Adevarul.ro

Multe glume difuzate la radio şi la TV sunt la limita decenţei şi îi pun pe cei păcăliţi în situaţii dificile sau umilitoare. Autocenzura autorilor de farse este singura modalitate de a înfrâna excesele şi de a evita efectele nocive ale păcălelilor.

Farsele îi amuză teribil pe oameni, asta dacă nu sunt chiar ei subiectul glumelor. Uneori apare şi un sentiment de jenă în timp ce telespectatorii îl compătimesc pe cel „păţit", iar atunci realizează cât de subţire este linia care desparte farsa de ridicol. Totodată, publicul se şi îngrijorează prin simplul exerciţiu, conştient sau nu, de a se pune în locul celuilalt.

Alteori, caracterul omului se arată în toată „splendoarea" în situaţii-limită şi nu e de mirare că emisiunile cu farse făcute vedetelor chiar de către colegii lor se bucură de un succes nebun. Telespectatorii au putut să o vadă recent pe Bianca Drăguşanu scăpată total de sub control, în timpul unei farse, la „Plasa de stele", emisiunea prezentată de Dan Negru, la Antena 1. Blonda a fost convinsă de colegii ei că a nimerit în mijlocul unei lupte dintre forţele de ordine şi terorişti. Au urmat scene cu agresivitate, limbaj licenţios, dispreţ total faţă de „cretin" (colegul ei) şi de „coteţul" (adică maşina) în care fusese adusă pentru o
filmare.

Din fericire, panica ce a cuprins-o progresiv nu i-a afectat alte funcţii, aşa cum s-a întâmplat cu regretatul actor Nicu Constantin, în timpul unei farse din emisiunea „Râsmeriţa", difuzată la Antena 1. Blocat în lift, împreună cu o gravidă gata să nască, actorul a încercat din răsputeri să-şi păstreze cumpătul. Ţipetele femeii şi situaţia tensionată i-au creat însă probleme actorului, căruia i s-a făcut rău la ieşirea din lift. În astfel de situaţii, se pune firesc întrebarea: unde se termină farsa şi unde încep nebunia şi pericolul pentru victimă?

La radio, mai greu ca la TV

„În funcţie de tema aleasă, farsele pot aduce o persoană în stare de şoc sau pot determina reacţii ce conduc la consecinţe nefaste, dacă farsa durează mai mult decât este necesar sau e tolerat de către subiect şi dacă nu există o supraveghere specializată", spune psihologul Jeni Chiriac. 

Daniel Buzdugan, farsor cu state vechi la radio şi la TV, declară că nimeni nu s-a supărat pe el. „La sfârşitul fiecărei farse am încercat să-i împăcăm pe cei păcăliţi, cu o surpriză, cu un tort. De fiecare dată când veneau în studio, erau toţi cu zâmbetul pe buze. La TV e mai uşor să faci farse, pentru că îi poţi prinde pe oameni în diferite locuri, pe când la radio, doar la telefon, dacă îţi răspunde cineva", mărturiseşte acesta. 

Pescarii de naivi

Urmărind câteva farse pe care le realiza Gabi Jugaru la Pro TV, în emisiunea „Jugaru Shukaru", se poate ajunge la concluzia că numai dacă vrei să te răzbuni pe cineva îi înscrii numele, povestea de viaţă şi profilul psihologic pentru un asemenea show. Scenariile născocite erau dintre cele mai dure şi te întrebi cum a rezistat o femeie care s-a confruntat cu faptul că soţul ei a devenit infractor şi şi-a schimbat şi orientarea sexuală. Timp de o jumătate de oră, tânăra a trecut de la stupoare, la furie şi ruşine.

Mult mai grave însă, ca impact pentru victime, au fost păcălelile orchestrate de Gabriel Fătu la OTV. Unele dintre ele au dus chiar la „altoiri" în direct, între soţii confruntaţi cu o glumă proastă.

