China: scade numărul studenţilor

Scăderea din acest an a numărului candidaţilor la concursul de admitere în universităţi prevesteşte o lipsă serioasă de mână de lucru în 2020.

Anul acesta, numărul tinerilor chinezi candidaţi la concursul naţional de intrare la universitate a scăzut semnificativ faţă de anii precedenţi, fapt ce constituie un indicator al problemelor sociale cu care societatea chineză se confruntă pe timp de criză. La 8 iunie, 10,2 milioane de tineri au trecut probele examenului „gaokao“, concursul naţional de admitere în instituţii de învăţământ superior, cu 840.000 mai puţini în raport cu 2008.

Cifrele oferite de Ministerul Educaţiei, comentate pe larg de presa chineză, reflectă acuitatea problemei demografice din China. Politica planningului familial pusă în practică la sfârşitul anilor ’70 a făcut ca rata natalităţii să scadă cu 1,5 copii pe familie, ceea ce nu permite „întinerirea“ societăţii chinezeşti. Scăderea din acest an a numărului candidaţilor la concursul de admitere în facultăţi prevesteşte, în consecinţă, o lipsă serioasă de mână de lucru în 2020, care se va transforma într-o adevărată penurie începând cu 2030.

Această părere este împărtăşită şi de Jiang Gang, directorul Departamentului Studenţilor din Ministerul Educaţiei. El respinge opinia destul de răspândită conform căreia dificultatea de a găsi un loc de muncă în contextul economic actual – şase milioane de laureaţi sunt în căutarea unui job la sfârşitul acestui an universitar – s-ar afla, de fapt, la originea diminuării numărului de tineri care renunţă la studii superioare.

Situaţia demografică nu explică în totalitate acest fenomen, este de părere, pe de altă parte, scriitorul Xia Yucai. Costul crescut al cheltuielilor de şcolarizare nu îi demoralizează doar pe copiii proveniţi din familii sărace, ci şi pe cei care au parte de un trai cotidian cât de cât decent. Cheltuielile pentru studiile universitare au crescut de 25 de ori, din 1989 încoace, ajungând la 5.000 de yuani (aproximativ 500 de euro), sumă prohibitivă pentru majoritatea familiilor chineze.

Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în 2008, venitul mediu anual pentru un chinez din mediu rural era de 4.761 de yuani. Dacă nivelul cheltuielilor de şcolarizare din universităţi rămâne ridicat, atunci prăpastia între bogaţi şi săraci se va adânci, iar numărul candidaţilor pentru instituţiile de învăţământ superior va continua să scadă în mod semnificativ. Universitatea riscă să rămână un domeniu rezervat în exclusivitate bogaţilor.

Renunţarea la examenul de admitere în facultăţi mai poate însemna şi că tinerii chinezi se orientează, pragmatic, către şcoli profesionale, sperând – pe bună dreptate - în găsirea unui loc sigur de muncă în domeniul serviciilor.