Afaceri care nu ar trebui să meargă

Afaceri care nu ar trebui să meargă

Descoperă, în numărul 13 al revistei „Forbes România“, poveştile a zece antreprenori care au făcut avere vânzând pixeli, pietre sau oase de plastic. Americanul Ken Ahroni a devenit multimilionar în dolari vânzând oase de plastic celor dornici să atragă norocul de partea lor.

Într-o dimineaţă, americanul Ken Ahroni se trezeşte la ora 7, îşi bea tacticos cafeaua, după care îşi ia servieta şi se opreşte la prima bancă ce îi iese în cale. Ahroni scoate un dosar cu un plan de afaceri, explicat amănunţit, şi îl aşază în faţa ofiţerului de credite, un tânăr care abia dacă are 25 de ani.

Puştiul citeşte atent prima pagină, apoi se afundă în scaun şi îl priveşte suspicios: „Este cumva o glumă?“. „Chiar deloc, tinere“, răspunde Ahroni. „Ai în faţa ta un bărbat care se va îmbogăţi producând oase de plastic“. Stop-cadru! Dacă vi se pare o scenă dintr-o comedie americană, vă înşelaţi! În 2004, Ken Ahroni chiar s-a dus la o bancă, chitit să obţină un credit pentru o fabrică de iadeşuri – celebrele oase în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, pe care, dacă le rupi, ţi se îndeplineşte, chipurile, o dorinţă!.

N-a obţinut creditul, dar nici nu a renunţat la idee. În prezent, după cinci ani, Ken Ahroni deţine în SUA nu una, ci două fabrici de iadeşuri de plastic, care îi aduc venituri anuale de un milion de dolari. Cine ar cumpăra un iadeş de plastic?  Răspunsul: peste două milioane de americani în fiecare an, adică 5.000 pe zi. Lui Ken Ahroni i-a venit ideea businessului cu iadeşuri în 2004, cu ocazia Zilei Recunoştinţei (Thanksgiving), sărbătoare americană tradiţională care implică întotdeauna gătirea unui curcan.

Profituri „cu noroc“

Văzând că în familia sa era „bătaie“ pentru cine să rupă osciorul cu pricina, Ahroni s-a gândit să-i facă fericiţi pe toţi americanii care, având familii numeroase, nu au apucat să beneficieze de „osul cu noroc“ la masa de Thanksgiving. Folosind drept model chiar osul mult disputat, Ahroni a creat o simulare pe calculator şi a lucrat, timp de câteva luni, la prototip. „Trebuia să arate la fel ca un os adevărat, să se rupă în mod aleatoriu, la fel ca un os adevărat şi să scoată acelaşi sunet“, îşi aminteşte el. Restul este, cum ar spune americanii, istorie.

În prezent, compania lui Ahroni – Lucky Break

Wishbone Corp. – comercializează pachete de iadeşuri, de la varianta cea mai ieftină: „patru bucăţi la 3,99 dolari“ până la pachetul special de „400 de bucăţi la 195,99 dolari“. Pe lângă veniturile anuale consistente, compania a câştigat, în 2008, un proces împotriva lanţului de magazine Sears, care copiase ideea şi o folosise în propria campanie de Ziua Recunoştinţei.

Justiţia americană i-a dat dreptate lui Ahroni, iar conturile „Regelui iadeşurilor“ s-au umflat, cât ai rupe un... iadeş, cu... 1,7 milioane de dolari. Ahroni nu garantează, însă, că oasele sale de plastic vor şi îndeplini dorinţele arzătoare ale cumpărătorilor. Fiecare pachet poartă o etichetă explicită: „Compania nu garantează în niciun fel că produsul nostru vă va îndeplini dorinţele. Dar este foarte posibil să o facă“.

