaţia de acum două luni, chiar dacă ar fi avut o producţie maximă. De fapt, această scumpire vine ca o mană cerească pentru toţi producătorii din România, mai ales în condiţiile în care statul român nu a mai avut resurse pentru a plăti în acest an subvenţiile pentru agricultori. Un dezavantaj – Interagro a avut din această cauză un minus de 1,7 milioane de euro – pe care Niculae l-a uitat uşor dată fiind dinamica lucrurilor. Dimpotrivă, omul de afaceri a continuat să investească în echipamente performante pentru a-şi creşte eficienţa în exploatarea celor 50.000 de hectare de teren deţinute în proprietate, arendă sau concesiune. Este vorba de tractoare şi semănători de mare capacitate.

Fără să dea o dimensiune pentru „părticica“ din creşterea pe acest an, pe care o reprezintă aprecierea preţului la grâu, Niculae vorbeşte despre o revenire a veniturilor grupului de 20% faţă de anul trecut când Interagro a vândut de circa 700 milioane de euro. Asta după o prăbuşire cu 42% de-a lungul lui 2009. În termeni de profitabilitate, primele estimări indică pentru primele şase luni din anul în curs un beneficiu de 20 de milioane de euro.

În interviuri mai vechi, omul de afaceri spunea că agricultura reprezintă doar 20% din veniturile totale. Cu alte cuvinte, miza cea mare este la producţia de îngrăşăminte – fertilizatori, cum sunt denumite în limbaj de specialitate. Iar în această zonă – mai ales în privinţa îngrăşămintelor lichide precum ureea – perspectivele bune depăşesc graniţele lui 2010.

Potrivit unui raport publicat în 2009 de Asociaţia Internaţională a Industriei Fertilizatorilor, cererea globală de uree se va mări cu 17% până în 2013. O veste încurajatoare pentru Interagro, care exportă peste 85% din totalul producţiei sale. Aceste cifre i-au permis lui Ioan Niculae să îşi dedice mai mult timp unuia dintre proiectele care îl preocupă de mai mulţi ani: independenţa energetică. Crede că îşi va atinge obiectivul până la jumătatea anului viitor, când va pune în funcţiune cinci centrale electrice, după cea finalizată deja la Zimnicea. În acel moment, Interagro ar urma să producă 102 megawaţi/oră, ceea ce înseamnă că nu va mai trebui să cumpere niciun watt de energie electrică. Pentru acest proiect, care necesită investiţii de aproximativ 80 de milioane de euro doar în 2010, a obţinut şi finanţare bancară.

La limită

De ce atât de mulţi bani? Niculae spune că ar fi putut scăpa mai ieftin dacă Institutul de Studii şi Proiectări Energetice – monopolul pentru avizarea acestor sisteme – nu ar impune obligativitatea construirii unor fundaţii care să reziste „şi la bomba atomică“. De asemenea, investiţia sa în unităţile de generare a curentului electric ar putea fi – în opinia sa - şi mai profitabilă, dacă legislaţia ar fi pusă la punct. Se referă la o directivă europeană din 2004, care prevede o subvenţie pentru energia obţinută prin cogenerare (cum este, de exemplu, curentul electric generat de aburii produşi în combinatele chimice).

Legea a fost implementată în România din septembrie 2009, dar după aproape un an Guvernul încă nu a aprobat normele de aplicare. Iar subvenţia se lasă aşteptată. Omul de afaceri al cărui cartier general se află la Zimnicea este un vechi critic al autorităţilor, pentru că businessurile sale depind direct de deciziile administrative.

Nemulţumit de politica fiscală a Guvernului, a înfiinţat în Bulgaria compania Interagro Şiştov, unde intenţionează să-şi mute sediul social – o decizie care a atras criticile preşedintelui Traian Băsescu. Dar, indiferent de dificultăţi, Niculae spune că preferă să investească în continuare în producţie – pe de altă parte, nu-i plac speculaţiile. O opţiune uşor de înţeles, mai ales într-un an bun pentru el cum se anunţă 2010.   

Alte investiţii

În acest an, Ioan Niculae face mai multe achiziţii pentru companiile din grupul Interagro: importul din China al unor echipamente pentru serele de la Zimnicea, unde renunţă la flori pentru a creşte legume; importul din Turcia al unui laminor de ţeavă rectangulară; importul din Coreea de Sud al unei instalaţii de izolare a ţevilor cu polipropilenă (1,5 milioane euro).