„În cazul televiziunii sau al radioului, autocenzura autorilor de farse este singura modalitate de a înfrâna excesele. Dacă pentru autorii farselor este mai importantă audienţa emisiunilor lor decât respectul pentru trăirile celor care cad în plasă, atunci se depăşeşte orice limită", explică Narcisa Iorga, membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA).

"La sfârşitul fiecărei farse am încercat să-i împăcăm pe cei păcăliţi cu o surpriză, cu un tort. De fiecare dată când veneau în studio, erau toţi cu zâmbetul pe buze. "
Daniel Buzdugan
realizator de farse

"În funcţie de temă, farsele pot aduce un om în stare de şoc sau pot determina reacţii ce conduc la consecinţe nefaste."
Jeni Chiriac
psiholog

"O farsă nu mai este farsă dacă nu există şi ceva «coroziv» în ea. Însă de aici şi până la realizatorul-macho care hărţuieşte o babă cu cuvinte porcoase e un drum lung."
Iulian Comanescu
analist media

Bianca Drăguşanu (stânga) şi Ovidiu Cuncea au primit torturi „de consolare“ după ce au fost păcăliţi chiar de către colegii lor

Păcăleală naţională în Georgia

O farsă sinistră care va rămâne în istorie a fost produsul postului georgian de televiziune Imedi, în luna martie a acestui an. Realizatorii au difuzat un fals buletin de ştiri, în care se anunţa invadarea ţării de către ruşi. Materialul era însoţit de imagini datând din timpul conflictului ruso‑georgian din august 2008.

Potrivit mass mediei locale, ştirea falsă a provocat atacuri de cord şi leşinuri în rândul populaţiei. Sute de locuitori au ajuns în magazine pentru a-şi procura produsele necesare supravieţuirii în stare de asediu. Abia spre seară, postul TV şi-a cerut scuze pentru material. Sute de oameni furioşi au luat cu asalt sediul televiziunii.

Lege pentru dreptul la imagine

Din fericire, există o lege care îi poate apăra pe cei care au căzut victime unor asemenea păcăleli, de orice natură ar fi ele. „Legislaţia nu vorbeşte despre «farsă», ci despre dreptul la propria imagine şi despre corecta informare a opiniei publice. Recent, am sancţionat un post local din Iaşi, pentru o farsă de 1 aprilie. Au difuzat farsa fără a anunţa însă publicul, în aceeaşi zi, după difuzarea materialului, că este vorba despre o glumă", a declarat Ioan Onisei, vicepreşedinte al CNA. 

Legislaţia în domeniul audiovizualului statuează principii, nu tratează cazuri particulare, dar există prevederi ferme pentru protejarea vieţii private, a dreptului la imagine şi, cu precădere, pentru protecţia minorului.

Aordul păcălitului

„Înregistrările audio-video, inclusiv cele de tip «camera ascunsă», nu pot fi difuzate decât cu respectarea cumulativă a două condiţii. Prima este să nu provoace iritare sau suferinţă ori să nu pună persoana în situaţii înjositoare sau de risc, iar cea de‑a doua condiţie este ca persoanele care au făcut obiectul filmării/înregistrării să-şi dea acordul scris pentru difuzare", completează Narcisa Iorga.

Cu toate acestea, oamenii obişnuiţi cad cel mai adesea victime, acceptând târgul cu realizatorii emisiunilor sau renunţând la ripostă din necunoaştere sau naivitate.

„Dacă vorbim despre farse media, în primul rând «victima» ar trebui să-şi dea consimţământul asupra difuzării pe post, în cunoştinţă de cauză şi înţelegând foarte bine ce i se întâmplă. După aceea, realizatorii care sperie bătrâne şi aşa mai departe n-ar trebui să sară peste cal. Desigur, o farsă nu mai este farsă dacă nu există şi o picătură de ceva «coroziv» în ea. Însă de aici şi până la realizatorul-macho care hărţuieşte o babă cu cuvinte porcoase e un drum lung", este de părere analistul media Iulian Comanescu.