Adevarul.ro

După ani de presă, mulţi ziarişti au decis să se îndrepte spre domeniul comunicării. Tot mai mulţi jurnalişti renunţă la redacţii şi se retrag în birourile corporaţiilor. Motivele sunt asemănătoare, la fel ca şi modul în care văd acum presa din România.

Am găsit-o pe Mona Nicolici într-un birou cald dintr-o clădire de sticlă, unde creează campanii de responsabilitate socială pentru compania Petrom. A renunţat la televiziune şi a ales o direcţie total diferită, intrând într-o campanie electorală, iar apoi consilier în administraţia locală şi angajat în Ministerul Economiei pe partea de comunicare. Acum lucrează într-o companie petrolieră.

O decizie dificilă

Schimbarea de macaz a fost o decizie grea, „pe care orice ziarist o ia doar dacă este constrâns cu adevărat". Deşi nu mai are „acea independenţă a muncii de jurnalist, care îţi dă aripi", Mona Nicolici a avut multe de câştigat.

Acum se „joacă de-a jurnalistul" când lucrează la campanile Petrom despre care mi-a vorbit cu mândrie: „Mă enervez când oamenii din jurul meu nu ştiu să pună acele întrebări care trebuie să obţină acele răspunsuri şi îmbrac de cele mai multe ori haina de jurnalist, şi fac eu interviul. E ca un concert frumos pe care îl vezi după o muncă grea."

„Observatorul", jurnalul de ştiri al postului Antena 1, pe care l-a prezentat ani întregi, i-a rămas la inimă. Au fost mulţi ani în care se trezea noaptea şi i se făcea dor de studioul de emisie.  „Mi-e dor de starea magică pe care o ai în momentul în care intri în direct. Este o stare de emoţie, de teamă, de sentimente amestecate care mie îmi dadeau aripi. Eram altcineva. Era o stare de energie pe care nu am mai regăsit-o niciunde, nicicând."

Ar vrea să fie altfel lumea presei ca să se poată întoarce.  „Presa nu mai serveşte publicului ei, de foarte multe ori e condusă de alte interese pe care şi le asumă organic. Nu mai merge figura cu «asta cere publicul». Oamenii s-au săturat de scandaluri, crime, rău."
Acum simte că are mai multă putere şi că face lucruri folositoare . „Este sentimentul că faci ceva şi laşi ceva în urmă. Este ceva extraordinar să vezi oamenii că se bucură."

Dacă s-ar întoarce în media, ar face o dezbatere pe subiecte de interes public şi, poate, o emisiune în genul Oprah. „Îmi place să găsesc povestea din spatele oamenilor şi să găsesc soluţii, pentru că inspiră." Când mă conducea spre lift, telefonul Monei Nicolici a început să sune:„E Flori, de la machiaj", cea care o pregătea pentru emisiunile live. Ţine şi acum legătura cu ea. Este una dintre persoanele care nu o lasă să uite de televiziune.

Dezamăgit de televiziune

După 15 ani de jurnale televizate Radu Coşarcă era dezamăgit de nivelul la care ajunsese televiziunea. O perioadă în care a fost consultant de comunicare, iar acum este directorul relaţiilor externe al companiei Enel: coordonează comunicarea internă, comunicarea externă şi relaţiile instituţionale. „Eşti de partea celor intervievaţi şi îi sfătuieşti cum să împacheteze cât mai bine mesajele pe care le au de comunicat. Capeţi un tablou mare, iar tu eşti în poziţia unui strateg militar care se află pe o culme de deal şi îşi poziţionează detaşamentele." 

De ce pleacă ziariştii din presă? „Pleci pentru că îţi dovedeşti că poţi face altceva, uneori poate dezamăgeşte domeniul în care funcţionai". Radu Coşarcă îşi aminteşte de „atmosfera de început de lume" din anii '90: „Când prezentam ştirile TVR în '90, la ora când începea emisiunea se goleau străzile, era singura sursă de informare. Responsabilitatea pe care o simţeam atunci le lipseşte astăzi multora dintre colegii mei."

Este dezamăgit de presa din România şi „orice comparaţie dintre emisiunile de ştiri de la noi şi cele din occident este nulă şi neavenită. Emisiunile din Occident vorbesc despre ce se întâmplă cu adevărat în lume, iar ale noastre despre faptul divers, despre infracţionalitatea măruntă, fără context şi cel mai mic învăţământ pentru cititor."

I se face dor de jurnalism atunci când lucrează pentru anumite publicaţii interne, când face mici şedinţe de redacţie. Dacă s-ar întoarce în media, ar face din „aparent plictisitoarele întâmplări ale realităţii momente fascinante, care să îl ajute pe consumator să îşi formeze părerea." L-am lăsat pe Radu Coşarcă alături de revistele „The Economist" şi „Time", ce se aflau pe masă, şi pe care, „dacă le răsfoieşti, ai impresia că sunt parte a unui gen care nu a fost încă inventat în România."

Un nou început

Iulian Bortoş a plecat din presă în mai anul acesta, după ce şapte ani a fost redactor-şef la „Capital". Acum înţelege nevoile unui jurnalist, limitările şi aşteptările lui şi se bucură că a ieşit din „zona de turbulenţe" a presei. „Domeniul în care am intrat îmi oferă şansa să încerc lucruri noi. De aici vezi lucrurile altfel, le înţelegi altfel. Ce e mult strică. Există un moment în care trebuie să spui stop, când simţi că au dispărut entuziasmul, motivaţia și spui la revedere."

Am găsit la Iulian Bortoş aceeaşi dezamăgire: „Presa a pierdut contactul cu cititorul, s-a tabloidizat, cititorul nu se mai regăseşte în ştire. Este o goană după cifre, iar cititorul este pe locul doi, nu se mai fac focus-grupuri. A dispărut investigaţia, reportajele se perimează. Oamenii vor să înţeleagă ce se întâmplă, vor ca presa să le fie aproape. Sunt prea multe conflicte, cancanuri. Acum e mai jurnalist cel care e mai vocal, dă pe cineva din guvern jos."  

„Se pun speranţe mari în online, jurnalistul trebuie să le facă pe toate, ceea ce nu e neapărat rău, dar un ziar complet nu poate fi ţinut cu 20 de oameni. Când salariile nu sunt suficiente, oamenii devin demotivaţi, iar jurnaliştii au nevoie să ştie că ziarul are o direcţie, o stabilitate. Presa trebuie să îşi revină, societatea are nevoie de jurnalişti foarte buni, cu vocaţie", spune, convins, Bortoş.

Dacă s-ar întoarce, ar lua-o de la zero. „Aş face un tur de instruire în redacţii mari din străinătate ca să văd noul context. Psihologia consumatorului s-a schimbat. Sunt curios să văd cum se face presă în străinătate. Presa trebuie să se revitalizeze permanent, jurnaliştii să înveţe în permanenţă." Din biroul lui Iulian Bortoş, care are un perete imens de sticlă, se vede perfect, la câteva sute de metri, Casa Presei. Greu scapi de prima dragoste.

"Presa trebuie simţită, şi pentru asta trebuie să ţii ziarul în mână. jurnalistul adevărat, vrea să îşi vadă articolul pe hârtie.''
Mona Nicolici şef Comunicare CSR, Petrom

"Sunt dezamăgit de ce se întâmplă în presa din România. A interesa este un verb greu pe care încă nu l-am învăţat.''
Radu Coşarcă director Relaţii Externe, Enel

"Acum e mai jurnalist cel care e mai vocal, dă pe cineva din guvern jos.''
Iulian Bortoş şef Comunicare Externă, E.ON