Sistemul de pensii private, îngreunat de lacune legislative

Lipsa unui sistem informatic de colectare şi transfer al banilor ar putea crea haos în administrarea fondurilor de pensii

Administratorii fondurilor de pensii private se confruntă cu câteva probleme care le-ar putea îngreuna colectarea contribuţiilor sau ar putea chiar întârzia sistemul. Deşi autorităţile cunosc cazul Poloniei, unde participanţii au cotizat, dar nimeni nu ştia de la cine au venit banii, legiuitorii nu au nominalizat încă instituţia care va ţine evidenţa operaţiunilor. De asemenea, nici sistemul informatic nu este bine pus la punct.

"Casa Naţională de Pensii nu va putea aloca fonduri pentru evidenţa participanţilor.

E nevoie de o reglementare care să stabilească cine va face validarea, cum se face transferul de bani", spune Radu Vasilescu, directorul de pensii al ING Asigurări de Viaţă.

Pentru a-şi face corect calculele în privinţa comisioanelor şi a încasărilor, societăţile care administrează fonduri de pensii trebuie să cunoască dacă activitatea agenţilor de marketing (care sunt de ordinul miilor la fiecare companie) este purtătoare de TVA sau nu. "Intermedierea de servicii financiare nu e purtătoare de TVA nicăieri în lume", mai spune Vasilescu.

Banii nu pot fi investiţi de la început

Totodată, oficiali ai societăţilor de pensii autorizate au semnalat faptul că, încă de la primele colectări, administratorii încalcă legea. Având în vedere limitele legale de deductibilitate fiscală (200 euro pentru angajatori, 200 euro pentru angajat), fondurile de pensii vor aduna contribuţii într-un ritm destul de lent. Asta înseamnă că, în primele luni de viaţă ale fondului, administratorul se va găsi în imposibilitatea de a respecta legislaţia în vigoare cu privire la pragul de deţinere de 5% pe emitent şi la limitele pe categorii de instrumente.

De exemplu, să presupunem că în prima zi de colectare strângem în contul unui fond suma de 200 lei. Pentru a nu încălca legea, aceşti bani trebuie plasaţi imediat în instrumente emise de cel puţin 20 de emitenţi diferiţi, pentru că legea interzice plasarea a mai mult de 10% din activele fondului în activele unui grup de emitenţi. Asta înseamnă o medie de 10 lei per emitent, sumă care este imposibil de investit.

La Bursa de Valori Bucureşti, de exemplu, pentru majoritatea emitenţilor, tranzacţia minimă este de 500 de acţiuni pe emitent, deci luând cazul acţiunilor Banca Transilvania (exemplu aleator), ar fi nevoie de aproximativ 550 lei numai pe acest emitent pentru o investiţie minimă posibilă.

În ceea ce priveşte titlurile de stat, situaţia e şi mai dificilă, deoarece tranzacţia minimă este de 10.000 lei. În plus, la plasarea diversificată a unor sume mici costurile de tranzacţionare şi decontare au un impact mult mai mare asupra preţului plătit şi, implicit, asupra randamentului fondului. Asta înseamnă că legea va obliga administratorii de fonduri să producă un randament inferior celui ţintit de societăţi, în detrimentul participanţilor la fond.

Mutări de la un fond la altul

În cazul altor ţări din regiunea Europei Centrale şi de Est, perioadele de graţie acordate au fost de 12 sau chiar 18 luni, în funcţie de rata de acumulare a activelor în fond. Soluţia ar fi acordarea, de către autorităţile din România, a unei perioade de graţii pentru societăţile care administrează fonduri de pensii.

În câteva din ţările din Europa Centrală şi de Est s-a manifestat un fenomen dăunător sistemului de pensii, în sensul că au existat brokeri de pensii care, profitând de poziţia lor de centre de influenţă pentru mase mari de salariaţi, au demarat un carusel al transferurilor între diverşi administratori de pensii. Beneficiul direct a fost încasarea de comisioane de achiziţie de la fiecare din aceştia, pentru mii de participanţi la sistem.

Legislaţia nu poate şi nu trebuie să restrângă dreptul fiecărui participant de a se transfera între diferiţi administratori, însă dacă acest fenomen capătă forma de masă poate afecta existenţa unor fonduri de pensii, ceea ce duce implicit la discreditarea sistemului. În ţările din Europa s-au luat măsuri de limitare a transferurilor în masă şi de eliminare din sistem a agenţilor de marketing sub suspiciune de manipulare a participanţilor pe care îi reprezintă.