Devalorizarea caselor duce la scumpirea creditelor

Valoarea casei puse ca garanţie în bancă a scăzut cu 45% din 2008 până în prezent

Valoarea locuinţelor puse ca garanţie pentru împrumuturi a scăzut aproape la jumătate în ultimii doi ani. Băncile îşi reevaluează activele imobiliare pe care le-au primit drept garanţie pentru creditele acordate. Dacă valoarea acestora a scăzut, comisioanele bancare vor creşte.

De regulă, în contractele de creditare nu există clauze care să facă referire la evoluţia valorii de piaţă a garanţiei ipotecare, riscul de devalorizare a acesteia revenindu-i exclusiv băncii. Dar acoperirea acestui risc presupune obligaţia ca instituţiile de credit să-şi constituie provizioane (sume puse deoparte pentru cazurile în care intervine eventuala daună), adică o creştere a costurilor proprii de administrare.

De aici va veni o creştere a comisioanelor de administrare a creditelor, percepute clienţilor, pentru că băncile nu vor avea alte surse de acoperire a acestor costuri suplimentare. Altfel spus, devalorizarea peste măsură a caselor puse ca garanţie poate duce la o creştere a comisioanelor bancare, adică la o scumpire a creditelor, avertizează economiştii.

Casele noi sunt cele mai riscante

Potrivit companiei de consultanţă imobiliară Colliers Internaţional, preţurile caselor sunt acum, în 2010, aproximativ echivalente cu cele din anii 2005-2006, dar cu 45% mai scăzute decât în perioada de boom imobiliar 2007-2008. Asta înseamnă că şi valoarea garanţiei este egală cu cea din 2006, respectiv mai mică decât cea din 2008.

Din acest punct de vedere, putem spune că, acum, creditul ipotecar luat înainte de 2007 nu ridică probleme legate de soliditatea garanţiei, însă creditele noi, cu gaj imobiliar, luate după 2007 pot crea surprize total neplăcute, atât pentru bancheri, cât şi pentru clienţii lor. Odată cu reevaluarea ce se va efectua în 2010, este foarte posibil ca o locuinţă evaluată în vederea primirii în garanţie la 100.000 de euro, în vara lui 2008, să valoreze acum mai puţin de 60.000 de euro, lucru care ar ridica probleme serioase în relaţia dintre bancă şi clientul aflat în această situaţie.

Ce pot face bancherii

„În principiu, lucrurile pot rămâne în echilibru, pentru că garanţia este ultimul lucru de care bancherul vrea să se atingă. Atunci când clientul este un bun platnic şi istoricul rambursărilor arată că nu sunt probleme, nici valoarea garanţiei nu îngrijorează pe nimeni. Probleme apar doar atunci când clientul se dovedeşte a fi neserios", a declarat, pentru „Adevărul", Petre Bunescu, director general adjunct al BRD.

Specialiştii din sistemul bancar arată că, de fapt, băncile nu au altă sursă pentru acoperirea acestui risc decât mărirea comisioanelor, mai precis a celor de administrare a creditului afectat de devalorizarea garanţiei.

Ce pot face clienţii

Deocamdată, sistemul nu s-a confruntat cu astfel de probleme, şi bancherilor nu le rămâne decât să spere că piaţa imobiliară îşi va reveni, astfel încât valoarea garanţiilor să nu scadă sub pragul critic.

De cealaltă parte, clienţii de bună-credinţă, care au primit un credit în baza unei garanţii supraevaluate în anii de boom imobiliar, pot apela la instituţia medierii dacă banca ridică eventuale pretenţii în legătură cu valoarea garanţiei lor.

„Din câte ştim, băncile nu au stabilit, prin contractele de creditare, clauze de actualizare a valorii garanţiei. De aceea, în cazul în care banca doreşte să crească un comision, ar trebui să-şi notifice din timp clientul, justificând cu argumente solide eventuala majorare. Fără această notificare, majorarea poate fi considerată nejustificată", ne-a declarat Tudor Tatu, preşedintele Uniunii Mediatorilor Bancari din România. El arată că, de obicei, astfel de costuri ascunse se regăsesc în administrarea conturilor curente, la care clienţii sunt mai puţin atenţi.

De asemenea, clienţii trebuie să fie notificaţi în cazul în care banca doreşte să introducă vreo clauză referitoare la valoarea garanţiei, a mai recomandat specialistul.

Firmele, campioane la restanţe

În ultimii doi ani, mai precis de la finele lui 2007 la finele lui 2009, restanţele bancare ale firmelor au crescut de opt ori, iar ale populaţiei - de numai patru ori.