Investitorii străinii pariază pe leu mai mult decât românii

Emisiunile de obligaţiuni în lei ale instituţiilor străine sunt de patru ori mai mari decât cele ale companiilor din România Moneda naţională a fost mult mai atractivă pentru

Emisiunile de obligaţiuni în lei ale instituţiilor străine sunt de patru ori mai mari decât cele ale companiilor din România

Moneda naţională a fost mult mai atractivă pentru instituţiile financiare internaţionale decât pentru companiile româneşti. Pe bursele externe, valoarea totală a emisiunilor de obligaţiuni în lei este de patru ori mai mare decât totalul acestor titluri din ţara noastră.

Piaţa financiară românească nu a reuşit să strângă, în ultimul an şi jumătate, emisiuni de obligaţiuni corporative decât în valoare totală de aproape un miliard de lei (echivalentul a circa 300 milioane de euro). În schimb, pe bursele din Luxemburg, Viena şi Londra, diverse instituţii financiare internaţionale au lansat şi au avut succes cu obligaţiuni în lei ce au cumulat aproape patru miliarde de lei (echivalentul a peste 1,2 miliarde de euro).

Totuşi, Răzvan Paşol, preşedintele Intercapital Invest, ne-a declarat că diferenţa dintre totalul emisiunilor din ţară comparativ cu cele de la bursele străine nu este disproporţionată, ţinând cont de faptul că şi celelalte segmente ale pieţei de capital româneşti - acţiuni, derivate - sunt mult mai reduse decât cele ale burselor internaţionale. "Acesta este contextul actual. Prin prisma fenomenului de globalizare, leul românesc este un produs financiar şi a devenit instrumentul ales de anumiţi investitori", explică Paşol.

Randamentele ţin cont de riscurile interne

Emisiunile de obligaţiuni, alături de titlurile de stat, sunt importante pentru crearea curbei randamentelor pe termen lung. Adică, a unui punct de reper pentru toate dobânzile pe termen lung, atât cele practicate la credite, cât şi la plasamente. Radu Crăciun, analistul-şef al ABN Amro, subliniază faptul că emisiunile internaţionale în lei sunt un început pentru construcţia unei astfel de curbe. Însă problema în ţara noastră ţine de faptul că Ministerul Finanţelor, cel care ar trebui să emită titluri cu care să poată fi construit reperul pentru dobânzile pe termen lung, aşteaptă un randament egal sau mai mic decât cel oferit de emitenţi cu rating foarte bun. "Ministerul Finanţelor ar trebui să se raporteze la piaţă pentru a stabili randamentul, nu la dobânda la o lună sau la inflaţie", conchide Radu Crăciun.

Bugetul general a înregistrat, la sfârşitul primelor patru luni ale acestui an, un excedent de 0,3% din produsul intern brut. Dar Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank, subliniază faptul că, în următorii ani, va trebui să construim curba randamentelor. Mai ales că bugetul de stat va înregistra deficit, având nevoie de finanţare.

Ratele pe termen lung, criteriu pentru adoptarea euro

Mai mult, nivelul de reper pentru dobânzile pe termen lung este unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinite pentru adoptarea monedei unice europene. "În momentul de faţă, dacă ar fi să discutăm despre curba randamentelor, este ca şi cum am vorbi despre un mit. Emisiunile de titluri pe termen lung din România sunt modeste, chiar dacă adăugăm şi titlurile de stat. În plus, sunt şi puţin lichide", adaugă Ionuţ Dumitru.

În momentul de faţă, criteriile pentru trecerea la euro prevăd ca dobânda pe termen lung să nu depăşească 6,4%. În schimb, dobânda medie a emisiunilor de obligaţiuni în lei pe pieţele externe este de aproape 7%.