Crizele economice nu se scriu la indigo

Istoria se repetă? Vom trăi la indigo Marea Depresie a anilor ’30? Până la sfârşitul anului trecut, răspunsul ar fi fost afirmativ. Prezentul schimbă perspectiva.Lumea a învăţat din erorile făcute de liderii politici în timpul Marii Depresii. În actuala criză, măsurile luate la timp au rupt analogia cu trecutul.

Dacă ar fi să explicăm într-un singur cuvânt de ce Marea Depresie şi Actuala Criză nu sunt identice am putea spune simplu: Bernanke. Fostul profesor universitar de la Priceton şi-a dedicat cea mai mare parte a carierei academice studiului Marii Depresii. Guvernator încă din 2006, Ben Bernanke a intrat cu adevărat în istorie abia când a schimbat radical politica Rezervei Federale Americane reuşind să evite deflaţia şi căderea succesivă a instituţiilor financiare, loviturile de graţie care, în anii '30, au făcut ca recesiunea economică să se transforme în Marea Depresie. 

Desigur, în primii doi ani ai Actualei Crize, puteai jura că istoria se repetă. Cele două crize veneau după lungi perioade de creştere economică bazată pe consum. Atunci ca şi acum, criza a debutat cu panica bursieră şi falimente bancare, fiind urmată de scăderea producţiei industriale şi de creşterea şomajului. Acum, la jumătatea anului 2010, simţind efectele politicilor economice luate peste tot în lume, cele două crize nu mai par gemene.

În Actuala Criză, Statele Unite au pompat bani în economie, au evitat scăderea dramatică a preţurilor şi au încurajat comerţul internaţional. În timpul Marii Depresii, măsurile au fost cu totul altele, iar rezultatul a adâncit şi agravat atât de mult climatul economic global, încât a favorizat izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Încă de la jumătatea anului 1930, Statele Unite adoptau legea Smoot-Hawley care ridica tarifele vamale la produsele agricole şi la multe din cele industriale până la niveluri pe care istoria nu le mai înregistrase până atunci.

Legea a fost copiată de multe dintre statele lumii şi s-a tradus într-o politică de protecţionism economic la nivel global. În opinia profesorului de istorie Bogdan Murgescu, genul acesta de politici nu se poate repeta în Criza Actuală: „Ceea ce am învăţat cu toţii din Marea Depresie este că excesele naţionaliste duc omenirea într-o fundătură gravă".

ACELEAŞI GREŞELI

În timp ce pe plan global, liderii marilor puteri au învăţat din greşelile care au dus la Marea Depresie, în România situaţia e complet diferită. Atât Marea Criză din 1930, cât şi actuala recesiune au găsit România la fel de nepregătită, iar măsurile luate atunci şi acum de către autorităţile de la Bucureşti au adâncit şi mai mult scăderea economică. Fiscalitatea ridicată şi controlul excesiv al statului asupra relaţiilor economice externe a pus pe fugă capitalurile străine. Şi atunci, ca şi acum, statul a apelat la o serie de împrumuturi externe, ale căror efecte s-au dovedit a fi ineficiente.

AMENINŢAREA PERSISTĂ

În criza globală, un al doilea şoc economic nu este exclus cu desăvârşire. Acesta ar putea veni, cel mai probabil, din Europa, pentru că aici s-a acţionat prin măsuri de austeritate. Dacă va veni un al doilea val al crizei, se va întâmpla până la finele acestui an, pentru că măsurile de austeritate îşi vor produce rapid efectele, oricare vor fi acestea. Abia atunci vom şti cu siguranţă cât de mult Actuala Criză seamănă, sau nu, cu Marea Depresie.

Atunci şi acum

Mărturia lui Mihail Manoilescu - economist şi ministru de Externe în 1940 - demonstrează cât de mici sunt diferenţele între România anilor '30 şi cea de acum: „Dacă, printr-o minune, România să va curăţa de toate păcatele clasei politice şi dacă s-ar dezbăra de egoism, intrigă şi corupţie, chiar şi atunci, ţara tot n-ar putea merge bine dacă oamenii noştri publici nu s-ar lepăda şi de neseriozitate".

Mai puteţi citi în numărul 37 al revistei „Forbes România":

Franciza, o afacere greu de pornit. Adrian Gheorghe vânează investitori locali dispuşi să parieze pe reţete verificate în străinătate. Şansele de a-i găsi scad odată cu adâncirea recesiunii.

Top 10 cele mai căutate paradisuri fiscale. Dacă eşti în căutarea unui loc în care să-ţi păstrezi banii în siguranţă sau să-ţi înregistrezi afacerile fără mari bătăi de cap, Forbes.com îţi pune la dispoziţie un clasament al celor mai bune state care îţi oferă un maximum de discreţie şi taxe mici. Sunt veritabile „paradisuri" pentru oamenii cu averi considerabile, în care totul se rezolvă fără întrebări suplimentare şi fără crize de nervi.

Afacerea StarCraft. Jocurile pe calculator sunt, în egală măsură, un drog pentru consumatori şi o mină de aur pentru in­ves­titori. Succesul fenomenului StarCraft se clădeşte pe pasiune, moarte şi profit.