Atenţie mărită la companiile mici!

Pe măsură ce economia îşi revine, investitorii de retail caută randamente spectaculoase la emitenţii de talie mică şi medie. Deocamdată, au reuşit să „bată“ indicii pieţelor principale. Află care sunt plusurile şi minusurile societăţilor cu o capitalizare redusă de pe piaţa românească de capital. A apus vremea vedetelor bursiere?

De şase ani, de când se ştie investitor pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB), Marian Racoviţă (30 de ani) nu-şi aminteşte să fi fost atât de dornic de randamente mari pe termen scurt. Urmărin­du-i discursul grăbit şi gesturile repezi, nici n-ai putea crede altceva despre tânărul care, la începutul crizei financiare, avea în cont aproape 20.000 de euro.

Totuşi, în urmă cu numai trei ani, pe când bursa românească încă nu dădea semne de declin, trei sferturi din companiile atent selectate de către investitor făceau parte din „prima ligă" a pieţei de capital, cea care, pe lângă o lichiditate confortabilă în caz de exit, asigura şi profituri liniştitoare. Acum, însă, 80% din portofoliu poartă amprenta pieţei Rasdaq. „Nu mai am răbdare pentru creşteri «aşezate»", îşi explică Racoviţă, simplu, alegerea făcută chiar după minimele istorice din primăvara lui 2009.

PE TERMEN SCURT

Pe BVB, pedala creşterilor a fost apăsată în ultimele două luni. Perspectiva amânării pragului de deţinere la Societăţile de Investiţii Financiare (SIF) şi pauza luată de acţiunile lichide după goana ameţitoare de anul trecut (cu un +61,6% pentru indicele BET) au generat o „migrare" parţială a lichidităţilor către companiile cu o capitalizare mică.

Acum, în primăvara lui 2010, randamentele ameţitoare au revenit la cele din anii 2006-2007, când Rasdaq devenise o adevărată fabrică de milionari, iar investitorii îşi fac calculele cu lăcomie. Condmag Braşov (+500%), Dafora Mediaş (+350%), Armax Gaz Mediaş (330%), Compa Sibiu (+450%), Impact Bucureşti (+300%) sunt numai câteva dintre creşterile ameţitoare care i-au animat, în ultimele 12 luni (dar mai vizibil în ultimele săptămâni), în special pe investitorii care au ţintit maximizarea profitului într-un interval extrem de scurt.

„Sunt acţiuni cu o lichiditate medie mult sub nivelul pieţei, precum şi societăţi care au marcat în perioada 2007-2009 căderi de peste 90%", atrage atenţia Adrian Lupşan, analist al Intercapital Invest. Dacă în 2007 avea loc închiderea unui lung ciclu de creştere pentru acţiunile lichide tranzacţionate la multipli fundamentali ridicaţi, generând isteria companiilor de pe Rasdaq în lipsa altor oportunităţi, acum, aprecierile companiilor din plan secund vin după corecţii severe.

În plus, cazurile particulare ale emitenţilor de dimensiuni mici care au reuşit să ajungă în prim-plan nu sunt foarte multe. Acest fapt este reflectat şi de ponderea însumată a companiilor importante (SIF, BRD, TLV, SNP, RRC, TEL) în total tranzacţii: 61,2% (2008), 74,3% (2009), 71,4% (primele trei luni din 2010). În ultimul an, ponderea acţiunilor blue-chip a fost de 73,9%. „Scăderea uşoară a ponderii tranzacţiilor cu emitenţi mari la începutul lui 2010 comparativ cu anul trecut poate da speranţe într-o revenire a situaţiei din 2007 şi 2008. Dar nu cred că acest lucru ar putea avea loc într-o perioadă mai mică de un an", este de părere Marius Pandele, analist-şef al Tradeville.

CU MODERAŢIE

Investitorul Marian Racoviţă nu are de gând să aştepte generalizarea acestui trend. Nu scapă niciun prilej pentru a-şi îmbunătăţi performanţele portofoliului său ajustat de criză la aproape 5.000 de euro. Jonglează între cinci companii mici (Romcarbon, Comnord, SCT Bucureşti, Bucur Obor şi Foraj Sonde Videle) şi deja a depăşit, de la începutul acestui an, creşterile înregistrate de principalii indici ai BVB.

Şi pe marile burse, companiile mici, marginalizate din cauza faptului că nu deţin suficiente resurse care să le ajute să facă faţă recesiunii, sunt considerate mai agile când mediul de business se pune pe picioare. De pildă, barometrul cel mai popular al „small caps" pe pieţele americane, indicele Russell 2000, reflectă o apreciere de 9,15% în primele patru luni din 2010, comparativ cu indicele S&P 500, care a urcat cu 7%.

Totuşi, micii investitori de pe piaţa românească nu-şi joacă toate cărţile pe small caps pe termen lung. „Sunt pregătit să reintru în forţă în orice moment pe companii mari. Dar nu la preţurile de acum", recunoaşte Marian Racoviţă.

CÂTEVA MINUSURI

Lichiditatea redusă, dependenţa de un număr restrâns de clienţi, rezultate în scădere, diferenţa mare în piaţă între preţurile de cumpărare şi cele de vânzare sunt numai câteva dintre problemele punctuale de care investitorii trebuie să ţină cont când aleg companii mici.

Mai puteţi citi în numărul 29 al revistei „Forbes România":

România doar pe termen scurt.  Românii, de la cei din guvern până la cei din mediul de afaceri și de-acolo la oamenii obișnuiţi, nu au strategii pe termen lung. Este o formulă repetată atât de mult încât a diminuat chiar șansele ca românii să realizeze cât de sinucigaşă este lipsa lor de strategie.

HP vrea totul. Mark Hurd a scos un profit gras de pe urma companiei. A­­cum vrea să bată con­­cu­­­­renţii de la IBM, Cisco și ceilalţi.

Pe ritmuri de hard rock. Denise Săndulescu, managerul companiei D&D East Entertainment, mizează toţi banii pe hard rock, ţintind primul loc în topul organizatorilor de concerte din România. O încercare grea.

Pericolul TVA. Dacă guvernul nu reuşeşte să scadă cheltuielile bugetare, majorarea taxelor este inevitabilă, contrar asigurărilor date de guvernanţi.