Adevarul.ro

În încercarea de a uita de propriile griji, românii urmăresc cu nesaţ chiar şi cele mai ridicole producţii TV care oferă un simulacru de „viaţă reală“. Mimetismul şi derizoriul sunt coordonatele în care se înscriu cele mai multe reality-show-uri difuzate de televiziunile româneşti.

Reality-show-urile ocupă un spaţiu generos, fie că este vorba de posturi TV cu dare de mână, care îşi permit să acopere costuri mai ridicate ale formatelor adaptate sau inventate, fie de cele care, cu minime cheltuieli, măsluiesc realităţi pentru a le servi românilor drept cazuri autentice.

Alaiul de soacre războinice şi nurori defensive, taţi suspicioşi, fiice obraznice, cupluri adulterine, copii răzgâiaţi şi bone împăciuitoare îi ţin pe oameni în faţa micului ecran mai ceva ca ştirile de la ora 5.00. Iar concurenţa între televiziuni este acerbă. Nici nu a început bine emisiunea tip „reality" „Aş vrea eu!", de la Pro TV, că a urmat Kanal D cu „Tătici cu lipici", un show în care se perpetuează, în coordonate româneşti, odiseea din comedia devenită clasică „Doamna Doubtfire" (1993).

Chiar dacă sunt la ani-lumină de Robin Williams, protagonistul acestui film, ca putere de seducţie actoricească, taţii din acest show vor trece prin încercări similare măcar atunci când e vorba despre machiaj, epilat şi „transformat" din femeie în bărbat. Şi, pentru că suntem în zona reality-show-urilor inspirate de filme, ar mai fi de amintit „Fermier caut nevastă" (Prima TV), prezentat de Luana Ibacka şi care ne duce cu gândul la aventurile personajului interpretat de Medeea Marinescu în „Vă găsesc fermecător"/„Je vous trouve tres beau".

Andreea Marin, pe post de poştăriţă la „Aş vrea eu!“

„Matrimonial TV"

Un alt tip de reality-show care se răspândeşte viral în posturile TV este cel care pretinde că-i ajută pe oameni să-şi găsească perechea. Altfel spus, reality-show-urile „codoaşe". Abia a început unul la Kanal D, „Te vreau lângă mine", că imediat s-a anunţat altul la Prima TV, prezentat de Andreea Raicu. În ambele emisiuni, „partenerii" se cunosc pe îndelete, dar fără să se vadă. Dacă la Kanal D concurenţii trebuie să aibă auzul ascuţit, la Prima TV, potenţialii iubiţi se vor „pipăi" pe întuneric pentru a se edifica cum stă treaba cu consortul/consoarta.

„Mimetismul în televiziune, când este vorba despre astfel de emisiuni, e atât de mare încât dacă te uiţi la una, ai impresia că le vezi pe toate celelalte", spune sociologul Alfred Bulai. Tot despre mimetism este vorba şi atunci când reality-show-urile sunt formate preluate de afară fără însă a fi adaptate spaţiului nostru cultural şi social. Astfel se explică, în opinia sociologului, eşecul unor emisiuni care au succes în străinătate.

„«Big Brother», «Vrei să fii miliardar?», «Lanţul slăbiciunilor» s-au dovedit a fi un fiasco la noi tocmai pentru că au fost pur şi simplu traduse, fără a se ţine cont de realităţile româneşti. Când alegi personajele într-un astfel de produs, trebuie să o faci după anumite criterii. Astfel de emisiuni trebuie făcute de profesionişti. Altfel, o să fii surprins, ca producător, că fata face sex după trei zile de la momentul intrării în casă, deşi nu aşa trebuia să se dezvolte show-ul, sau că băiatul cedează nervos în doar două zile!", adaugă Alfred Bulai.