DE LA PETROL LA GLOBURI

Până în anul 2000, David Simpson, 48 de ani, era un om de afaceri rigid, cu principii clare de business, care făcea afaceri în domeniul petrolier. Cine şi-ar fi imaginat că acest tip „greu“ va abandona afacerile cu petrol pentru a prinde duhurile rele din America în globuri de sticlă colorate? Simpson a cunoscut-o pe Violeta Ştefănescu, 30 de ani, care deţinea o sticlărie în comuna prahoveană Păuleşti. De la ea a cumpărat câteva globuri pentru Pomul de Crăciun, pe care să le ofere cadou prietenilor din America. Sferele de sticlă „handmade in Romania“ au făcut senzaţie în Ohio, iar Simpson şi-a dat seama că se află în faţa unei idei de milioane.

Americanii au obiceiul să-şi agaţe pe terasele caselor globuri de sticlă care au rolul de a îndepărta spiritele rele şi de a atrage norocul. Câteva luni mai târziu, americanul renunţa la afacerea sa cu petrol şi comanda la sticlăria Violetei 50.000 de globuri, plătind 80.000 de dolari. Sticla colorată de la Păuleşti s-a vândut ca pâinea caldă, iar firma lui Simpson şi-a dublat suma investită, în doar două săptămâni.

„De nouă ani de zile, vând, în fiecare lună, câte 50.000 de «globuri pentru vrăjitoare» şi afacerea continuă să meargă la fel de bine“, spune Violeta. Ce l-a determinat pe Simpson să renunţe la afacerile sale şi să vândă globuri de sticlă? „Americanii cumpără orice“, crede cu tărie antreprenorul.

Profituri consistente din pixeli, pietre şi secrete

CĂLUGĂRUL CEO. Opt călugări dintr-o mănăstire cisterciană din SUA au pornit, în 2002, un business care consta în reumplerea cu tuş a cartuşurilor de imprimantă. În prezent, cei opt au 200-300 de comenzi pe zi, iar vânzările au crescut, din 2002 încoace, de la 2.000 la... cinci milioane de dolari!

Printre clienţii fideli se numără şcoli, persoane fizice sau chiar coloşi de talia Morgan Stanley. Iniţiatorul ideii, Bernard McCoy, este călugăr şi... CEO al organizaţiei, ale cărei venituri, după scăderea cheltuielilor curente ale mănăstirii, se duc spre cauze nobile, precum orfelinate din Tibet şi activităţi pentru copiii cu dizabilităţi sau infectaţi cu HIV.

OCHELARI DE CÂINE

. Cine s-ar fi gândit că poţi deveni milionar vânzând ochelari de soare... pentru câini? Dacă ai fi american, i-ai vedea zilnic pe cei doi inventatori - Ken şi Roni di Lullo - în reclame şi emisiuni, de la ştirile CNN la celebra emisiune „Good Morning America“. O pereche de ochelari costă 22 de dolari şi, lăsând deoparte starurile precum – Paris Hilton – care şi-au dotat patrupezii cu protecţie UV, clienţii au depăşit deja graniţele SUA. Produsele Doggles, incluzând, mai nou, chiar şi veste canine pentru înot, se vând în peste 200 de magazine din întreaga lume.

MAIMUŢOI PENTRU ANTENĂ. Te-ai gândit vreodată că antena radio de pe maşina ta arată... banal? De ce să nu o decorezi cu o faţă zâmbitoare, cu o inimioară sau chiar cu chipul soţiei? Jason Wall a speculat, în 1998, dorinţa americanilor de a ieşi din tipare şi a lansat Antenna-Balls, companie care comercializează decoraţiuni pentru antene. În 2009, Wall este multimilionar în dolari.

PIETRE DE COMPANIE.

Gary Dahl a avut, în 1975, o iniţiativă pe care revista americană „Newsweek“ a numit-o „cea mai ridicolă idee de marketing de succes din lume“. Acesta a vândut 5 milioane de... pietre dintre cele mai banale, care costau mai puţin de un penny/bucată, la preţuri de aproape patru dolari/bucată. Obiectul succesului s-a numit „Pet Rock“ - piatra... de companie - pentru cei care nu-şi pot asuma responsabilitatea creşterii unui animăluţ de casă.

