De ce ne e frică de investitorii chinezi?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu toate că, oficial, investiţiile chinezilor sunt aplaudate la scenă deschisă în toată Europa, inclusiv în România, neoficial există multe nemulţumiri tacite. Evaziunea fiscală, munca la negru sau încălcarea standardelor de imigrare sunt trei dintre cauzele pentru care investiţiile chineze nu sunt tocmai bine primite.

La doar o zi după o inaugurare cu surle şi trâmbiţe la care a participat şi premierul Emil Boc, cartierul chinezesc (China Town) de la Afumaţi a fost „călcat" de autorităţile de control fiscal. Acestea au aplicat amenzi de 13.000 de euro deoarece comercianţii chinezi nu dădeau bon fiscal. România nu este, de altfel, singura ţară în care investitorii asiatici nu joacă după reguli.

În urmă cu doi ani, compania chineză COVEC câştiga licitaţia pentru construirea unei autostrăzi în Polonia, un proiect de un miliard de dolari. Chinezii au avut câştig de cauză pentru simplul fapt că şi-au asumat un cost de execuţie la doar jumătate din cel bugetat de oficialii polonezi - prin aducerea de forţă de muncă ieftină din China. După ce a finalizat jumătate din construcţie, COVEC s-a retras. Motivaţia oficială: creşterea preţului de materii prime şi materiale. În realitate, practicile investitorilor chinezi încălcau legislaţia muncii şi standardele de imigrare.

Taxe pe hârtie

În aceeaşi ordine de idei, la jumătatea lui mai, Uniunea Europeană a pus o taxă de import (între 4 şi 12%) pentru hârtia de calitate ridicată, adusă din China. Motivul? Producătorii de hârtie primesc subvenţii mascate din partea guvernului, ceea ce produce distorsiuni pe piaţă. Este o premieră europeană în materie de măsuri antidumping care sancţionează produsele subvenţionate mascat.

Beijingul a fost acuzat în repetate rânduri că oferă companiilor taxe reduse pentru utilizarea terenului şi a apei, preţuri mici la energie şi, mai ales, că oferă în mod preferenţial capitaluri companiilor deţinute de guvern.  Înainte de toate, China este acuzată că menţine yuanul la un nivel prea ridicat tocmai pentru a-şi păstra avantajul competitiv. Să fim bine înţeleşi: chinezii nu investesc cu forţa în Europa. În unele state ei sunt chemaţi pe post de salvatori. Ne referim, evident, la Grecia, Portugalia, Irlanda sau Spania. China este unul dintre cei mai importanţi cumpărători de obligaţiuni de stat şi, cum este deja supraexpusă pe America, se află în căutare de alternative în Europa.

Şi aici nu vorbim doar de investiţii în obligaţiuni, ci şi în companii. După ce producătorul de maşini Geely a cumpărat Volvo, un alt constructor auto suedez - aflat în dificultate - se străduie să găsească un investitor chinez.

În România, chinezii au investit în companii mici din zona comerţului cu amănuntul. Standurile din Europa, Dragonul Roşu şi, mai nou, China Town sunt exemple în acest sens.

Noul număr „Forbes România", de luni, 8 august, la chioșcuri. În el mai puteţi citi despre:

Click-uri și cărămizi. A fost odată, ca niciodată, o vreme când trei mari retaileri se băteau în oferte și credite doar cu buletinul pentru supremaţia pieţei de electro IT din România. Trei ani mai târziu, din epoca de glorie a triadei Altex-Domo-Flanco a rămas doar legenda și un model de business prea mic pentru era digitală în care consumatorul român pare să fie pregătit să pășească.

Durerile reindustri­alizării.Transformarea unui colos precum Sidex Galaţi, dintr-o citadelă a oţelului, aşa cum era alintat de propaganda socialistă, într-o citadelă a eficienţei este o provocare mai mare decât simpla ieşire din criză.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite