Investiţii cu buchet de vechime

Investitorii cu fler au descoperit că vinul vechi este un plasament care rămâne... rece la tulburările economice. Citiţi în numărul 15 al revistei „Forbes România“, de astăzi la chioşcuri, cum plăcerea de a savura un vin bun şi o investiţie de mii de euro merg mână-n mână.

La 15 septembrie 2008, gigantul financiar Lehman Brothers îşi declara, oficial, falimentul, aducând mii de investitori pe culmile disperării.

La mai puţin de o săptămână de la eveniment, Hart Davis Hart - o casă de licitaţii din Chicago – încheia una dintre cele mai mari tranzacţii cu vinuri din istorie, vânzând câteva sute de sticle de vin la un preţ de aproape 11 milioane de dolari.

Printre achiziţiile de senzaţie se număra o ladă de Château Lafite din 1982, vândută în schimbul a 59.000 de dolari. Având în vedere că o ladă de vin poate avea până la 12 sticle, preţul minim plătit pentru o sticlă era ameţitor de mare: 5.000 de dolari.

Cumpărătorul nu era un miliardar excentric în căutare de lucruri scumpe şi nici un „connaisseur“ dispus să plătească oricât pentru a simţi buchetul unui vin vechi de peste 25 de ani.

Dimpotrivă, era un investitor versat, a cărui decizie nu avea nimic de-a face cu plăcerea vinului, ci cu simţul cifrelor. Iar aceste cifre, care au fost în ultimii zece ani de partea „licorii lui Bachus“, au trezit şi simţurile lui Marinel Burduja, prim-vicepreşedinte Raiffeisen Bank România, care are o colecţie de peste 8.500 de sticle de vin.

Bordeaux de... Segarcea

Despre licorile din pivniţă, bancherul vorbeşte aproape cu duioşia unui părinte: „Vinurile sunt ca nişte copii mici, trebuie să le asiguri un microclimat aparte şi să nu le deranjezi prea des, altfel le strici «creşterea»“.

Prin microclimat, Burduja înţelege o temperatură optimă, absenţa umezelii şi a luminii, precum şi un unghi de depozitare care să permită ca dopul să fie în permanenţă ud. Toate aceste criterii sunt respectate cu sfinţenie în crama sa. Absolut de înţeles, de vreme ce printre „copiii“ săi de suflet se află şi câteva rarităţi care ar stârni invidia oricărui colecţionar.

Sticle de vin de peste 60 de ani vechime, din colecţia personală a lui Stalin; vinuri din podgorii româneşti care au fost rase de pe faţa pământului, precum Proboca, din Moldova sau sticle din colecţia regală, cu însemnele coroanei şi cu nume care astăzi ar stârni zâmbetul: „Bordeaux de Segarcea“.

Ca şi în afaceri, ocaziile importante pot apărea de unde te aştepţi cel mai puţin. Astfel, într-o iarnă năprasnică din 2001, Burduja a plecat, la insistenţele unui prieten, să vadă o vinotecă descoperită într-un fost CAP de lângă Sibiu.

Deşi principalul imbold i l-a dat curiozitatea, descoperirea a fost extraordinară. „Am găsit sticle de vin făcute special pentru Gheorghe Gheorghiu Dej, care aveau eticheta pictată de mână, într-o caligrafie perfectă“, povesteşte Burduja.

Perla colecţiei lui Burduja este cu adevărat „o bucată de istorie“: o sticlă de vin de Porto din colecţia familiei regale spaniole, fabricată în doar două exemplare, în onoarea generalului Francisco Franco.

Una dintre sticle i-a fost oferită lui Franco însuşi de către Regele Juan Carlos. Cea de-a doua a fost inclusă în vinoteca regală, iar de acolo a ajuns – prin mâinile unui membru al familiei regale, despre care bancherul nu vrea să dea detalii! – în colecţia românului.

Vinul, ca activ profitabil

James Miles, consultant la „Bursa internaţională a vinurilor“ - Liv-ex, apreciază că vinul are capacitatea de a fi un activ profitabil „în principal datorită faptului că evoluţia sa nu este corelată cu cea a pieţelor financiare clasice“. Indicele Liv-ex, care urmăreşte 100 de vinuri cu potenţial investiţional, confirmă aprecierile lui Miles.

În lume există peste 20 de fonduri dedicate investiţiilor în vinuri vechi, toate înregistrând performanţe remarcabile în ultimii zece ani. Aceste fonduri cumpără vinuri „vintage“, le vând la un preţ mai mare, iar profitul îl reinvestesc tot în vinuri. Vintage Wine Fund, spre exemplu, şi-a crescut valoarea plasamentelor cu 85% în şapte ani de zile, iar Wine Growth Fund – care investeşte exclusiv în vinuri Bordeaux - a depăşit constant valoarea principalilor indici bursieri.

Mai puteţi citi în „Forbes România“

• Românul High-Tech. Răzvan Olosu a salvat de la închidere fabrica Nokia de la Bochum, transformând-o în propriul său business.

• Toate drumurile duc la Tbilisi. Banca Populară a Georgiei a fost doar începutul. Dinu Patriciu pregăteşte investiţii în media şi în imobiliare. Toate, în mica ţară din Caucaz.

• Lecţiile lui Ţiriac. Anul acesta, Ion Ţiriac fost silit să aducă ,,bani de-acasă” ca să-şi consolideze businessul. Totuşi, el crede că  viitorul aparţine oamenilor de afaceri care au învăţat lecţia recesiunii.

• Ia urma banilor inteligenţi. Portofoliile investitorilor sofisticaţi îţi aduc în atenţie acţiuni ,,exotice”.