Chiar şi după trecerea la euro, tot vom avea cele mai scumpe credite

Instituţiile financiare internaţionale mizează pe faptul că dobânzile vor rămâne, în următorii şapte ani, la nivelurile actuale

Premieră pe piaţa obligaţiunilor din România! Banca Europeană de Investiţii a lansat o emisiune cu cea mai lungă maturitate - şapte ani - pentru care oferă dobândă fixă - 7% pe an. Vestea bună - am intrat într-o perioadă de stabilitate financiară. Vestea mai puţin bună - în 2014, când ar trebui să intrăm în zona euro, dobânzile la credite nu vor scădea la nivel vest-european.

Aparent, analiştii Băncii Europene de Investiţii (BEI) au mers la risc. Asta pentru că, până recent, formula obişnuită pentru calcularea dobânzii unei emisiuni de obligaţiuni era lăsată la "mâna" pieţei. Dacă dobânzile din piaţa interbancară scădeau/creşteau, şi ratele la obligaţiuni urmau aceeaşi tendinţă. Formula generală era media dobânzilor din piaţa interbancară la depozite (BUBID) şi credite (BUBOR) la care, de regulă, se adăuga o marjă de câteva puncte procentuale pentru a face obligaţiunile atractive.

Chiar şi acum, majoritatea obligaţiunilor din piaţă merg pe această formulă. Spre exemplu, la obligaţiunile corporative, Banca Comercială Carpatica oferă o dobândă calculată ca media BUBID la şase luni şi BUBOR la şase luni, plus 1,75 puncte procentuale. Iar în ceea ce priveşte obligaţiunile municipale, doar o singură primărie (Timişoara) a decis să se împrumute oferind o dobândă fixă pe un termen de şase ani. Aurelian Dochia, director general al BRD-GSG Corporate Finance, ne-a declarat că această formulă de calcul, totuşi, nu este tipică pentru emisiunile de obligaţiuni. "Cei care investesc în acest instrumente sunt, de obicei, investitori instituţionali şi vor să ştie de la început care este dobânda pe întreaga maturitate", spune Dochia.

Dobânzile urmăresc tendinţa inflaţiei

Tendinţa firească este să se trecă la dobânzi fixe. În 2002, spre exemplu, era dificil să intuieşti cum vor evolua dobânzile, dar în momentul de faţă sistemul financiar este suficient de predictibil, spune Răzvan Paşol, preşedintele Intercapital Invest. "Poate că 7% nu este un nivel foarte mare acum, dar emitentul se gândeşte să dea atractivitate obligaţiunilor şi pentru următorii ani", adaugă Paşol. Intercapital Invest a intermediat mai multe oferte de obligaţiuni. Prima ofertă a companiei International Leasing s-a derulat în perioada 2000-2001 cu o dobândă de 60% pe an. Următoarea ofertă a International Leasing, 2002-2004, a avut o dobândă de 42% pe an. Abia din ianuarie 2004, dobânzile la creditele în lei pe termen lung au început să coboare sub 30%. În prezent, o rată medie pentru finanţările pe termen lung este de 14%. Cât ar putea fi peste şapte ani?

Claudia Butac, directorul general al ABN Securities, intermediarul obligaţiunilor BEI, spune că randamentul de 6,95% al acestei oferte "urmăreşte expectaţia de scădere a dobânzilor şi a inflaţiei". Butac adaugă că nu poate fi legat nivelul dobânzii obligaţiunilor de costul creditelor de peste şapte ani.

Investitorii cer primă de risc ridicată

Totuşi, la stabilirea unui nivel al dobânzii se iau în calcul riscurile care pot afecta sistemul financiar şi economia, în general. Astfel, peste şapte ani, potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, deficitul de cont curent - unul dintre principalele riscuri macroeconomice - va rămâne peste 10% din produsul intern brut. Ionuţ Dumitru, analistul şef al Raiffeisen Bank, spune că investitorii cer o primă de risc ridicată. "Avem un risc politic, un risc legat de deficitul de cont curent. Iar emisiunile pe termen mai mic de şapte ani, cum sunt cele de la Finanţe (3-5 ani) ar trebui să aibă o dobândă chiar mai mare decât 7%", precizează Dumitru.

În aceste condiţii, este greu de crezut că dobânzile la care ne putem împrumuta vor fi sensibil mai mici decât cele de acum, chiar dacă, potrivit calendarului oficial, vom fi în zona euro. Criteriile de adoptare a monedei unice europene prevăd că, în materie de dobânzi, statul membru trebuie să aibă o rată de cel mult două puncte procentuale peste media celor trei state cu cele mai bune performanţe în privinţa stabilităţii preţurilor. Potrivit unui studiu al Băncii Naţionale, în momentul de faţă, nivelul maxim ar fi de 6,2%, iar România are acum peste 7%.