Un show „rătăcit"

Cel mai recent insucces al al unui format străin preluat de o televiziune din România este „Rătăciţi în Panama" (Kanal D), prezentat de Andrei Gheorghe. Eşecul este cu atât mai răsunător cu cât cheltuielile şi desfăşurarea de forţe au fost uriaşe, întrecând orice astfel de efort făcut în România pentru producţiile de gen: o investiţie de două milioane de euro. Lansarea show-ului a însemnat şi recordul de audienţă al concursului - 1,4 rating în mediul urban (168 000 de telespectatori). „Rătăciţi în Panama" a fost devansat cu mult de „Noră pentru mama", reality-show-ul de la Kanal D, cu cele mai mari ratinguri pe piaţa românească şi locomotiva postului turcesc.

În februarie 2010, de exemplu, „Noră pentru mama" înregistra un un vârf de 2,5 puncte de rating, pe segmentul all urban (conform GFK). De unde deducem că veşnica luptă dintre soacre şi nurori, precum şi idilele care se nasc şi mor cu repeziciune în astfel de case cu pereţii „de sticlă" au mai mare lipici la publicul românesc decât tentativele de supravieţuire în sălbăticie şi atitudinea sfidător-glacială a unui prezentator-arbitru.

Ernest îi demască pe trădătorii în dragoste

Evadare din cotidian

Nu mai este un secret pentru nimeni că personajele care apar sau apăreau în emisiuni precum „Trădaţi în dragoste", „Test de fidelitate", „Iubire interzisă" sau „Fata lui tata" sunt actori de ocazie, iar scenariile, posibile sau inspirate din realitate. Adesea, dialogurile depăşesc cu mult limita bunului-simţ şi nu de puţine ori spectatorii asistă la bătăi, injurii şi scene de sexualitate explicită. Cu toate acestea, oamenii se uită în continuare la reality-show-uri şi acceptă această convenţie tacită: tu fă-te că ne crezi, noi ne facem că ne scoatem ochii. Totuşi, prin ce seduc reality-show-urile când seduc? Şi de ce, în ciuda faptului că unele sunt catalogate drept „odioase", oamenii continuă să le consume?

„Motivaţia diferă de la individ la individ. Filmele şi-au pierdut un pic din magia acelui spaţiu propice evadării. Apăsaţi de greutăţile sau rutina cotidianului, oamenii resimt nevoia unei «realităţi» televizate. Unii doresc să uite de singurătate, de lipsa satisfacţiei sau a acţiunii din propria lor viaţă, iar alţii, sătui de propriul «circ», îşi doresc să vadă că se poate mai rău sau că asemenea lucruri li se întâmplă şi altora. Este o formă de evadare, însă nu prin sublimare, cum se întâmplă în cazul telenovelelor, ci prin «realităţi» paralele, în faţa cărora se erijează în spectatori pasivi sau activi, judecători, observatori imparţiali sau părtinitori", explică psihologul Jeni Chiriac.

Forumul sufletelor-pereche

De remarcat este faptul că forumurile de discuţii pe tema reality-show-urilor cu tentă matrimonială se transformă în adevărate locuri de întâlniri cu potenţial romantic. „Luana, te rog, imi doresc foarte mult sa-l cunosc pe Mihai Don, mi-a placut foarte tare, m-am înscris şi eu la emisiune, dar nu am primit nimic inapoi! Te rog frumos, ajuta-mă sa iau legătura cu el!", scrie una dintre semnatarele unui mesaj pentru emisiunea „Fermier caut nevastă". Şi e doar un exemplu în care viaţa reală se amestecă, în mod ciudat, cu cea de la televizor.

Realitate pe muchie de cuţit

Ligia Maria Hoka, înainte (stânga) şi după show

Clujeanca Ligia Maria Hoka, în vârstă de 39 de ani, este protagonista uneia dintre cele mai spectaculoase transformări din show-ul „Frumuseţe pe muchie de cuţit" de la Pro TV. „Sunt oribilă", sunt într-un hal fără de hal!", spune în materialul de prezentare femeia care a devenit de nerecunoscut după ce a încăput pe mâna stiliştilor.