Investitorii din afară, faţă în faţă cu paradoxurile româneşti

Străinii sunt fascinaţi de economia autohtonă, în care pot fi obţinute randamente mari în perioade scurte S-a săturat de câştigurile călduţe. Are minimum 75.000 de euro, dar timp de

Străinii sunt fascinaţi de economia autohtonă, în care pot fi obţinute randamente mari în perioade scurte

S-a săturat de câştigurile călduţe. Are minimum 75.000 de euro, dar timp de patru ani e dispus să uite că are aceşti bani. De fapt, are suficiente resurse să nu se sperie de oscilaţiile temporare, specifice Estului. Aşa arată un portret-robot al investitorului care aşteaptă cu banii pregătiţi să găsească investiţia potrivită în România.

Felix Folkabo, un suedez care trăieşte în Belgia, este ceea ce se cheamă un investitor privat important. Are 25 milioane de euro investiţi în întreaga lume. Două milioane sunt numai într-un fond de risc pentru Balcani şi astfel indirect poate spune că are peste 600.000 de euro plasaţi în România. Robert Willemsen, din Olanda, are circa 300.000 de dolari, bani proprii, în acelaşi fond. Are experienţa fondului de risc pentru Rusia, care i-a adus un câştig de 400% în dolari, în cinci ani. Eric Johannessen, un tânăr din Norvegia, are sute de mii de euro, inclusiv bani de la familie. ("unchiu-meu mi-a zs - vezi ce e de cumpărat pe acolo!"). Un brazilian cu origini scandinave are investiţii importante în fondul pentru Balcani, dar nu dă amănunte, pentru că "se poate uita cineva pe Google…". Lituanianul Tomas Andrejauskas este un investitor în numele altor fonduri de investiţii, care au în principal clienţi din Finlanda. Toţi aceşti investitori s-au adunat la sfârşitul săptămânii trecute la Bucureşti, cu prilejul unui eveniment inedit (pentru noi): East Capital, un administrator suedez de fonduri specializate în investiţii în Europa de Est, a invitat 200 dintre clienţii săi importanţi să vină să se convingă la faţa locului de oportunitatea investiţiei în România.

Cea mai interesantă experienţă pare să fi fost pentru toţi vizita în cartierul de vile din Voluntari, în nordul Bucureştiului. "Aveţi o ţară cu aşa mult pământ liber. Mă întreb de ce e atât de scump ?", spune Felix Folkabo, mângâindu-şi barba stufoasă. "Trebuie studiată problema. În orice caz, e interesant". Investitorul suedez şi-a pus mai multe întrebări: de ce în centrul Bucureştiului sunt atât de multe magazine fără clienţi, de ce în sate sunt atât de multe "babuşka" care lucrează pământul cu unelte vechi, copii pe străzi când ar fi trebuit să fie la şcoală sau atâtea căruţe trase de măgari. Dar asta parcă le întrece pe toate: Cum de ajung să se vândă cu 300.000 de euro căsuţe care n-au mai mult de 300 mp de curte? (I se pare atât de ciudat, încât ar vrea să intre în case, să vadă standardul de viaţă al oamenilor). Şi când te gândeşti că are acasă o proprietate, "o casă frumoasă la 10 minute de centrul Bruxellesului, cu 5.000 mp de parc", pe care o evaluează la numai 1,5 milioane de euro.

Cu vaca la plimbare printre vilele de lux din nordul Capitalei

Până în Voluntari, investitorii au venit cu autocarele. Pentru un scurt tur de cartier, sunt mutaţi în microbuze, dar şi acestea înaintează cu greu printre Audi şi BMW-urile parcate pe străzi.

"Ştii ce mi se pare foarte curios - străzile sunt neobişnuit de înguste şi, deşi curţile astea sunt foarte mici, nu vezi oameni să grădinărească, nu vezi flori, copaci", spune brazilianul cu origini scandinave. Robert Willemsen a observat că, la fel ca în centrul oraşului, sunt multe stăzi neîngrijite şi multe maşini scumpe. Tânărul Eric Johannessen încă nu-şi poate explica cine locuieşte în acest cartier despre care i se spune că a apărut aproape peste noapte. Iar Tomas Andrejauskas vrea să ştie dacă, într-adevăr, se poate vorbi de un "exod al bucureştenilor din blocuri în noile cartiere de vile de la periferie". Nici în Lituania nu se obişnuieşte ca străzile să fie aşa de înguste şi casele atât de apropiate. "Ok, înţeleg că terenul e scump. Dar e suficient să vină un dezvoltator şi să spună <> ".

Microbuzele se pregătesc să iasă din orăşelul de vile. Deodată, camerele foto încep să ţăcăne. Un grup de tineri scandinavi tocmai vede pe sanţ o femeie sărăcăcios îmbrăcată ducând de lanţ o vacă. O vacă cu urechea prinsă în eticheta galbenă europeană.

Evaluarea riscurilor, o problemă pentru investitorii din România

"De fapt, o investiţie se rezumă la evaluarea riscurilor", spune francezul Thierry Bisaga, fondatorul unei agenţii care îşi propune să se ocupe tocmai de evaluarea riscului investiţiilor în Est - "EstEval". Spre deosebire de ceilalţi investitori, Thierry Bisaga nu este pentru prima dată în România. A avut investiţii aici, din 2001 până în 2005, şi a obţinut un randament de 400%. Dar acum nu mai are bani în România. "Ştiu aceste paradoxuri din România. Tocmai de aceea cred că în acest moment e greu să evaluezi riscurile".