De ce plătim dobânzi mai mari la creditele în euro?

Condiţiile specifice ale pieţei bancare româneşti se traduc în împrumuturi mai scumpe. Costurile de finanţare ridicate, nivelul rezervei minime obligatorii şi profilul mai riscant al clienţilor generează dobânzi mai mari la creditele în valută ale românilor.

Creditele în euro acordate de băncile din ţara noastră sunt mult mai scumpe comparativ cu alte state din Uniunea Europeană.

De exemplu, în Olanda, ING Bank percepe o dobândă anuală fixă de 5,08% pentru un împrumut ipotecar de maximum 250.000 euro, contractat pe o perioadă de cel mult 30 de ani. După primii zece ani de creditare, dobânda devine variabilă, însă nu este de aşteptat ca aceasta să depăşească 6%, ţinând cont de condiţiile actuale de pe piaţă.

Lăcomie sau o stare de fapt a pieţei?

În schimb, dacă un român ar fi interesat să îşi achiziţioneze pe credit o casă de aceeaşi valoare, tot de la ING şi tot pe 30 de ani, ar avea de achitat din start un cost mai mare: 9,75%- dobândă variabilă pe toată perioada de creditare.

Situaţia este similară pentru toate băncile din România, aşa că este firesc să ne întrebăm de unde provine diferenţa de dobândă atât de mare. Sunt băncile prea lacome sau există condiţii specifice pieţei româneşti care conduc la această situaţie?

Analiştii susţin că, deşi la prima vedere suntem tentaţi să incriminăm băncile de dorinţa de a realiza profituri uriaşe pe spatele românilor, lucrurile nu stau chiar aşa.

Bonificaţii mai ridicate pentru depozite

„Avem de-a face cu costuri de finanţare interne şi externe diferite. Dacă în România unele bănci oferă dobânzi de 6% pentru depozitele în euro, în alte state ale UE dobânzile sunt mult mai mici“, ne-a explicat Lucian Anghel, analist-şef la BCR.

Practic, pe măsură ce sursele de finanţare externe se scumpesc, băncile  sunt dispuse să ofere dobânzi mai atractive pentru a-i determina pe români să economisească. Iar cu cât dobânzile la depozite sunt mai mari, şi creditele sunt mai scumpe. 

Un alt factor de care trebuie să ţinem cont este recenta retrogradare a ratingului de ţară (ulterior şi a ratingului pentru principalele bănci din România) de către agenţiile Standard & Poor’s şi Fitch.

Decizia va obliga instituţiile de credit din ţara noastră să se împrumute din exterior la o marjă de risc mai ridicată, comparativ cu alte state europene, care deţineau şi înainte un avantaj la acest capitol. 

Riscuri mai mari

Nivelul de 40% al rezervei minime obligatorii pentru împrumuturile în valută este un alt factor care contribuie la creşterea dobânzilor.

Concret, pentru fiecare 100 de euro pe care vor să îi acorde sub formă de credit, băncile trebuie să depună la BNR suma de 40 de euro, pentru care banca centrală va plăti o dobândă de 2,7%, mult sub costul real al sursei de finanţare.

În schimb, statele membre ale UE, incluse în zona euro, sunt obligate să constituie o rezervă minimă de doar 2% şi pot, astfel, să acorde şi credite mai ieftine.

„În plus, volumul de credite acordate în România este mult mai redus, faţă de alte state europene, în timp ce  unele costuri fixe al băncilor sunt similare instituţiilor din zona euro“, adaugă Anghel.

În această categorie intră chiria agenţiilor bancare şi a sucursalelor, situată la un nivel apropiat preţurilor europene, în timp ce intermedierea financiară este cu mult în urma statelor dezvoltate din Europa de Vest.

Rezerva minimă obligatorie este de 40%

Pentru fiecare 100 de euro pe care vor să îi acorde sub formă de credit, băncile trebuie să depună la BNR suma de 40 de euro. În schimb, în statele membre ale UE, incluse în zona euro, băncile constituie o rezervă minimă de doar 2%.

Profil de risc diferit

Deloc de neglijat este profilul de risc al românului care se împrumută în valută. Practic, cea mai mare parte a românilor obţin venituri în lei şi astfel, pentru fiecare credit în euro sau franci elveţieni pe care îl acordă, băncile trebuie să constituie provizioane mai ridicate.

În plus, nivelul de salarizare din ţara noastră, mai scăzut comparativ cu statele dezvoltate din UE, amplifică riscul de nerambursare luat în calcul.