Pet Rock-ul a devenit, în aproape 35 de ani, un adevărat simbol american, lansând inclusiv expresii ce persistă în folclorul yankeilor. Dacă vrei să insulţi un bărbat, spune-i că este la fel de atractiv ca un... Pet Rock. De pe urma ridicolului obiect, Dahl a câştigat aproape 15 milioane de dolari... doar în primele şase luni de la lansarea afacerii, asigurându-şi un capitol în cultura americană de business.

PIXELI DE VÂNZARE. Britanicul Andrew Tew a licitat o pagină de internet pentru care plătise doar 50 de dolari cu suma de... un dolar pentru fiecare pixel. Scopul final era plata studiilor sale universitare, iar, într-un singur an, Tew a găsit atât companii, cât şi persoane dornice să-i susţină visul, devenind mai bogat cu aproape un milion de dolari.

PUBLICĂ-ŢI SECRETUL. Încă sărbătoreşti, în fiecare an, ziua de naştere a persoanei care te-a părăsit în urmă cu 20 de ani? Când avionul în care te afli traversează o zonă de turbulenţe nu te poţi linişti decât dacă revezi, în minte, câteva scene din „Sunetul Muzicii“?

Toate aceste mărunţişuri care ar părea lipsite de importanţă pentru cei din jur reprezintă... materia primă pentru businessul lui Frank Warren, creatorul blogului Post Secret. Scrie-ţi secretul - indiferent cât ar fi de şocant sau de dramatic! - pe o carte poştală, expediaz-o pe adresa lui Warren şi aceasta va apărea, anonimă, pe blogul Post Secret. Din 2004, proiectul s-a transformat într-o serie de cărţi de mare succes, fiecare reprezentând o „culegere de secrete“ trimise de americani.

HAINE PENTRU GÂŞTE DE PIATRĂ.

Orice american dornic să-şi îmbrace gâsca de piatră din grădină - demnă urmaşă a piticilor de grădină de pe vremuri - o poate face fără probleme. Pentru Cindy Schultz, designer în cadrul companiei americane Dress My Goose, colecţiile de haine pentru gâştele de piatră din grădină se creează pe bandă rulantă şi se vând ca pâinea caldă: primăvară-vară, toamnă-iarnă, plus ediţii speciale de Haloween, Ziua Recunoştinţei sau 4 iulie.

Asta ca să nu mai vorbim despre cele destinate proprietarilor cu imaginaţie bogată: costume de epocă, ţinute hawaiene sau chiar costume de... majoretă, toate pentru „penajul“ gâştelor de piatră din grădină.

Business profitabil... în bătaia fluturelui

Nu doar americanii apreciază produsele ieşite din comun. Irina Predescu, o tânără de 23 de ani, este convinsă că, şi în România, o idee originală, fie şi trăsnită, se poate transforma într-un business de succes. În 2007, la vârsta de 19 ani, Irina, studentă la Drept şi la Ştiinţe Politice, s-a apucat de... crescut fluturi, împreună cu un partener din Baia Mare. Nu pentru a-i pune la insectar, ci pentru a-i elibera la nunţi, în locul clasicilor porumbei albi.

Irina Predescu vinde, de trei ani de zile, fluturi pentru nunţile românilor  Foto: Sorin Stana

Ideea a venit tot din America, de la Jose şi Karen Muñiz, care au reuşit să aibă o cifră de afaceri de un milion de dolari cu acelaşi business. A pornit afacerea cu un capital de 1.000 de euro, bani împrumutaţi de la părinţi. În prezent, studenta poate obţine până la 2.000 de euro de la o singură nuntă, pentru 1.000 de fluturi, eliberaţi spre deliciul audienţei. Fluturii sunt puşi în plicuri şi li se dă drumul la tot soiul de petreceri private (nunţi şi botezuri) şi, mai nou, la evenimente corporatiste.
Finanţare

Tudor Ciumara, consultant la Carbon Consult, afirmă că, atât timp cât există o piaţă de desfacere, orice idee - oricât de nebunească - ar trebui să aibă o şansă de finanţare. Cu toate acestea, majoritatea milionarilor care au visat la afaceri cu pietre sau fluturi au pornit la drum cu banii lor.